Garanţiile atipice în cadrul procedurii de insolvenţă. Garanţiile constituite anterior deschiderii procedurii

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Fiind în principiu o clauză validă, clauza de „cristalizare” a universalității de bunuri la momentul deschiderii procedurii insolvenței va avea ca efect stabilizarea componenței universalității de bunuri la momentul deschiderii procedurii, iar regimul juridic al acestor bunuri va fi acela al bunurilor individual determinate, analizat mai sus la pct. 3.4.1.

În mod similar, o clauză de „cristalizare” a universalității de bunuri la un moment ulterior deschiderii procedurii insolvenței (spre exemplu, momentul inventarierii bunurilor din universalitate de către administratorul judiciar) va avea același efect al stabilizării componenței universalității de bunuri la momentul respectiv, cu consecința aplicării față de bunurile respective a
regimului juridic al bunurilor individual determinate, analizat mai sus la pct. 3.4.1. Desigur, în această situație, în perioada cuprinsă între momentul deschiderii procedurii insolvenței și cel al „cristalizării” universalității de bunuri, actele de dispoziție ale debitorului asupra bunurilor din universalitate ar conduce la modificarea valabilă a componenței acesteia.

3.5. Garanțiile asupra universalităților de bunuri în perioada de observație

Regula generală aplicabilă actelor juridice având ca obiect bunurile ipotecate aflate în averea debitorului în perioada de observație este cea prevăzută de art. 84 alin. (1) coroborat cu art. 87 din Legea nr. 85/2014.

În afară de cazurile prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar, toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule de drept.

În perioada de observație, debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: a) sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare, în sensul art. 67 alin. (1) lit. g), și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; b) sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

Actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile prevăzute la alin. (1) vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere de administratorul judiciar; acesta va convoca o ședință a comitetului creditorilor în vederea supunerii spre aprobare a cererii administratorului special, în termen de maximum 5 zile de la data primirii acesteia. În cazul în care o anumită operațiune care excedează activității curente este recomandată de către administratorul judiciar, iar propunerea este aprobată de către comitetul creditorilor, aceasta va fi îndeplinită obligatoriu de administratorul special. În cazul în care activitatea este condusă de către administratorul judiciar, operațiunea va fi efectuată de către acesta cu aprobarea comitetului creditorilor, fără a fi necesară cererea administratorului special.

În cazul propunerilor de înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de preferință, creditorul titular are următoarele drepturi: a) dreptul de a beneficia de o protecție corespunzătoare a creanței sale, potrivit prevederilor art. 78; b) dreptul de a beneficia de distribuiri de sume în condițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 și art. 161 pct. 1, în condițiile în care nu poate beneficia de o protecție corespunzătoare a creanței, beneficiind de o cauză de preferință, conform prevederilor art. 78.

Art. 87 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 pare să impună necesitatea existenței unei propuneri aprobate de comitetul creditorilor pentru orice înstrăinare a bunurilor din averea debitorului grevate de cauze de preferință.

În ceea ce privește universalitățile de bunuri grevate de cauze de preferință, indiferent dacă a intervenit sau nu „cristalizarea” acestora, apreciem că principiul general aplicabil este cel enunțat de art. 84 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: nulitatea ope legis a tuturor actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 87, de cele autorizate de judecătorul-sindic sau avizate de către administratorul judiciar.

În situația păstrării de către debitor a dreptului de administrare ulterior deschiderii procedurii insolvenței, acesta va continua să își desfășoare afacerea în condițiile anterioare deschiderii procedurii insolvenței (business as usual), această continuare a derulării afacerii fiind principala excepție de la aplicarea regulii nulității actelor, operațiunilor și plăților efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii.

O atare derulare a activităților curente și, respectiv, efectuarea plăților către creditorii cunoscuți presupune, sine qua non, accesul debitorului la fondurile sale, respectiv utilizarea materiilor prime, a utilajelor necesare pentru producția de mărfuri, dacă este cazul, respectiv valorificarea mărfurilor obținute în activitatea de producție sau, după caz, revânzarea produselor achiziționate în acest scop de la alți profesioniști sau prestarea serviciilor care formează obiectul de activitate al debitorului.

În măsura în care universalitatea de bunuri care formează obiectul garanției creditorului titular al cauzei de preferință este afectată de actele, operațiunile și plățile efectuate de către debitor ulterior deschiderii procedurii în activitatea sa curentă, iar „cristalizarea” universalității de bunuri nu a intervenit, aceste acte, operațiuni și plăți vor fi valabile, chiar dacă ele vor modifica componența și/sau valoarea universalității de bunuri. În acest din urmă caz, garanția se va strămuta de drept asupra bunurilor consumate/modificate înstrăinate sau asupra banilor ori altor bunuri rezultate din înstrăinarea bunurilor asupra cărora a purtat garanția, conform art. 2393 C. civ.

Stocurile de materii prime, respectiv mărfurile și produsele, reprezintă universalități de bunuri care, prin definiție, sunt destinate prelucrării, respectiv vânzării în cadrul activității curente a debitorului.

Apreciem că debitorul nu are nevoie de aprobarea comitetului creditorilor pentru a prelucra/transforma materiile prime și/sau valorifica mărfurile sau produsele rezultate în cadrul activității sale curente. Prelucrarea/transformarea materiilor prime nu reprezintă o înstrăinare și, chiar dacă vânzarea mărfurilor sau a produselor reprezintă o înstrăinare, drepturile creditorului a cărui garanție poartă asupra stocurilor de materii prime, mărfuri/produse nu sunt afectate câtă vreme, așa cum prevăd art. 2392-2393 C. civ., ipoteca se strămută de drept asupra produselor rezultate din prelucrarea stocurilor de materii prime, respectiv asupra sumelor de bani sau a altor valori rezultate din valorificarea mărfurilor/produselor.

De asemenea, apreciem că incidența art. 87 alin. (3) din Legea nr. 85/2014 – necesitatea obținerii prealabile a unei hotărâri a adunării creditorilor – în cazul înstrăinărilor de bunuri din universalitatea obiect al garanției nu este automată, ci condiționată, conform art. 87 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, de depășirea limitelor activității curente și/sau a plăților către creditorii cunoscuți.

3.6. O situație specială: ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 (the lift of the automatic stay)

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor.

Cu toate acestea, în conformitate cu prevederile art. 78 din Legea nr. 85/2014, creditorul titular al unei creanțe ce beneficiază de o cauză de preferință poate solicita judecătorului- sindic, cu citarea comitetului creditorilor, a administratorului special și a administratorului judiciar, ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanța sa și valorificarea imediată, în cadrul procedurii, cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art. 154-158 și cu condiția achitării din preț a cheltuielilor prevăzute la art. 159 alin. (1) pct. 1, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferință, în una dintre următoarele situații: A. atunci când valoarea obiectului garanției, determinată de un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect; B. atunci când nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției. În cazurile prevăzute la alin. (1) pct. B, judecătorul-sindic va putea respinge cererea de ridicare a suspendării formulate de creditor, dacă administratorul judiciar/debitorul propune în schimb adoptarea uneia sau mai multor măsuri menite să ofere protecție corespunzătoare creanței garantate a creditorului, precum: a) efectuarea de plăți periodice în favoarea creditorului pentru acoperirea diminuării valorii obiectului garanției ori a valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior; b) efectuarea de plăți periodice în favoarea creditorului pentru satisfacerea dobânzilor, majorărilor și penalităților de orice fel și, respectiv, pentru reducerea capitalului creanței sub cota de diminuare a valorii obiectului garanției ori a valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior; c) novația obligației de garanție prin constituirea unei garanții suplimentare, reale sau personale ori prin substituirea obiectului garanției cu un alt obiect.

Aplicarea dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 85/2014 în cazul unor garanții care poartă asupra unor bunuri individual determinate nu ridică probleme deosebite.

În situația în care dreptul de administrare al debitorului nu a fost ridicat, o eventuală ridicare a suspendării prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 pentru o creanță garantată cu o universalitate de bunuri ridică o serie de probleme.

Din formularea dispozițiilor art. 78 din Legea nr. 85/2014 pare să rezulte, pe de o parte, că ridicarea suspendării vizează creanța, și nu garanția, iar, pe de altă parte, obiectul garanției nu poate fi fracționat: „creditorul (…) poate solicita judecătorului-sindic (…) ridicarea suspendării prevăzute la art. 75 alin. (1) cu privire la creanța sa și valorificarea imediată (…) a bunului asupra căruia poartă cauza de preferință”. Această interpretare este susținută și de ipotezele în care această măsură poate fi dispusă de judecătorul-sindic: „A. atunci când valoarea obiectului garanției (…) este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect (…); B. atunci când nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției (…)”.

Pornind de la această ipoteză de lucru, rezultă că ceea ce se va determina de către un evaluator, conform standardelor internaționale de evaluare, în situația unei garanții asupra unei universalități de bunuri, este valoarea universalității de bunuri aduse în garanție. Or, pentru această situație, apare imperios necesară „cristalizarea” universalității de bunuri.

Apreciem că, în acest context, „cristalizarea” va opera la momentul înregistrării cererii creditorului garantat de ridicare a suspendării prevăzute de art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, având în vedere că această cerere tinde, pe de o parte, la executarea silită a garanției, iar, pe de altă parte, la asigurarea unei protecții corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției.

3.7. Chestiuni incidentale: inventarierea și evaluarea universalității de bunuri

În conformitate cu art. 101 din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar va efectua, în termen de 60 de zile de la data deschiderii procedurii, procedura de inventariere a bunurilor din averea debitorului, pe baza informațiilor primite de la debitor în condițiile art. 67 sau 74 și/sau pe baza oricăror informații și documente solicitate autorităților competente potrivit legii. Termenul de 60 de zile poate fi prelungit la cererea administratorului judiciar, pentru motive temeinice, de către judecătorul-sindic. Dacă debitorul are bunuri supuse transcripției, inscripției sau înregistrării în registrele de publicitate, administratorul judiciar/lichidatorul judiciar va trimite instanțelor, autorităților ori instituțiilor care țin aceste registre o copie de pe hotărârea de deschidere a procedurii, spre a se face mențiune.

Apoi, potrivit art. 103 din același act normativ, creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator.

Desigur, data de referință care va fi avută în vedere atât pentru inventar, cât și pentru evaluare va fi aceea a momentului deschiderii procedurii.

Ordinea celor două operațiuni presupune, inițial, stabilirea unei anumite componențe a universalității de bunuri și apoi evaluarea fiecăruia dintre acestea și/sau evaluarea universalității ca un întreg. Desigur, inventarierea are ca efect stabilirea unei componențe determinate a universalității, însă, fiind o simplă operațiune materială, nu are și nu poate avea ca efect „cristalizarea” universalității de bunuri. Bunurile care ies din și intră în universalitatea de bunuri grevată de garanție în cursul activității curente de debitorului căruia nu i s-a ridicat dreptul de administrare vor urma regula subrogației reale cu titlu particular, conform art. 2392-2393 C. civ.