Garanţiile atipice în cadrul procedurii de insolvenţă. Garanţiile constituite anterior deschiderii procedurii

1 oct. 2019
Articol UJ Premium
Vizualizari: 8706
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În consecință, evaluarea universalității de bunuri pornind de la componența universalității stabilită prin inventar, chiar dacă fundamentează limita înscrierii creanței care beneficiază de cauza de preferință în tabelul definitiv în categoria creanțelor garantate și eventuala înscriere a sa în tabelul definitiv în categoria creanțelor chirografare, nu poate fundamenta „cristalizarea” universalității de bunuri în absența pierderii de către debitor a dreptului de administrare.

O altă consecință a incidenței subrogației este, desigur, necesitatea reinventarierii și a reevaluării universalității de bunuri la momentul „cristalizării” ei, dacă acesta este ulterior inventarului și evaluării inițiale.

3.8. „Cristalizarea” forțată și supraviețuirea universalității de bunuri

Așa cum am arătat mai sus, „cristalizarea” universalității de bunuri ce formează obiectul garanției intervine la momentul pierderii de către debitor a dreptului de administrare a întreprinderii sale.

Legea nr. 85/2014 nu reglementează în mod expres acest efect al pierderii dreptului de administrare, însă un atare efect trebuie asociat pierderii de către debitor a dreptului său de administrare, de la acel moment, în principiu, nemaiputându-se opera modificări în componența universalității de bunuri grevate de garanție.

Fără îndoială, ipoteza reglementată de art. 85 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 – încetarea dreptului debitorului de administrare ca efect al intrării debitorului în faliment – are ca efect și „cristalizarea” universalității de bunuri grevată de garanție.

Nu aceeași concluzie poate fi trasă însă în situația prevăzută de art. 85 alin. (5) din Legea nr. 85/2014: ridicarea dreptului de administrare al debitorului la cererea creditorilor, a comitetului creditorilor ori a administratorului judiciar atunci când debitorul provoacă pierderi continue averii sale ori lipsește probabilitatea de realizare a unui plan rațional de activitate. În măsura în care activitatea curentă a debitorului continuă, sub conducerea administratorului judiciar, ceea ce se schimbă este doar conducerea debitorului, contractele în derulare neînregistrând vreo modificare, astfel încât prerogativa debitorului de a aduce modificări componenței universalității de bunuri se transferă către administratorul judiciar, care o va putea exercita în aceleași condiții în care o putea exercita și debitorul.

În mod similar, în situația propunerii, votării și confirmării unui plan de reorganizare, pe parcursul executării planului, universalitatea de bunuri ce formează obiectul garanției va avea situația juridică prevăzută în plan, fără a interveni în mod necesar „cristalizarea” acesteia.

4. Ipotecile asupra creanțelor

4.1. Ipoteca asupra creanțelor și cesiunea de creanță în scop de garanție

În conformitate cu prevederile art. 2398-2399 C. civ., ipoteca poate să aibă ca obiect fie una sau mai multe creanțe, fie o universalitate de creanțe. Ipoteca asupra unei universalități de creanțe nu cuprinde creanțele născute din înstrăinarea bunurilor debitorului ca urmare a exercitării drepturilor unui terț și nici creanțele născute din contractele de asigurare încheiate de debitor cu privire la bunurile sale.

Cesiunea de creanță în scop de garanție este asimilată ipotecii, conform art. 2347 alin. (2) C. civ. Aceasta este, în primul rând, o cesiune de creanță, definită de art. 1566 alin. (1) C. civ. ca fiind o convenție prin care creditorul cedent transmite cesionarului o creanță împotriva unui terț. Cesiunea de creanță în scop de garanție este „o cesiune condiționată, transferul creanței fiind afectat de condiția suspensivă a neîndeplinirii de către cedent a obligației principale. Doar în acel moment cesiunea ar deveni perfectă, iar creditorul și-ar consolida dreptul său de a solicita debitorului cedat plata creanței (bineînțeles, după notificarea acestuia din urmă). Cât timp cedentul își respectă obligația principală, creanța nu iese din patrimoniul acestuia”[2].

În doctrină s-au avansat opinii diverse asupra diferențelor de natură juridică și de efecte dintre ipoteca mobiliară și cesiunea de creanță în scop de garanție. Brevitatis causa, nu le vom relua; opinia pe care ne-o însușim este că, din perspectiva procedurii insolvenței, care este, în principal, o procedură execuțională colectivă, asimilarea cesiunii de creanță ipotecii mobiliare prin dispozițiile art. 2347 C. civ. în ceea ce privește ordinea de preferință și executarea conduce la dispariția „oricărui interes practic între cesiunea de creanță în scop de garanție și ipoteca asupra creanței”[3].

Din cele arătate mai sus rezultă, deci, că ambele cauze de preferință analizate, cesiunea de creanță în scop de garanție și ipoteca mobiliară asupra creanțelor, au, de regulă, izvor contractual, fiind drepturi reale accesorii unor drepturi de creanță, constituite pentru a garanta plata creanței principale.

Vom distinge, astfel, între creanța principală, pentru garantarea plății căreia debitorul a constituit garanția, și creanța obiect al garanției.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

În cadrul procedurii insolvenței, creditorii beneficiari ai unor astfel de cauze de preferință sunt titularii unor creanțe asupra averii debitorului în favoarea cărora debitorul a constituit ipoteci mobiliare sau a cedat creanțe asupra unor terți cu titlu de garanție.

Desigur, ambele cauze de preferință permit creditorilor să execute garanția doar în cazul în care debitorul nu își execută la scadență obligația garantată.

Modalitățile în care creditorul titular al unei astfel de cauze de preferință își va înscrie dreptul de creanță în tabelul preliminar/definitiv, respectiv își va putea realiza creanța, depind, astfel, de îndeplinirea/neîndeplinirea de către debitor a obligației de plată a creanței principale la scadență, de succesiunea temporală a momentului scadenței obligației principale și a momentului deschiderii procedurii generale a insolvenței și de succesiunea temporală a momentului la care terțul debitor al creanței obiect al garanției efectuează plata și momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței.

4.2. Ipoteze

4.2.1. Ipoteza în care, la momentul deschiderii procedurii, creanța creditorului garantat asupra debitorului este exigibilă, iar terțul debitor al creanței obiect al garanției a efectuat plata către debitor, suma de bani aferentă creanței obiect al garanției aflându-se în contul debitorului. Mai mult, creditorul, la scadența obligației principale, nu a notificat debitorul cu privire la cesiunea de creanță, pentru a obține plata sumei de bani aferente creanței obiect al garanției direct de la terțul debitor

Este, de departe, cea mai restrictivă ipoteză, dar, surprinzător, cea mai amplu reglementată. Astfel, potrivit art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2006, sumele de bani existente în contul debitorului la data deschiderii procedurii și asupra cărora este constituită o ipotecă mobiliară, precum și garanțiile în numerar (cash colateral) vor fi distribuite la simpla cerere a creditorului de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar creditorului titular al ipotecii mobiliare, pentru acoperirea creanțelor exigibile ale acestuia, în termen de 5 zile de la cererea creditorului. Aceeași soluție se impune și cu privire la garanțiile în numerar (cash colateral).

Doar cu privire la aceste sume operează excepția prevăzută la alin. (9) al art. 75 din Legea nr. 85/2014, normă potrivit căreia sumele de bani care fac obiectul cauzelor de preferință prevăzute la acest articol vor putea fi folosite de către administratorul judiciar, cu acordul creditorului titular al garanției. În cazul refuzului acestui acord, judecătorul-sindic poate autoriza folosirea acestor sume de bani, cu acordarea în beneficiul creditorului titular al garanției a protecției corespunzătoare, conform prevederilor art. 87 alin. (3).

Per a contrario, dacă sumele de bani nu se află în contul debitorului la momentul deschiderii procedurii (e.g., sunt virate ulterior sau nu garantează plata unei creanțe exigibile), folosirea lor nu poate avea loc în condițiile art. 75 alin. (9) din Legea nr. 85/2014. Utilizarea unor sume de bani care intră în contul unic al procedurii, dar care nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, este guvernată de alte norme de procedura insolvenței, așa cum vom arăta mai jos.

Utilizarea de către administratorul judiciar a acestor sume de bani poate avea loc doar pentru asigurarea resurselor în vederea continuării activității curente a debitorului în perioada de observație.

Art. 5 pct. 2 din Legea nr. 85/2014 definește activități curente ca fiind acele activități de producție, comerț sau prestări de servicii și operațiuni financiare, propuse a fi efectuate de debitor în perioada de observație și în perioada de reorganizare, în cursul normal al activității sale, cum ar fi:

a) continuarea activităților contractate și încheierea de noi contracte, conform obiectului de activitate;

b) efectuarea operațiunilor de încasări și plăți aferente acestora;

c) asigurarea finanțării capitalului de lucru în limite curente.

Sunt excluse, deci, investițiile noi sau eventualele plăți în afara comerțului obișnuit al debitorului.

Activitățile curente sunt determinate, de regulă, de existența unor contracte în curs. De altfel, și plățile efectuate în conformitate cu art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 reprezintă executarea unor obligații rezultate din contracte în derulare: contractele accesorii care au dat naștere garanțiilor.

Art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2014 reglementează în final și ipoteza în care anumite sume de bani se află într-un cont escrow. Această ipoteză cuprinsă în finalul alin. (7) este reglementată deficitar și are în vedere o situație de fapt cu totul diferită: se limitează la ipoteza în care debitorul este îndreptățit să încaseze banii aflați în contul escrow și contul escrow este deschis pe numele debitorului.

Astfel, dacă contul este deschis pe numele debitorului, sumele vor fi virate în contul unic al procedurii în măsura în care judecătorul-sindic, în urma verificării, concluzionează că sunt cuvenite debitorului. În cazul în care sumele se cuvin terțului cocontractant, acesta trebuie să se înscrie la masa credală și va beneficia de distribuiri în condițiile prevăzute de Legea insolvenței pentru categoria de creanțe în care se încadrează creanța sa. Simpla depunere de către debitor a sumelor respective de bani în contul escrow nu conferă creanței terțului cocontractant caracterul de creanță garantată.

În cazul în care sumele de bani respective se află într-un cont deschis pe numele cocontractantului, chiar dacă ele se cuvin debitorului, judecătorul-sindic nu poate dispune virarea acestora în contul prevăzut de art. 39 alin. (2) din Legea nr. 85/2014; aceste sume de bani vor fi aduse în contul unic al procedurii prin demersurile administratorului judiciar. A fortiori, dacă sumele nu se cuvin debitorului, ele vor rămâne în contul escrow deschis pe numele cocontractantului.

4.2.2. Ipoteza în care, la momentul deschiderii procedurii, creanța creditorului garantat asupra debitorului nu este exigibilă, iar terțul debitor al creanței obiect al garanției a efectuat plata către debitor, suma de bani aferentă creanței obiect al garanției aflându-se în contul debitorului

Această ipoteză are în vedere o creanță (principală) neexigibilă. Ea va fi înscrisă ca atare – creanță afectată de un termen –, garantată, în tabelul preliminar/definitiv și va fi plătită cu prioritate din suma grevată de cauza de preferință, în condițiile în care vor fi efectuate distribuiri conform art. 159 din Legea nr. 85/2014.

Dat fiind caracterul neexigibil al creanței principale, dispozițiile art. 75 din Legea nr. 85/2014 nu sunt aplicabile, iar creditorul titular al creanței neexigibile nu poate solicita plata sumei grevate de cauza de preferință în condițiile art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2014.

Dată fiind inaplicabilitatea art. 75 alin. (7) din Legea nr. 85/2014, a fortiori nu sunt aplicabile nici prevederile art. 75 alin. (9) din același act normativ.

În schimb, vor fi aplicabile prevederile art. 87 alin. (1)-(3) din Legea nr. 85/2014, în aceleași condiții în care ele sunt aplicabile și ipotecilor asupra universalităților de bunuri.

Sumele de bani aflate în contul debitorului la data deschiderii procedurii, chiar grevate de cauze de preferință, reprezintă bunuri ale debitorului, în sens larg. În funcție de calificarea operațiunii pentru finanțarea căreia se intenționează a fi folosite [curentă în sensul art. 87 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sau excedând activității curente, conform art. 87 alin. (2) din Legea nr. 85/2014], decizia de aprobare în cadrul activității de supraveghere, respectiv decizia de aprobare a utilizării acestei sume revine administratorului judiciar sau comitetului creditorilor, conform art. 87 alin. (1) sau (2) din Legea nr. 85/2014. În măsura în care această operațiune va fi calificată drept una excedând activității curente, iar comitetul creditorilor va aproba utilizarea sumei de bani grevate de o cauză de preferință, creditorul garantat va avea: a) dreptul de a beneficia de o protecție corespunzătoare a creanței sale, potrivit prevederilor art. 78; b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume în condițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 și art. 161 pct. 1, în condițiile în care nu poate beneficia de o protecție corespunzătoare a creanței sale beneficiind de o cauză de preferință, conform prevederilor art. 78 din Legea nr. 85/2014.


[2] R. Rizoiu, Ipoteci mobiliare, vol. III – Conținutul contractului de
ipotecă, Ed. Universul Juridic, București, 2013, p. 41.

[3] Idem, p. 42.

Garanțiile atipice în cadrul procedurii de insolvență. Garanțiile constituite anterior deschiderii procedurii was last modified: septembrie 30th, 2019 by Flavius Moțu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice