Hotărârea CEDO în Cauza Dragomir împotriva României

51. În final, Curtea consideră că prezenta cauză nu poate fi comparată cu cea citată de Guvern, și anume Asociația Victimelor S.C. Rompetrol S.A., S.C. Geomin S.A. și alții împotriva României, în care s-a stabilit că reclamantul s-a constituit parte civilă în procedura penală după expirarea termenului de prescripție a dreptului de a formula o acțiune civilă separată (citată supra, pct. 66).

52. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că reclamanta nu a beneficiat de un drept efectiv de acces la o instanță pentru examinarea pretențiilor sale civile.

În consecință, Curtea respinge excepția Guvernului și hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție.

53. Având în vedere circumstanțele prezentei cauze și în lumina constatărilor asupra capătului de cerere referitor la dreptul de acces la o instanță, Curtea apreciază că a examinat deja principalele probleme ce decurg din capătul de cerere referitor la întârzierile excesive din cadrul anchetei penale. Prin urmare, nu este necesar să se examineze dacă în această cauză a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție din cauza duratei excesive a anchetei penale (a se vedea Korkolis împotriva Greciei, nr. 63.300/09, pct. 26, 15 ianuarie 2015).

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție

54. Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acorda părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă”.

A. Prejudiciu

55. Reclamanta a pretins 20.000 de euro (EUR) cu titlu de prejudiciu material și moral. A mai solicitat o alocație lunară de 500 EUR, pretinzând că accidentul i-a cauzat vătămări ce au avut ca urmări dizabilități fizice permanente. Reclamanta a depus două certificate medicale în susținerea pretențiilor sale.

56. Guvernul s-a opus acestor pretenții, arătând că sumele solicitate erau excesive și nejustificate.

57. Curtea reiterează că a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție în prezenta cauză întrucât reclamanta nu a beneficiat de acces efectiv la o instanță pentru examinarea pretențiilor sale civile. Curtea nu identifică nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și, prin urmare, respinge acest capăt de cerere.

58. Pe de altă parte, având în vedere toate circumstanțele prezentei cauze, Curtea admite că reclamanta a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări. Pronunțându-se în echitate, Curtea acordă reclamantei suma de 3.600 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit, plus orice sumă ce poate fi datorată de aceasta cu titlu de impozit.

B. Cheltuieli de judecată

59. Reclamanta a solicitat totodată 7.001,95 EUR pentru cheltuielile de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a Curții. Aceasta a depus dovada plății onorariului de expert care a redactat raportul de expertiză din 2004, în cadrul anchetei penale.

60. Guvernul a solicitat Curții să respingă aceste pretenții ca fiind nejustificate.

61. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar și rezonabil al acestora [a se vedea, de exemplu, Iatridis împotriva Greciei (satisfacție echitabilă) (MC), nr. 31.107/96, pct. 54, CEDO 2000-XI]. În prezenta cauză, având în vedere documentele pe care le deține și criteriile menționate anterior, Curtea respinge cererea de rambursare a cheltuielilor de judecată.

C. Dobânzi moratorii

62. Curtea consideră necesar ca rata dobânzii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

    PENTRU ACESTE MOTIVE,

    În unanimitate,

    CURTEA:

1. unește cu fondul excepția Guvernului privind neepuizarea căilor de recurs interne și o respinge;
2. declară cererea admisibilă;
3. hotărăște că a fost încălcat art. 6 § 1 din Convenție sub aspectul nerespectării dreptului reclamantei de acces la o instanță;
4. hotărăște că nu este necesar să se examineze capătul de cerere întemeiat pe art. 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurii;

5. hotărăște:
a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni, suma de 3.600 EUR (trei mii șase sute de euro), care trebuie convertită în moneda națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu moral;
b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale.

6. Respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.