Hotărârea CEDO în Cauza Şerban împotriva României

27 apr. 2017
Vizualizari: 7680

S-a publicat Hotărârea CEDO din 5 iulie 2016 în Cauza Șerban împotriva României. Reproducem mai jos textul hotărârii, așa cum a fost acesta publicat în Monitorul Oficial:

Hotărârea (CEDO) din 5 iulie 2016 în Cauza Șerban împotriva României

(Cererea nr. 29.453/07)

– M. Of. nr. 295 din 26 aprilie 2017 –

– (extras) –

Codul de procedură penalăCEDO
– art. 172 alin. (1); art. 327 alin. (3);– art. 5 § 1 lit. c); art. 6 § 1 și § 3 lit. d); art. 34; art. 35 § 3 lit. a); art. 35 § 1 și 4; art. 41

 PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 29.453/07 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Gilă-Sandu Șerban (reclamantul), a sesizat Curtea la 10 iulie 2007, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).

2. Reclamantul, care a beneficiat de asistență judiciară, a fost reprezentat de doamna G. N. Runcanu, avocat în București. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, domnul R.-H. Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. La 10 martie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului.

ÎN FAPT

I. Circumstanțele speței

4. Reclamantul s-a născut în anul 1973 și are domiciliul în Drobeta-Turnu Severin.

5. În 2000, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți (parchetul) a început cercetările într-un dosar de trafic de droguri. Prin Rechizitoriul din 19 octombrie 2000, parchetul i-a trimis în judecată pe R.G.G. și pe R.A. (soții R.), pe Ș.G., soția reclamantului, precum și pe D. F. și a decis să continue cercetările față de reclamant, plecat între timp în străinătate.

6. Prin Sentința penală din 20 iunie 2001, Tribunalul Mehedinți i-a condamnat pe soții R., pe Ș.G. și pe D.F. la pedepse cu închisoarea, care au fost ulterior majorate, în urma căilor de atac, de către Curtea de Apel Craiova și Înalta Curte de Casație și Justiție. În această procedură, soții R., Ș.G. și D.F. au dat declarații care îl incriminau pe reclamant.

7. La 30 aprilie 2003, reclamantul a fost identificat de către autoritățile spaniole, în fața cărora s-a prezentat sub o identitate falsă, și a fost trimis în România.

8. Reclamantul a fost reținut prin Ordonanța parchetului din 1 mai 2003 și, la 2 mai 2003, s-a dispus arestarea sa preventivă pentru cinci zile.

9. La 6 mai 2003, în cadrul procedurii penale împotriva reclamantului, parchetul i-a audiat în calitate de martori pe soții R., pe Ș.G. și pe D.F., care își executau pedepsele cu închisoarea la penitenciarul Drobeta-Turnu Severin. Cu excepția lui R.A., aceștia au revenit asupra declarațiilor pe care le făcuseră în cadrul procedurii în urma căreia fuseseră condamnați pentru trafic de droguri și au arătat că nu aveau cunoștință de implicarea reclamantului într-un astfel de trafic. Parchetul a procedat și la audierea martorilor F.L.S., B.D.A., H.P.N., Ș.B. și C.I.M. Unele dintre declarațiile lor îl incriminau pe reclamant.

10. Prin Rechizitoriul din 17 martie 2004, parchetul l-a trimis pe reclamant în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Procurorii au susținut că acesta ar fi distribuit canabis mai multor persoane care se ocupau cu vânzarea. Parchetul s-a întemeiat, în special, pe declarațiile soțiilor R. în procedura care îi avea ca obiect, pe declarația dată de R.A. în cadrul procedurii privindu-l pe reclamant, precum și pe declarațiile date de B.D.A. și de F.L.S. Parchetul a citat, de asemenea, rapoartele de constatare tehnico-științifică efectuate în 2000 asupra substanțelor găsite la domiciliul soților R. și al lui S.G., care dezvăluiseră prezența canabisului. În fața procurorului, reclamantul nu a recunoscut faptele de care era acuzat.

11. La o dată neprecizată, reclamantul a părăsit România.

12. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, care a audiat, în prezența avocatului ales de către reclamant, toți martorii indicați în rechizitoriu. Reclamantul nu era prezent, acesta fiind arestat preventiv între timp în Spania pentru diverse infracțiuni. Prin Hotărârea din 21 octombrie 2004, tribunalul l-a condamnat la 6 ani de închisoare pentru trafic de droguri și prezentarea sub o identitate falsă.

13. În urma apelului reclamantului, Curtea de Apel Craiova, prin Decizia din 20 aprilie 2005, a desființat hotărârea tribunalului și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru citarea corespunzătoare a reclamantului.

14. Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul tribunalului, care l-a ascultat pe reclamant, întors în România la o dată neprecizată. Acesta nu a recunoscut faptele de care era acuzat. Tribunalul i-a audiat și pe C.I.M., Ș.G., D.F., H.P.N. și Ș.B. în calitate de martori. Aceștia și-au modificat declarațiile date în cursul urmăririi penale, arătând, între altele, că polițiștii îi obligaseră să le semneze fără a le citi și că nu corespundeau realității faptelor. Ei au arătat că nu aveau cunoștință de implicarea reclamantului în traficul de droguri. Soții R., B.D.A. și F.L.S. nu s-au prezentat în fața instanței, deși fuseseră emise mandate de aducere.

15. La termenul din 27 aprilie 2006, tribunalul a luat cunoștință de informațiile comunicate de poliție conform cărora martorii B.D.A. și F.L.S. nu au putut fi localizați. Instanța a întrebat părțile dacă doreau citirea în ședință publică a depozițiilor anterioare ale acestor martori, în aplicarea art. 327 alin. (3) din Codul de procedură penală. Avocatul reclamantului a declarat, în prezența acestuia, că avea cunoștință de aceste depoziții și că nu dorea citirea lor.

16. Prin Sentința penală din 4 mai 2006, tribunalul l-a condamnat pe reclamant la 4 ani și 6 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri și prezentarea sub identitate falsă. Instanța s-a întemeiat pe declarațiile făcute de R.G.G. în procedura care îl viza, precum și pe cele făcute de acesta în ancheta penală privitoare la reclamant. De asemenea, a luat în considerare și declarațiile date de R.A., F.L.S., B.D.A., C.I.M. și D.F. în cursul anchetei penale cu privire la reclamant, precum și declarația dată de R.A. în cadrul primului ciclu procedural. S-a considerat că, dacă unii martori își schimbaseră declarațiile, noile lor declarații nu erau convingătoare. Dat fiind că mai mulți martori au lipsit la înfățișare, părțile relevante din sentință se citesc după cum urmează:

„Deși în cursul urmăririi penale și cu ocazia primei cercetări judecătorești au fost audiați și martorii R.G.G., R.A., B.D.A. și F.L.S., cu ocazia rejudecării nu au mai putut fi reaudiați, întrucât soții R. sunt plecați din țară, ceilalți doi martori sunt plecați din localitate, necunoscându-se noua lor adresă – conform proceselor-verbale de căutare existente în dosar. […]”

17. Reclamantul a declarat apel. Prin Decizia din 21 septembrie 2006, curtea de apel a admis parțial apelul și l-a achitat pe reclamant pentru infracțiunea de fals privind identitatea. Curtea de apel a confirmat în schimb condamnarea pentru trafic de droguri și a menținut pedeapsa cu închisoarea prevăzută în sentința tribunalului. Decizia curții de apel este redactată, în părțile sale relevante, după cum urmează:

„Împrejurarea că martorii din cauză și-au modificat declarațiile date în faza de urmărire penală, invocând în fața instanței faptul că nu au cunoscut conținutul depozițiilor în momentul în care le-au semnat și că, în realitate, inculpatul Șerban Gilă Sandu nu a fost implicat în procurarea sau distribuirea de canabis, nu poate fi reținută în susținerea apărării inculpatului, cât timp niciunul dintre aceștia nu indică persoana de la care au procurat drogurile, fiind cert că au fost surprinși în timp ce le comercializau sau le dețineau pentru consum propriu, iar anterior martorii R.G.G., D.F. și Ș.G. au fost condamnați pentru aceeași infracțiune, relatând că drogurile proveneau de la inculpatul Șerban Gilă Sandu”.

18. Această decizie a fost confirmată prin Decizia definitivă din 21 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Părțile relevante ale deciziei sunt redactate astfel:

„Sub aspectul criticii privind greșita condamnare în baza unui material probator neconcludent, Înalta Curte constată că susținerile inculpatului în sensul că nu a avut nicio participație în procurarea sau punerea în vânzare a drogurilor […] sunt nefondate, vinovăția sa fiind dovedită prin declarațiile coparticipanților Ș.G., R.G., D.F. și R.A., care au fost condamnați anterior pentru aceste fapte, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză, toate date în faza de urmărire penală, din care reiese, fără dubiu, că inculpatul a procurat droguri de risc pe care le-a comercializat prin intermediul soților R. și a propriei sale soții […].

Apărările inculpatului au fost verificate inclusiv de instanța de apel, fiind înlăturate motivat, la fel procedând și instanța de fond care a analizat în detaliu declarațiile de martor, în special revenirile acestora asupra declarațiilor date la urmărirea penală, motivate de împrejurarea că unii dintre participanți deja fuseseră condamnați și executaseră pedeapsa, iar alți făptuitori beneficiaseră de soluții de netrimitere în judecată și, deci, nu mai aveau interes în a adopta o conduită procesuală sinceră”.

19. Reclamantul a executat o parte din pedeapsă și a fost liberat condiționat la 7 aprilie 2010.

II. Dreptul și practica interne relevante

20. Dispozițiile relevante din Codul de procedură penală, în vigoare la epoca faptelor, sunt rezumate în Cauza Prăjină împotriva României (nr. 5.592/05, pct. 26 – 27, 7 ianuarie 2014). În special, art. 327 alin. (3) era redactat astfel:

„Dacă ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibilă, instanța dispune citirea depoziției date de acesta în cursul urmăririi penale și va ține seama de ea la judecarea cauzei”.

21. Prezența apărătorului învinuitului sau a inculpatului la efectuarea actelor de urmărire penală este prevăzută la art. 172 alin. (1) din Codul de procedură penală, ca și posibilitatea de a formula cereri sau de a depune precizări în scris. Absența apărătorului nu împiedică efectuarea actului, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului. O modificare operată de Legea nr. 356/2006 cu privire la prezența apărătorului doar la actele care „implică audierea sau prezența învinuitului sau a inculpatului” a fost declarată neconstituțională de Curtea Constituțională. Prin Decizia din 20 noiembrie 2007, instanța constituțională a considerat că o astfel de modificare constituie o restrângere nejustificată a dreptului la apărare.

ÎN DREPT

I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 6 § 1 și 3 lit. d) din Convenție

22. Reclamantul se plânge că procedura penală desfășurată împotriva sa nu a fost echitabilă. El susține, în special, nerespectarea dreptului său de a solicita audierea în ședință publică a unor martori ale căror depoziții au folosit la justificarea condamnării sale, drept prevăzut de art. 6 § 1 și 3 din Convenție, redactat după cum urmează:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către o instanță […], care va hotărî […] asupra temeiniciei oricărei acuzații penale îndreptate împotriva sa. […]

Orice acuzat are, în special, dreptul: […]

să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării; […].”

A. Cu privire la admisibilitate

23. Curtea constată că acest capăt de cerere nu este în mod vădit nefondat în sensul art. 35 § 3 lit. a) din Convenție și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate. Prin urmare, îl declară admisibil.

B. Cu privire la fond

1. Argumentele părților

24. Reclamantul consideră că procedură penală desfășurată împotriva sa a fost inechitabilă în măsura în care nici el și nici avocatul său nu au putut, în niciun moment din procedură, să solicite audierea martorilor acuzării. Ei nu au fost informați, în stadiul urmăririi penale, cu privire la data la care acești martori au fost audiați. Aceștia din urmă nu au fost citați în instanță pentru a face declarații; reclamantul se referă în special la soții R. Acesta critică, de asemenea, utilizarea unor elemente de probă, mai ales declarația lui R.G.G., examinate în cadrul unei proceduri la care nu a fost parte. Precizează, în cele din urmă, că a cerut în mod constant instanței să citeze și să asculte martorii acuzării.

25. Guvernul consideră că procedura penală a fost echitabilă în ansamblu și cu respectarea principiului contradictorialității și a celui al egalității armelor. În ceea ce privește faza de urmărire penală, consideră că, începând cu 1 mai 2003, data la care reclamantul a luat cunoștință de acuzațiile formulate împotriva sa, acesta putea să participe la toate actele de urmărire penală; cu toate acestea, a părăsit țara alegând să nu folosească această posibilitate și nici avocatul său nu a formulat cereri în acest sens.

26. În ceea ce privește procedura în fața instanțelor, Guvernul susține că reclamantul a avut o ocazie potrivită de a lua cunoștință de toate probele depuse la dosar de celelalte părți și de a le comenta. Guvernul se referă, în special, la declarațiile incriminante pe care soții R. și D.F. le-au făcut în cadrul procedurii penale îndreptate împotriva lor și pe care le-au confirmat în timpul urmăririi penale în speță. Acesta mai atrage atenția și că, în primul ciclu procedural, avocatul ales de reclamant a fost prezent la audierea de către instanță a principalilor martori. Mai mult, orice lacună constatată în timpul acestui prim ciclu procedural a fost remediată atunci când curtea de apel a admis recursul reclamantului prin Decizia din 20 aprilie 2005.

27. Cu privire la cel de-al doilea ciclu procedural, Guvernul consideră că, din motive obiective, instanțele nu i-au audiat în calitate de martori pe soții R., pe B.D.A. și pe F.L.S., noile lor domicilii nefiind identificate. În plus, nici reclamantul, nici avocatul său nu au insistat ca ei să fie audiați în procedură în primă instanță sau în apel; acest lucru ar fi reprezentat, în opinia Guvernului, o renunțare la dreptul de a solicita audierea acestor martori. În cele din urmă, Guvernul observă că această condamnare a reclamantului nu s-a întemeiat exclusiv sau în mod decisiv pe depozițiile acestor martori, în măsura în care alte probe (raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile reclamantului) au fost luate în considerare.

Hotărârea CEDO în Cauza Șerban împotriva României was last modified: mai 23rd, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.