H.G. nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naţionale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru perioada 2018-2020

În M. Of. nr. 331 din 16 aprilie 2018, a fost publicat H.G. nr. 191/2018 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.

În continuare, vom prezenta dispozițiile respectivei hotărâri.

Art. 1 prevede că se aprobă Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020, prevăzută în anexa care face parte integrantă din respectiva hotărâre.

Art. 2 prevede că finanțarea obiectivelor prevăzute în anexa la Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020 se asigură în limita fondurilor aprobate anual prin legile bugetare, precum și din alte surse legal constituite, potrivit legii

Redăm mai jos conținutul anexei la H.G. nr. 191/2018, cu privire la Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.

Prezentăm în continuare structura respectivei strategii.

– Pct. 1 („1. Introducere”);

– Pct. 2 („2. Cadrul național al securității și sănătății în muncă”);

– Pct. 3 („3. Contextul național în domeniul securității și sănătății în muncă”);

– Pct. 4 („4. Analiză și diagnoză a situației și a resurselor – Analiza SWOT”);

– Pct. 5 („5. Implementarea Strategiei ”);

– Anexă (tabel – „Plan național de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020”).

Potrivit acestei secțiuni, „Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020” reprezintă o posibilitate de realizare a unui mediu de muncă sigur și sănătos și instrumentul-cadru prin care se asigură corelarea cu direcțiile strategice ale Uniunii Europene privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.

Strategia stabilește obiectivele generale și specifice la nivel național în domeniul securității și sănătății în muncă, pe termen scurt și mediu și este elaborată în concordanță cu necesitățile identificate în contextul dezvoltării României, precum și cu obiectivele cadrului strategic comunitar.

Pct. 1.1 stabilește scopul Strategiei  ca fiind acela de a continua acțiunile specifice stabilite la nivel național, ținând cont de cele 3 provocări principale stabilite la nivelul Uniunii Europene, cât și de obiectivele strategice stabilite prin Cadrul strategic european 2014-2020 privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.

Astfel, pe plan național strategia urmărește:

– prevenirea riscurilor și promovarea unor condiții mai sigure și mai sănătoase la locul de muncă;

– menținerea unei bune stări de sănătate a lucrătorilor;

– prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale și promovarea sănătății angajaților pe parcursul întregii vieți profesionale.

Conform pct. 1.2, Strategia urmărește să stabilească, pe baza consensului tuturor părților implicate, cadrul comun al acțiunilor în domeniul securității și sănătății în muncă ce se vor desfășura în perioada 2018-2020 de către toate autoritățile competente, instituțiile cu atribuții în domeniu și partenerii sociali. Această strategie reprezintă un instrument destinat armonizării eforturilor pentru realizarea obiectivelor propuse.

Pct.  1.3. stabilește 3 principii care stau la baza acțiunile naționale:

a) colaborarea;

b) responsabilitatea;

c) coerența.

Totodată, pct. 1.4 prevede obiectivele generale ale Strategiei, în vreme ce pct. 1.5 stabilește 6 obiective specifice ale acesteia. Potrivit pct. 1.5, obiectivele specifice se vor realiza potrivit Planului național de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale din domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020, prevăzut în anexa la Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020.

Conform pct. 1.6. există două categorii de beneficiari ai „Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020”:

– Angajatorul – definit potrivit Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/20068, cu modificările ulterioare;

– Lucrătorul – definit, potrivit Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare.

Potrivit pct.  2.1, cadrul legislativ al domeniului securității și sănătății în muncă a fost construit urmărind integrarea sistemului românesc în principiile cadrului european de securitate și sănătate în muncă. Pornind de la dreptul, garantat constituțional, la securitate și sănătate în muncă, domeniul securității și sănătății în muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 319/2006, cu modificările ulterioare, și, parțial, de legislația privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale și de legislația privind statutul medicului de medicina muncii.

Pct. 2.2 cuprinde descrierea cadrului instituțional în domeniul securității și sănătății în muncă, iar subpct. 2.2.1 enumeră și alte entități cu atribuții în domeniul SSM.

Conform pct. 2.3., pentru desfășurarea activităților de prevenire și protecție la nivelul angajatorului, cadrul organizatoric implică acțiunile următorilor actori: personalul cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă, structurile cu atribuții în domeniul securității și sănătății în muncă și furnizorii de formare profesională în domeniul securității și sănătății în muncă.

Potrivit. pct. 2.4, în categoria partenerilor sociali se înscriu organizațiile sindicale și patronale reglementate prin Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pct. 2.5 prevede domeniile implicate în Strategia națională: cercetare-dezvoltare, mediu, educație și sănătate public, dezvoltare în detaliu în subpct. 2.5.1-2.5.3.

Secțiunea 3 descrie contextul național în domeniul securității și sănătății în muncă, pct. 3.1 cuprinzând evoluțiile în acest domeniu, reprezentate prin analize statistice prezentate astfel: pct. 3.1.1 (Accidente de muncă) și pct. 3.1.2 (Boli profesionale).

Pct. 3.2 prevede costurile accidentelor de muncă/bolilor profesionale, stabilind 3 asemenea categorii: pct. 3.2.1 (Costuri la nivel individual), pct. 3.2.2. (Costuri la nivel de întreprindere) și pct. 3.2.3 (Costuri la nivelul societății).

Secțiunea 4 include un tabel care cuprinde „Analiza și diagnoza situației și a resurselor – Analiza SWOT”, urmat de o serie de concluzii privitoare la datele prezentate.

Potrivit acestei secțiuni, implementarea prezentei strategii se va face prin realizarea obiectivelor/acțiunilor din Planul național de acțiuni prevăzut în anexa la „Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020”.

Pct. 5.1 stabilește faptul că Ministerul Muncii și Justiției Sociale împreună cu Ministerul Sănătății sunt instituțiile responsabile cu elaborarea și monitorizarea implementării Planului național de acțiuni pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020, iar evaluarea progresului privind implementarea acțiunilor din cadrul Strategiei se va realiza astfel:

a) evaluare intermediară – jumătatea perioadei de implementare, urmată, dacă este cazul, de măsuri concrete de îmbunătățire a rezultatelor;

b) evaluare finală a rezultatelor – începutul anului 2021

Anexa la „Strategia națională în domeniul securității și sănătății în muncă pentru perioada 2018-2020” include un tabel care cuprinde Planul național pentru implementarea respectivei strategii.