Haina investigatorului

12 dec. 2015
6 voturi, medie: 3,33 din 56 voturi, medie: 3,33 din 56 voturi, medie: 3,33 din 56 voturi, medie: 3,33 din 56 voturi, medie: 3,33 din 5 (6 votes, average: 3,33 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 791
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Interviu publicat în revista Legal Point, nr. 4/2015.

Viața ne îmbracă pe fiecare dintre noi într-o haină. Pe unii, hainele stau ponosite, agățate ca de un cuier imaginar, șuie, largi ori strîmte, pe alții vin impecabile. Mulți ar spune că dictează liberul arbitru ce haină ne alegem și cum ne va arăta haina… și viața. Dar adevărul e altul: noi alegem! Cu inima. În noi crește dorința, nerăbdarea, curiozitatea copilărească de a proba o anumită haină. Pentru că știm din prima clipă cum ne va veni, pentru că am probat-o în minte de mii de ori, într-o stație, în așteptările îndelungi ale autobuzului vieții. Întâmplarea aceasta care caută un personaj, în fiecare dintre noi, ne-a fost inspirată de povestea unui interlocutor plin de farmec și talent livresc, inteligent, imaginativ, puternic, dinamic, procurorul Gheorghe Muscalu, care a probat haina investigatorului, când a pășit întâia oară în tribunal, clădirea din spatele stației vieții sale. În forfota închisă între zidurilor acelei clădiri era lumea sa: vie, sclipitoare, cu oameni ieșiți din comun, cu subiecte de tot felul. O lume fascinantă în care de 22 de ani poartă cu grație și modestie haina investigatorului.

Cornel Dărvășan

Contenciosul administrativ roman Rarincescu

Cornel Dărvășan: Domnule procuror Gheorghe Muscalu, de ce ați urmat cariera juridică?


Gheorghe Muscalu: Îmi este greu să dau un răspuns scurt acestei întrebări, fără să dezvolt; de cele mai multe ori, instinctul îți spune ce trebuie să faci și îți stabilești, uneori foarte clar, unde vrei să ajungi. Eu am urmat un liceu de matematică-fizică, mi-a plăcut matematica și prin anul III, îmi aduc aminte, fără să cunosc prea mult despre justiție și drept, am început să mă interesez despre ceea ce fac avocații, judecătorii, procurorii; m-a fascinat clădirea Tribunalului Suprem de atunci, actuala Curte de Apel București, întrucât în fața acestei clădiri era stația de unde luam autobuzul către liceul situat pe Platforma Măgurele. Apoi am început să intru în clădire, în sălile de judecată, este adevărat la început timid, și am fost surprins să văd o mare diversitate de oameni, o forfotă interesantă – să percep o liniște și ordine desăvârșite în sălile de judecată, să văd oameni care își căutau dreptatea și, poate, toate acestea m-au condus pe acest drum, pe care nu îl regret.

Gheorghe Muscalu

Se spune că anii de liceu sunt cei mai frumoși, dar eu spun că anii din facultate – am urmat Facultatea de Drept a Universității București între anii 1985-1989 – au fost deosebiți; spun asta pentru că, deși era înainte de decembrie 1989, un corp profesoral extraordinar, format din profesori, conferențiari, lectori, asistenți universitari, a reușit să sădească în noi, studenții de atunci, idealurile care trebuie să stea la baza oricărui practician al dreptului – și mă refer la ideile de legalitate, dreptate, echilibru, obiectivitate și imparțialitate. De ce am ales, în 1989, la repartiție, să fiu procuror și nu judecător? Pentru că mi s-a părut că se pliază mai bine pe trăsăturile mele, pentru că este o profesie mai dinamică, ajungi la o decizie – chiar dacă nu este o hotărâre judecătorească – în aceleași modalități precum judecătorul, având la baza aceeași lege și utilizând, de regulă, aceleași mijloace. Sunt convins că, dacă aș fi ales să fiu judecător, nu aș fi regretat, aș fi fost la fel de mulțumit.

Cornel Dărvășan: Care sunt principalele măsuri care se iau în România pentru combaterea crimei organizate?

Gheorghe Muscalu: Am lucrat ca procuror din anul 1989, iar din 2001 mi-am desfășurat activitatea strict în domeniul combaterii criminalității organizate; progresele în combaterea acestei forme de criminalitate, a criminalității grave, în general, în România, sunt evidente; în primul rând, mă refer la progresele legislative, de adoptare, începând cu anul 2000, a unor legi speciale care permit organelor judiciare – fie că vorbim despre procuror ori despre polițistul de poliție judiciară – să aducă în fața judecătorului cât mai mulți componenți ai grupului de crimă organizată. Am în vedere aici posibilitatea utilizării metodelor speciale de supraveghere sau cercetare, prevăzute și reglementate, iată, mult mai bine în noul Cod de procedură penală – investigatorul acoperit, colaboratorul, participarea autorizată la anumite activități, livrarea supravegheată etc.

În altă ordine de idei, din punct de vedere instituțional, pornind de la experienta altor state, s-a ajuns la concluzia că cel mai eficient mod de combatere a criminalității organizate este prin specializarea procurorilor și a polițiștilor de poliție judiciară, fiind înființată, încă din anul 2000, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, o Secție specializată în acest sens, transformată, în anul 2004, prin Legea 508/2004, în Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT). Evident că, în raport cu specificul activității, fiecare procuror care își desfășoară activitatea în combaterea criminalității organizate își stabilește prioritățile investigative, își constituie echipele de lucru din zona poliției judiciare și încearcă să probeze întreaga activitate infracțională a membrilor grupării. DIICOT funcționează în baza legii, dispune de o bază materială corespunzătoare și o logistică ce îi permite să abordeze fenomenul crimei organizate corelat, prin schimb rapid și eficient de date și informații, atât în plan intern, cât și în raporturile cu autoritățile judiciare ale altor state.

Criminalitatea organizată nu poate fi cantonată la granițele unui stat, ea are întotdeauna o componentă transfrontalieră, relaționată, în funcție de specific, la state din zona U.E. sau din afara U.E.; din păcate, fie că vorbim despre traficul de ființe umane, criminalitatea informatică, falsul de monedă etc., România se situează pe harta criminalității organizate ca țară de recrutare, de tranzit sau de destinație. Una dintre prioritățile Ministerului Public pentru anii 2013, 2014 și menținută în 2015, o constituie confiscarea produsului infracțiunii – și aici DIICOT urmărește ca, în anchetele pe care le realizează, grupările de crimă organizată să fie lipsite, pe cât posibil, de mijloacele financiare necesare reluării sau continuării activității.

Cornel Dărvășan: Suntem la granița cu un stat în care există o instabilitate politică și militară de ceva vreme, este România în pericol terorist?

Gheorghe Muscalu: România nu are un terorism intern, domestic, cum i se mai spune și nu a fost o țintă a grupurilor teroriste extremiste, indiferent la cine ne referim; România a fost și este la granița altui stat care a avut, într-o anumită perioadă, o instabilitate politică și militară ce nu a condus la manifestări care ar putea fi catalogate de tip terorist pe teritoriul nostru național, și mă refer aici la vecinătatea cu Serbia; este adevărat că situația și contextul zonal sunt diferite, dar, legislativ și instituțional, structurile de informații și instituțiile cu competențe în domeniul prevenirii și combaterii terorismului din România au capacitatea de a prevenii manifestări care ar putea fi încadrate în categoria actelor de terorism.

Atâta timp cât, în România, sistemul de prevenție și combatere are o reglementare clară și este și funcțional, constituind un sistem de integrare și corelare a informațiilor în acest domeniu, atâta vreme cât există competențe clare în coordonarea tehnică a acestui mecanism, prin Serviciul Român de Informații, acțiunea preventivă a avut rezultate depline și cred că orice manifestare în afara legii, în această zonă, va fi stopată și nu va produce efecte.

Cornel Dărvășan: Care credeți că sunt măsurile care trebuie luate urgent pentru a reforma procesul judiciar în ansamblu?

Gheorghe Muscalu: Procesul judiciar, în ansamblu, nu poate fi reformat instantaneu, deoarece reprezintă un mecanism foarte complicat și complex; avem, pe de o parte, zona dreptului civil, avem zona comercialului și zona penalului, fiecare cu particularități în reglementare și aplicare. Reforma trebuie să pornească de la o bază legislativă adaptată realităților sociale – norme de drept material și procedural; și aș spune că, în ultimii ani, prin adoptarea celor patru noi coduri – civil, procedură civilă, penal, procedură penală – există premise în sensul așezării mult mai temeinice a sistemului judiciar, dar procesul de reformă nu se poate limita numai la atât.

Reforma înseamnă bază logistică modernă la nivelul instanțelor și parchetelor, bază materială corespunzătoare; înseamnă mecanisme și proceduri transparente, flexibile și fluente; înseamnă predictibilitate în soluții prin practică judiciară unitară; înseamnă, în același timp, integritate totală în corpul magistraților și o pregătire profesională de excepție. Reformarea sistemului judiciar ține și de respectul pe care populația îl are față de de justiție, iar respectul se câștigă prin obiectivitate, lipsă de părtinire, integritate și, ca o consecință, prin încrederea în sistemul judiciar, încrederea în actul de justiție; reformarea sistemului presupune și un nivel de educație al justițiabililor și comportament în relația cu cel care înfăptuiește justiția – judecător sau aplică legea – procuror; reformarea sistemului judiciar ține și de calitatea pregătirii profesionale a celorlalte profesii juridice care concură la înfăptuirea actului de justiție, și mă refer aici, în principal, la corpul avocaților.

Nu în ultimul rând, reformarea sistemului judiciar ține de finanțarea care trebuie asigurată și vreau să spun că sumele despre care vorbim nu sunt mici. La acest moment, fiind în perioada de evaluare a impactului intrării în vigoare a noilor coduri, este imperios necesar ca, pe baza propunerilor formulate de către judecători și procurori, să se realizeze o modificare și completare a acestora – și am în vedere în principal Codul penal și Codul de procedură penală, astfel încât să fie înlăturate pe deplin necorelările, neconcordanțele și să poată constitui mijloace mult mai eficiente în combaterea fenomenului infracțional. În altă ordine de idei, pornind de la încărcătura foarte mare pe judecător și procuror, ar trebui regândite competențele instanțelor, ar trebui identificate categorii de cauze care să urmeze alte proceduri, eventual administrative, așa cum s-a întâmplat în anul 2014 cu încuviințarea executării silite, astfel încât, la judecător să ajungă exclusiv cauze care necesită o procedură judiciară; poate că trebuie analizat, în zona Ministerului Public, de ce cele mai multe cauze se închid la procuror și trebuie apreciat dacă, pentru o serie de fapte, pot fi găsite modalități alternative de soluționare.

Oricum pe analiza datelor statistice – pentru că aceasta constituie baza oricărei analize a sistemului și a desprinderii și formulării de concluzii pentru viitor – se constată diferențe foarte mari de încărcătură la instanțe și parchete, pe procuror sau judecător – vorbind aici de același nivel de jurisdicție – care presupun, între altele, măsuri de ordin administrativ, de echilibrare a schemelor de personal. Acest aspect a fost avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii în 2013 și 2014 – pentru judecători – și de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – pentru procurori, în încercarea de raționalizare a schemelor de personal, prin redistribuirea unor posturi.

Cornel Dărvășan: Ați vorbit într-o declarație despre consolidarea statutului procurorului, ce ați dorit să spuneți?

Gheorghe Muscalu: În sistemul judiciar din România, Ministerul Public, care cuprinde toate Parchetele, face parte din autoritatea judecătorească, astfel cum prevede Constituția României. Potrivit Legii 303/2004, procurorul este magistrat, având un statut similar cu cel al judecătorului, cu privire la admiterea în profesie, cariera profesională, drepturile pe care le are, sancționarea și înlăturarea din profesie sau încetarea calității. Am spus de mai multe ori că, având în vedere independența sistemului judiciar în raport cu orice altă putere a statului, executivă sau legislativă, atâta vreme cât în cadrul autorității judecătorești exista C.S.M., atâta timp cât șeful Ministerului Public este Procurorul General, în cariera magistratului nu trebuie să se interpună nici o altă putere; mă refer aici la faptul că numirea unor funcții de conducere din vârful Ministerului Public se realizează la propunerea Ministrului Justiției cu avizul doar consultativ al C.S.M., aspect care, în timp, a lăsat loc la interpretări în sensul intervenției politicului în justiție, subordonării politice a procurorilor.

Evident că această concluzie a avut la bază faptul că Ministrul Justiției este om politic și cred că, prin realizarea selecției și stabilirea propunerii de catre C.S.M., s-ar estompa astfel de interpretări în spațiul public. Am mai avut și mai am în vedere și prevederea din Constituția României în sensul că procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției, care, la fel, lasă loc la interpretări, inducând ideea de subordonare; eu vă mărturisesc faptul că nu a existat și nu există situații de manifestare a autorității Ministrului Justiției în zona profesională, în raport cu atributul procurorului de efectuare a urmăririi penale, în raport cu dosarele penale și că, potrivit prevederilor legale, independența în soluționarea unui dosar sau în efectuarea urmăririi penale într-o cauză nu poate fi atinsă în niciun mod; cred ca acea “autoritate” a ministrului justiției, prevăzută în Constituție, ar trebui să fie mult mai clar precizată și reglementată, poate în zona strict administrativă, pentru a nu lăsa loc la interpretări.

Cornel Dărvășan: Aveți 22 de ani de procuratură, ce măsuri ar trebui să ia presa pentru a înlesni procesul judiciar?

Gheorghe Muscalu: Cred că presa, scrisă sau vorbită, este și trebuie să fie un element important în economia înfăptuirii actului de justiție; rolul pe care îl are, de a informa opinia publică, inclusiv pe zona judiciară, nu poate fi suplinit prin preluare în nicio altă modalitate; presa reprezintă o sursă de informare, iar uneori, de sesizare pentru organele judiciare, fie că vorbim despre încălcări ale legii, inclusiv de către judecători ori procurori, fie că vorbim despre comportamente ale magistraților, judecători sau procurori, în afara cadrului deontologic.

Cred, însă, că procedurile judiciare nu trebuie să se realizeze în spațiul public, prin intermediul mass-media. Aici, cred eu, corpul jurnaliștilor trebuie să manifeste echilibru și înțelepciune, profesionalism pentru a aduce în atenția opiniei publice posibile încălcări ale legii și a informa cu orice problemă, fără a dezbate cauze aflate în curs, pe baza unor părți, segmente din probatoriu, deoarece astfel se poate induce, în opinia publică, ideea de parțialitate a judecătorului sau procurorului care analizează întreg ansamblul probator al dosarului, putând fi influențate unele decizii, dar, cel mai important, putând afecta prezumția de nevinovăție.

Cornel Dărvășan: Care este cea mai mare satisfacție din activitatea dumneavoastră? Dar neîmplinire?

Gheorghe Muscalu: Este greu de precizat, cu subiect și predicat, cea mai mare satisfacție din activitate; dacă îți faci munca cu responsabilitate, dacă te dedici profesiei, totul reprezintă satisfacție. În profesia de procuror, nicio zi nu seamănă cu alta, după cum niciun dosar, fie el simplu sau complex, nu seamănă cu altul, chiar dacă avem în vedere aceeași infracțiune sau același mod de operare. Ești cuprins de o mare satisfacție când epuizezi probatoriul într-o cauză și poți să dispui o soluție legală – indiferent dacă este de trimitere în judecată sau de neurmărire; ești mulțumit când un condamnat îți spune că ai fost corect și obiectiv sau când reușești ca, într-un dosar sortit eșecului, să faci ceva și “să-l readuci la viață”, să probezi activitatea infracțională respectivă.

Sunt și momente de neîmplinire, când realizezi că ceea ce ai urmat în cauză se destramă instantaneu și trebuie să o iei de la capăt. Una peste alta, frumusețea și farmecul profesiei constau în diversitate, complexitate, inițiativă, uneori risc, dar toate având ca fundament dorința de perfecționare, ideea de imparțialitate, echilibrul în aprecieri; ceea ce mi se pare cel mai important este faptul că, atât ca procuror, cât și ca judecător, avem în față oameni, chiar dacă se presupune că au comis infracțiuni, unii dintre ei recidiviști, alții aflați sub imperiul măsurilor preventive, sunt pârâți sau reclamanți, judecătorul și procurorul vor aplica măsuri sau vor adopta soluții numai în raport de lege, de probe, făcând o aplicare nepărtinitoare a legii, uneori prin interpretare, pornind de la un dat – acela că are în fata un om, cu toate drepturile și libertățile consfințite prin normele juridice.

Evident că momentele de împliniri sau neîmpliniri profesionale trebuie să le raportezi la împlinirile mai mult sau mai puțin profunde ale vieții de zi cu zi, pentru că, indiferent de profesie, în primul rând suntem oameni. Profesia de judecător sau procuror nu creează drepturi, ci naște obligații, obligația principală fiind aceea de a aplica legea în cadrul procedurilor judiciare.

Cornel Dărvășan: Care sunt proiectele pe care le veți sprijini la Consiliul Superior al Magistraturii?

Gheorghe Muscalu: Cel mai important aspect îl va reprezenta, în continuare, apărarea independenței sistemului judiciar, a judecătorilor și procurorilor, în raport cu imixtiunile din afara sistemului sau din interiorul acestuia; mijloace concrete, practice, nu sunt puse la îndemâna C.S.M. și poate că simpla hotărâre a Plenului C.S.M. și postarea acesteia pe site nu sunt suficiente, dar atrag atenția și dau încredere magistraților – judecători și procurori – și pot conduce la adoptarea unei poziții rezervate în viitor în raport cu cei care fac declarații în spațiul public, în orice modalitate. Un alt aspect ii va constitui consolidarea C.S.M. în cadrul autorității judecătorești și am în vedere aici, în principal, tot ceea ce ține de competențele în raport cu cariera magistratului – judecător sau procuror.

Implicarea C.S.M. cu modificarea și completarea legilor care guvernează sistemul justiției, respectiv statutul magistratului, organizarea judiciară și organizarea și funcționarea C.S.M., pentru a înlătura nenumăratele disfuncționalități ca urmare a unor reglementări depășite sau necorelate, reprezintă un alt obiectiv. Evident că orice altă inițiativă, care va respecta pe deplin reglementările legale și este benefică sistemului judiciar va avea susținerea mea, indiferent de cine ar fi cerută sau promovată. Consiliul Superior al Magistraturii va trebui să manifeste în continuare toleranță zero față de orice încălcare a legii de către judecători sau procurori, fie că vorbim despre răspunderea penală, de cea disciplinară sau de încălcarea deontologiei profesionale. Magistratul trebuie să rămână în totalitate sub cupola constrângerilor impuse de statutul său și nu trebuie să iasă în afara acestei cupole; numai în acest fel statutul îi va fi consolidat, asigurând-se integritatea totală în sistem; numai în acest fel va crește încrederea în sistemul judiciar și în actul de justiție.

Cornel Dărvășan: Proiectul Legal Point încearcă să promoveze personalitățile din lumea juridică, vrea să aducă în atenția națiunii povești de viață, de reușită și oameni competenți. Ce părere aveți?

Gheorghe Muscalu: Am citit și recitit mai multe interviuri – da, unele le-am recitit, pentru că sunt și de substanță dar și de suflet, din LEGAL POINT; din întâmplare mi-a căzut în mână un număr al acestei publicații, cred că numărul 2 din 2014, iar apoi am căutat și am găsit și numărul 1/2014. Sunt multe profesii ai căror practicanți nu sunt și nu pot fi cunoscuți; sunt multe profesii ai căror practicanți sunt oameni de valoare, care își fac meseria cu devotament, dedicați acesteia, uneori mai mult decât este necesar. A-i prezenta, chiar printr-o discuție mai de suprafață, ori una mai profundă, în paginile publicației dumneavoastră, este un demers deosebit și lăudabil, cu siguranță recompensator, dar și stimulativ, pentru cei vizați sau pentru alții ca ei; poate stimulativ și angajant pentru toți cei care vor reprezenta viitorul, fiecare în domeniul său de activitate.

Haina investigatorului was last modified: noiembrie 6th, 2017 by Gheorghe Muscalu
0 Shares

Vă recomandăm:

Despre autor:

Gheorghe Muscalu

Gheorghe Muscalu

Este procuror-șef al Serviciului de Prevenire și Combatere a Infracțiunilor de Terorism și celor contra Siguranței Statului.
A mai scris:

Abonează-te la newsletter