Hotărârea CEDO în Cauza Opriş împotriva României

12 mai 2017
Vizualizari: 5806

S-a publicat Hotărârea CEDO din 23 iunie 2015 în Cauza Opriș împotriva României. Reproducem mai jos textul hotărârii, așa cum a fost acesta publicat în Monitorul Oficial:

Hotărârea (CEDO) din 23 iunie 2015 în Cauza Opriș împotriva României

(Cererea nr. 15.251/07)

– M. Of. nr. 345 din 10 mai 2017 –

– (extras) –

Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguriVechiul Cod de procedură penalăCEDO
– art. 2– art. 86^2– art. 3 lit. (d); art. 6 § 1; art. 34; art. 35 § 1, § 3 lit. a) și § 4; art. 41; art. 44 § 2

 PROCEDURA

1. La originea cauzei se află Cererea nr. 15.251/07 îndreptată împotriva României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Ioan Radu Claudiu Opriș (reclamantul), a sesizat Curtea la 21 martie 2007, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (Convenția).

2. Reclamantul a fost reprezentat de V. Jurj, avocat în Baia Mare. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

3. Reclamantul se plânge, în special, de caracterul inechitabil al procedurii penale derulate împotriva sa: acesta afirmă că a făcut obiectul unei provocări polițienești, că nu a beneficiat de asistență din partea unui avocat în cursul primului interogatoriu și că nu a avut posibilitatea de a solicita audierea persoanelor – un agent infiltrat și colaboratorul acestuia – care au intervenit sub acoperire în cadrul investigației care l-a vizat.

4. Prin Decizia din 21 mai 2013, Curtea a comunicat capetele de cerere întemeiate pe art. 6 § 1 și 3 lit. (d) din Convenție și a declarat cererea inadmisibilă pentru celelalte capete de cerere.

ÎN FAPT

I. Circumstanțele speței

5. Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Sighetu Marmației.

A. Ancheta sub acoperire și acțiunea de prindere în flagrant

6. La 5 iunie 2003, Brigada de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog Cluj s-a sesizat din oficiu cu privire la cazul reclamantului și al V.P., pe motiv că, potrivit informațiilor de care dispunea și investigațiilor poliției, aceste două persoane acționau în cadrul unei rețele de traficanți de droguri. În aceeași zi, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș i-a autorizat pe agentul investigator „Liviu” și pe colaboratorul acestuia, „Țucu”, să se infiltreze în rețea pentru o perioadă de treizeci de zile și să procure un kilogram de heroină. Tot în aceeași zi, parchetul a deschis o anchetă împotriva reclamantului pentru infracțiunea de trafic de droguri, pedepsită la art. 2 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

7. La 20 iunie 2003, reclamantul a fost arestat de poliție la Cluj. Potrivit procesului-verbal întocmit în aceeași zi de către procurorul care a condus acțiunea de prindere în flagrant, în momentul arestării, reclamantul conducea un autovehicul în care s-a găsit un pachet care conținea o substanță care, potrivit testului efectuat la fața locului, s-a dovedit a fi heroină. În aceeași zi, agentul investigator „Liviu” a întocmit raportul său. Acesta a descris în detaliu evenimentele din ziua respectivă și a menționat, printre altele, că reclamantul i-a spus că era prima dată când încerca să își procure droguri. Laboratorul din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române a confirmat ulterior că în pachet se afla aproximativ un kilogram de heroină, amestecată cu lactoză.

8. Tot la 20 iunie 2003, poliția a percheziționat apartamentul reclamantului, în prezența soției sale. Potrivit procesului-verbal de percheziție, polițiștii nu au găsit nimic ilegal în apartament.

B. Ancheta parchetului

9. La 20 iunie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj l-a audiat pe reclamant, care a declarat, în absența unui avocat, că o persoană cu numele „Nelu”, care i-ar fi fost prezentată de V.P., i-a solicitat insistent să îi procure droguri cu scopul de a le revinde. Reclamantul a adăugat următoarele: a acceptat această cerere din cauza unor probleme financiare și a procurat drogurile de la un cetățean ucrainean; ulterior, în cursul procedurii, a identificat această persoană ca fiind I.S.; „Nelu” i l-a prezentat ulterior pe „Liviu” și s-a ajuns la un acord cu privire la termenii tranzacției; la 20 iunie 2003, acesta s-a deplasat la Cluj pentru a-i înmâna drogurile lui „Liviu”.

10. La 21 și 23 iunie 2003, reclamantul a fost audiat din nou de procuror, în prezența unui avocat numit din oficiu. Acesta a confirmat declarația făcută la 20 iunie 2003.

11. La 21 și 23 iunie 2003, parchetul a extins urmărirea penală față de I.S. și V.P., sub suspiciunea că i-ar fi furnizat droguri reclamantului și, respectiv, că ar fi acționat ca intermediar în tranzacție.

12. La 23 iunie 2003, I.S. a negat că i-a furnizat droguri reclamantului. În aceeași zi, repetând o declarație în acest sens, făcută cu două zile înainte, V.P. a afirmat că „Nelu” i-a solicitat cu insistență să îi procure droguri și că acesta i l-a prezentat pe reclamant în acest scop. Parchetul a audiat, de asemenea, patru martori, dar niciunul dintre aceștia nu a fost în măsură să furnizeze informații cu privire la traficul de droguri.

13. La 15 iulie 2003, reclamantul a solicitat parchetului o confruntare cu „Liviu”, identificarea și audierea lui „Nelu”, precum și realizarea unei expertize a substanței găsite în cursul acțiunii de prindere în flagrant. Printr-o decizie din aceeași zi, parchetul a deschis o anchetă în vederea identificării lui „Nelu”, dar a respins celelalte cereri, pe motiv că elementele de probă legate de acestea nu erau nici utile și nici pertinente.

14. Prin rechizitoriul din 15 iulie 2003, reclamantul și I.S. au fost trimiși în judecată pentru trafic de droguri, iar V.P. pentru complicitate la trafic de droguri.

C. Condamnarea reclamantului pentru trafic de droguri

1. Prima fază a procedurii

15. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj. La 23 septembrie 2003, tribunalul l-a audiat pe reclamant. Acesta din urmă a negat faptele de care era acuzat și a declarat că drogurile fuseseră plasate în mașină de către „Nelu”. A negat, de asemenea, că a primit droguri de la I.S. și a precizat că anterior declarase contrariul deoarece polițiștii i-ar fi promis o reducere a pedepsei. Avocatul reclamantului a depus ulterior concluzii scrise prin care a invocat provocarea din partea poliției.

16. Tribunalul i-a audiat și pe I.S. și V.P., care și-au menținut declarațiile, precum și doi martori, care au declarat că nu aveau cunoștință de existența unui trafic de droguri. Prin Încheierea din 24 februarie 2004, tribunalul a renunțat la audierea altor martori care nu se prezentaseră.

17. Prin Hotărârea din 27 februarie 2004, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe reclamant la 5 ani de închisoare pentru trafic de droguri, pe baza declarațiilor obținute atât de parchet, cât și de instanță, a listei de numere de telefon apelate de pe telefoanele mobile ale inculpaților, precum și pe baza fotografiilor realizate în cursul acțiunii de prindere în flagrant. În ceea ce privește declarațiile reclamantului, tribunalul a reținut doar declarațiile obținute de parchet, considerând că acestea se coroborau cu celelalte probe de la dosar. Instanța nu a răspuns la argumentele referitoare la provocarea din partea poliției.

18. Reclamantul a declarat apel, motivând, între altele, că fusese provocat de un agent sub acoperire. Prin Decizia din 21 aprilie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins apelul. Instanța de apel nu a răspuns la argumentul referitor la provocarea din partea poliției și a hotărât că raportul agentului sub acoperire se corobora cu celelalte elemente de probă și demonstra vinovăția reclamantului.

19. Prin Decizia din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantului și a retrimis cauza tribunalului, dispunând examinarea elementelor de probă solicitate de inculpați și de procuror.

2. A doua fază a procedurii

20. Cauza a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Cluj. La termenul din 7 februarie 2005 au fost din nou audiați reclamantul și I.S., care au confirmat declarațiile date în fața instanței de fond în cursul primei faze a procedurii. Printr-o încheiere pronunțată în aceeași zi, tribunalul a autorizat, la cererea reclamantului, audierea a cinci noi martori și a agentului sub acoperire, precum și realizarea unei expertize asupra substanței găsite în mașină. Instanța a solicitat de asemenea parchetului să îi transmită fotografiile și înregistrările audio și video, precum și documentele care au justificat autorizarea intervenției agentului sub acoperire.

21. Tribunalul a audiat patru martori. Niciunul nu a declarat că ar fi avut cunoștință de existența unui trafic de droguri.

22. La 29 martie 2005, avocatul reclamantului a depus la tribunal note scrise în care a invocat, între altele, provocarea din partea poliției.

23. La 13 aprilie 2005, parchetul a comunicat instanței Rezoluția din 3 septembrie 2003, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de „Nelu”, pe motiv că „Nelu” și „Țucu” erau una și aceeași persoană și că acesta acționase legal, în calitate de colaborator al agentului sub acoperire.

24. La 21 aprilie 2005, parchetul a informat instanța că autorizația fusese acordată agentului sub acoperire pe baza unor „informații obținute și culese prin intermediul unor investigații specifice activității poliției”, fără să ofere precizări suplimentare. Parchetul a indicat că, la 20 iunie 2003, fuseseră efectuate doar fotografii și nu fusese realizată nicio înregistrare. În ceea ce privește audierea agentului sub acoperire, parchetul a indicat că nu dispunea de mijloacele tehnice care să permită o ascultare în direct a acestuia, cu distorsionarea vocii și a imaginii.

25. Prin Încheierea din 10 mai 2005, Tribunalul Cluj a decis să procedeze la audierea agentului sub acoperire și a renunțat la audierea martorului „Nelu”, pe motiv că agentul sub acoperire putea să clarifice intervenția acestuia din urmă. Instanța a solicitat inculpaților să își comunice întrebările în termen de 10 zile. La 10 iunie 2005, un judecător l-a audiat pe „Liviu” doar în prezența procurorului. Agentul sub acoperire a confirmat raportul pe care l-a întocmit în ziua desfășurării acțiunii de prindere în flagrant, furnizând și detalii suplimentare. Judecătorul i-a adresat mai multe întrebări, dintre care una a urmărit în mod special să stabilească dacă reclamantul era cunoscut pentru implicarea în activități de trafic de droguri. Agentul sub acoperire nu a putut să ofere un răspuns precis. La 13 iunie 2005, transcrierea și o înregistrare a audierii acestuia, cu distorsionarea vocii, au fost depuse la dosar, în plic sigilat.

Hotărârea CEDO în Cauza Opriș împotriva României was last modified: mai 23rd, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.