Folosirea sau prezentarea cu rea-credinţă de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene

29 iun. 2022
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
1.410 views
  • Legea nr. 78/2000: art. 18^1 alin. (1)
  • NCP: art. 5
  • NCP: art. 66 lit. a) b) şi g)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 438 alin. (1) pct. 12
  • VCPP: art. 385^9 alin. (1) pct. 14

(Î.C.C.J., s. pen., Decizia nr. 388/RC din 6 noiembrie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.

Esti avocat, magistrat, notar, executor judecatoresc, practician in insolventa sau consilier juridic? Atunci ai nevoie de pachetul Alpha Bank dedicat profesionistilor

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 385^9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudența referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanța de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depășirea limitelor legale.

Jurisprudența Înaltei Curți a statuat faptul că art. 438 pct. 12 din C. proc. pen. privește întregul sistem sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, pedepse principale complementare, accesorii, precum și modalitatea de individualizare a executării pedepsei.

În cauză, se reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen., constând în aceea că în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.R.L., a declarat în mod fals, cu rea-credință, că utilizează suprafața totală de 130 ha, compusă din 50 ha în blocul fizic x, 50 de ha în blocurile fizice nr. x și 130 și 30 de ha în blocul fizic x și deține documentele necesare pentru a face dovada dreptului de folosință asupra terenurilor, obținând pe nedrept suma de 63.475,8384 RON din bugetul Uniunii Europene și din bugetul național, aferentă acestei suprafețe.

Dispozițiile art. 18^1 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 sancționează folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

Ca atare, în cazul acestei infracțiuni legiuitorul a prevăzut, în mod obligatoriu, ca pe lângă pedeapsa principală, persoanei condamnate să i se interzică și exercițiul anumitor drepturi.

Prin hotărârea primei instanțe, inculpatului A. i s-a interzis exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., atât cu titlu de pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani,cât și ca pedeapsă accesorie.

Pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării unor drepturi pe durata executării pedepsei principale, până la executarea totală a acesteia sau până când se consideră executată pedeapsa principală. Ea se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate. Rațiunea pedepsei accesorii este dată de incompatibilitatea exercitării unor drepturi pe timpul executării pedepsei privative de libertate, stabilirea lor fiind consecința aprecierii caracterului proporțional al interzicerii exercițiului unor drepturi cu scopul urmărit. Stabilirea drepturilor al căror exercițiu este interzis trebuie să fie urmare aprecierii asupra naturii și gravității faptei comisei iar limitarea exercițiului lor să fie proporțională cu scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni (decizia nr. 123/A din data de 10 aprilie 2017, secția penală, Înalta Curte de Casație și Justiție).

Pentru a fi dispusă pedeapsa accesorie este necesar să se aplice în prealabil, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsă complementară a interzicerii unor drepturi. Între conținutul pedepsei complementare și cel al pedepsei accesorii nu pot exista diferențe, întrucât interzicerea unor drepturi decurge din aceeași faptă care atrage aceleași interdicții și decăderi, indiferent că este vorba despre drepturi a căror executare este interzisă pe durata executării pedepsei principale sau după executarea acesteia. Potrivit noului C. pen. (stabilit, în prezenta speță, ca fiind legea penală mai favorabilă inculpatului) aplicarea pedepsei accesorii este obligatorie în cazul în care instanța stabilește pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.

Având în vedere că în cazul infracțiunii prev. de art. 18^1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 este prevăzută corelativ pedepsei principale și interzicerea exercițiului anumitor drepturi, iar prin decizia de condamnare, inculpatului i s-a stabilit ca pedeapsă complementară interzicerea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., critica Ministerului Public vizând înlăturarea aplicării pedepsei accesorii de către instanța de apel este întemeiată, hotărârea pronunțată fiind astfel nelegală.

Față de cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție, va casa, în parte, decizia atacată și va înlătura greșita aplicare a legii și va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție vor rămâne în sarcina statului

Sursa informației: www.scj.ro.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala
Folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, care au ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene was last modified: iunie 29th, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.