Hotărârea CEDO din 16 noiembrie 2021 în cauza M. împotriva României (Cererea nr. 31.611/18)

30 mai 2022
3.337 views

Hotărârea CEDO din 16 noiembrie 2021 în cauza M. împotriva României (Cererea nr. 31.611/18)

Cadrul juridic relevant

– Codul penal;

– Codul de procedură penală.

În M. Of. nr. 525 din 27 mai 2022 s-a publicat Hotărârea CEDO din 16 noiembrie 2021 în cauza M. împotriva României.

Vă prezentăm, în continuare, dispozițiile respectivei hotărâri.

„I. Cu privire la pretinsa încălcare a art. 2 din Convenție

20. Reclamantul se plânge de faptul că autoritățile interne nu și-au îndeplinit obligațiile de a cerceta circumstanțele decesului fiului său. Acesta invocă art. 2 din Convenție, care prevede următoarele: (…)

A. Cu privire la admisibilitate

21. Constatând că cererea nu este în mod vădit nefondată și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă.

B. Cu privire la fond

22. Reclamantul susține că cercetarea penală a fost superficială și incompletă și că nu a permis clarificarea tuturor circumstanțelor decesului. Ipoteza sa este că fiul său ar fi putut fi împins în apă în timpul unui conflict cu terți.

23. Guvernul susține că autoritățile interne au efectuat cercetări efective în legătură cu circumstanțele decesului fiului reclamantului. Acestea au luat toate măsurile rezonabile pe care le aveau la dispoziție pentru a stabili circumstanțele decesului: în aceeași zi au fost demarate cercetările din oficiu; organele de cercetare s-au deplasat la fața locului și au întocmit un proces-verbal cu constatările inițiale; a fost efectuată o autopsie; au fost identificați și audiați martori; într-un final, au fost verificate camerele de supraveghere ale microhidrocentralei.

(…)

27. În speță, Curtea constată că, chiar în ziua descoperirii corpului neînsuflețit, 21 mai 2014, au fost demarate imediat cercetările penale, că trei polițiști, inclusiv un expert criminalist, s-au deplasat la locul înecului și au întocmit un proces-verbal de cercetare la fața locului și au luat primele declarații de martor (supra, pct. 5).

28. Astfel, se poate considera că organele de cercetare penală au acționat imediat din oficiu cu privire la speța în care au fost sesizate. Rămâne de văzut dacă au luat măsurile rezonabile pe care le aveau la dispoziție pentru lămurirea circumstanțelor în care a avut loc decesul fiului reclamantului și pentru identificarea și pedepsirea eventualilor vinovați.

(…)

33. În plus, constată că cercetarea penală a fost afectată de diverse omisiuni în faza sa inițială. În această privință, observă că, în pofida prezenței în rândul organelor de cercetare penală a unui expert criminalist și a descoperirii la locul înecării a mai multor obiecte (supra, pct. 5), organele de cercetare nu au analizat și nici nu au păstrat obiectele de îmbrăcăminte ale fiului reclamantului și obiectele de pescuit considerate a fi fost folosite de victimă în ziua decesului. Cu toate acestea, explorarea oricăror eventuale indicii ar fi putut să confirme ori să infirme argumentul înecării accidentale, contestat de reclamant (supra, pct. 8).

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

34. Având în vedere aceste elemente, Curtea consideră că organele de cercetare nu s-au ocupat de aspectele din dosar rămase nelămurite la sfârșitul cercetării penale. Prin urmare, nu se poate considera că autoritățile interne au permis stabilirea într-un mod suficient de clar a circumstanțelor care au condus la decesul fiului reclamantului.

35. În consecință, a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect procedural.

II. Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție

39. Curtea consideră că reclamantul a suferit un prejudiciu moral care nu poate fi reparat prin simpla constatare a încălcării. Având în vedere natura încălcării constatate și circumstanțele cauzei, Curtea, pronunțându-se în echitate, consideră că reclamantului ar trebui să i se acorde suma de 20.000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

40. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

Hotărârea Curții:

1. declară cererea admisibilă;

2. hotărăște că a fost încălcat art. 2 din Convenție sub aspect procedural;

3. hotărăște:

a) că statul pârât trebuie să îi plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma de 20.000 EUR (douăzeci de mii de euro) cu titlu de daune morale, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit pentru această sumă;

b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

4. respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere”.

Hotărârea CEDO din 16 noiembrie 2021 în cauza M. împotriva României (Cererea nr. 31.611/18) was last modified: mai 30th, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.