Garantarea supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare. Cerere de revizuire (NCPC, C. muncii, L nr. 47/1992)

20 sept. 2018
Vizualizari: 931
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 550/2017

NCPC: art. 270, art. 304; C. muncii: art. 250, art. 268 alin. (1); L nr. 47/1992: art. 29 alin. (1), (5) și (6)

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din conținutul acestei norme legale rezultă condițiile de admisibilitate necesar a fi îndeplinite pentru a fi admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu analiza corespondenței textului de lege, pretins a fi contrar legii fundamentale, cu prevederile constituționale. Pentru aceasta, excepția de neconstituționalitate: trebuie ridicată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial; poate viza o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă; trebuie să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; să nu aibă ca obiect o prevedere constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Alin. (5) al aceluiași articol statuează că dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța va respinge prin încheiere cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Rezultă că, în raport de prevederile alin. (1) și (5) ale art. 29 din lege, instanța de drept comun este abilitată să aprecieze ea însăși asupra relevanței cererii de sesizare a Curții Constituționale, în limitele reglementate de art. 29 alin. (6), adică strict la constatarea condițiilor de admisibilitate anterior menționate, printre care inclusiv cea a existenței unei legături între textul legal a cărui neconstituționalitate a fost invocată și cauza pendinte.

Posibilitatea pe care legiuitorul a lăsat-o la îndemâna instanței de a putea respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este limitată strict la constatarea condițiilor de admisibilitate, iar în ipoteza neîndeplinirii uneia dintre acestea, sesizarea instanței de contencios constituțional nu se justifică.

Intenția legiuitorului a fost aceea de a nu deturna excepția de neconstituționalitate de la scopul ei firesc, de mecanism procesual de apărare, creat în scopul garantării supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare, prin intermediul ei asigurându-se controlul de constituționalitate a posteriori și, respectiv, accesul părților la jurisdicția constituțională, dar în condițiile respectării tuturor cerințelor impuse de lege, pentru a se evita încărcarea inutilă a activității Curții Constituționale și a se elimina încercările de tergiversare nejustificată a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești.

Recurentul-petent invocă, în cadrul unei cereri de revizuire, ale cărei motive sunt expres și limitativ reglementate de lege, neconstituționalitatea unor norme juridice incidente judecății în fond a litigiului în raport de care s-a formulat calea extraordinară de atac și arată, atât prin motivele de recurs, cât și prin precizările depuse ulterior, că neconstituționalitatea acestor norme poate fi invocată în orice stadiu al procesului (deci inclusiv în calea extraordinară de atac) și are legătură evidentă cu cauza întrucât admiterea excepției ar determina pronunțarea unei alte soluții pe fondul cauzei.

Astfel, cu prilejul soluționării cererii de revizuire, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate ale dispozițiilor art. 250 C. muncii, art. 304 și 270 C. proc. civ., art. 268 alin. (1) pct. a C. muncii.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv ipoteza în care instanța „s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost învederată prin cererea de sesizare a Curții Constituționale privesc sancțiunea disciplinară aplicabilă de către angajator în raport de gravitatea abaterii disciplinare (art. 250 C. muncii), termenul în care pot fi formulate cererile din materia conflictelor de muncă în cazul încheierii, executării, modificării, suspendării ori încetării contractului de muncă (art. 268 alin. (1) pct. 1 C. muncii), puterea doveditoare a înscrisului autentic (art. 270 C. proc. civ.), procedura denunțării înscrisului ca fals (art. 304 C. proc. civ.).

Aceste dispoziții privesc fondul litigiului în raport de care s-a formulat cererea de revizuire, fond ce nu poate fi încă avut în vedere de către instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac, cât timp nu s-a decis și apreciat asupra admisibilității căii de atac a revizuirii.

Astfel, întrucât obiectul prezentului litigiu este o cerere de revizuire ale cărei motive sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele legale pretins neconstituționale vizează exact acele chestiuni ce nu pot fi analizate în atare procedură judiciară cât timp nu s-a statuat asupra admisibilității revizuirii, lipsa legăturii lor cu cauza apare ca evidentă și justifică soluția de respingere adoptată de către instanța învestită cu solicitarea sesizării Curții Constituționale.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuentului A. împotriva încheierii de ședință din 22 februarie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Garantarea supremației Constituției în cadrul procedurilor judiciare. Cerere de revizuire (NCPC, C. muncii, L nr. 47/1992) was last modified: septembrie 19th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.