Renunţarea la lucrarea de licenţă la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii din Bucureşti

2 feb. 2017
Vizualizari: 5134

Nicolae Cîrstea: D-le decan Flavius Baias, vă mulțumim pentru că ne-ați primit în sediul Facultății de Drept Universitatea București. În primul rând la mulți ani dumneavoastră și colegilor dumneavoastră! Cu ce gânduri la început de an 2107?

Flavius-Antoniu Baias: Și eu vă mulțumesc pentru vizită. De fapt dumneavoastră sunteți aproape acasă aici, la noi. Colaborarea dintre facultate și editurile juridice în general și a Universului Juridic în special, în cazul de față, este foarte bună, inclusiv pe planul acesta, al reflectării evenimentelor pe site-ul dumneavoastră, pe postul de televiziune online pe care transmiteți.

Gânduri sunt foarte multe. Ce pot să vă spun – sunt câteva proiecte care se vor finaliza anul acesta. Mă refer mai ales la proiectele internaționale. Urmează să apară la Paris, la Editura Dalos traducerea Codului de procedură civilă în franceză, o inițiativă a regretatului profesor Viorel Ciobanu, care a și coordonat activitatea de traducere și de redactare a prezentării fiecărei cărți a codului, prezentare făcută în mare parte chiar de cei care au lucrat la redactarea Codului.

Apoi avem o serie de activități internaționale în continuare, dintre care aș menționa, spre exemplu, colaborarea cu Facultatea de Drept a Universității din Würzburg, unde urmează, chiar, să plecăm zilele următoare, cu care intenționăm – și dânșii, și noi – să stabilim o formă de colaborare cum avem cu universitățile franceze, o linie de studii de Drept european, la București, în limbile germană și engleză. Și, evident, există și alte proiecte, care vă vor fi aduse la cunoștință la momentul potrivit.

Nicolae Cîrstea: Vă mulțumesc! Nu sunt puține lucrurile de făcut, obiectivele pentru 2017. Trebuie să recunosc, însă, că motivul principal al întâlnirii noastre este emoția care s-a produs în special în spațiul virtual, în legătură cu decizia pe care consiliul facultății a adoptat-o, aceea de renunțare la lucrarea de licență. Foarte mulți internauți și-au dat cu părerea, unii mai în temă, alții mai puțin în temă, însă foarte mulți s-au simțit datori să vină cu un punct de vedere. Care este punctul de vedere oficial al facultății în acest context?

Flavius-Antoniu Baias: Eu vă mulțumesc pentru inițiativa de a discuta despre această problemă, pentru că, într-adevăr, într-un fel spre surprinderea mea, măsura pe care am luat-o noi ca urmare a publicării în Monitorul Oficial a Ordinului Ministrului Educației la începutul acestui an a declanșat o emoție la care nu mă așteptam. Și nu știu dacă e vorba neapărat de emoție sau de ceea ce ne caracterizează pe noi, românii, aș zice – probabil îi caracterizează și pe alții, dar mă refer la noi –, posibilitatea pe care credem, fiecare dintre noi, că ne putem pronunța asupra fiecărei probleme care la un moment dat apare, cum ați spus dumneavoastră, în spațiul public, în spațiul virtual în cazul de față.

Aș vrea, dacă-mi îngăduiți, să fac o scurtă istorie a acestei probleme. Eu am declarat la mai multe posturi de televiziune și de radio – din păcate declarațiile mele n-au fost redate in extenso, și pot să înțeleg acest lucru, având în vedere specificul activității din mass-media –, am declarat că nu este o măsură nouă. Presa a prezentat-o ca pe o măsură nouă, ca pe o măsură care pur și simplu bulversează învățământul superior. În realitate nu este o măsură nouă. În anul 2007 – nu știu foarte exact dacă era ministeriatul Miclea, cred că da – a fost adoptat un ordin de ministru având exact același conținut ca și ordinul adoptat în decembrie, publicat în ianuarie 2017, al domnului ministru – rector acum – Mircea Dumitru.În sensul că în 2007 ordinul privind finalizarea studiilor a prevăzut următorul lucru: Finalizarea studiilor de licență – fac o paranteză și spun, pentru că discuția văd că într-un fel a fost extinsă și la master, ordinul nu afectează masterul în niciun fel.

Masterul continuă să se finalizeze prin disertație, așa cum s-a întâmplat și până acum. Închid paranteza și revin la studiile de licență. Ordinul din 2007 prevedea, așa cum prevede ordinul actual, că studiile de licență se încheie prin două examene: un examen scris, de verificare a cunoștințelor de specialitate, și redactarea lucrării de licență. Însă, se spunea, cum spune și ordinul actual, că fiecare facultate va putea, prin hotărârea consiliului, să adopte următoarele trei variante: fie păstrează amândouă probele, adică și examenul scris, și redactarea lucrării de licență, fie păstrează numai examenul scris, fie păstrează numai lucrarea de licență.

Și în anul 2007, îmi aduc foarte bine aminte, de altfel am revăzut și documentele de arhivă cu acest prilej, când decan era regretatul profesor Viorel Ciobanu, a avut loc o consultare a membrilor consiliului și a studenților, și aceștia au hotărât să elimine lucrarea de licență și să păstreze numai examenul scris pentru verificarea cunoștințelor de specialitate. Această modalitate de finalizare a studiilor a durat până în 2011, când un nou ordin – de data aceasta știu sigur, semnat de fostul ministru Daniel Funeriu –, a revenit și a reglementat ca fiind obligatorii ambele probe, respectiv și examenul, și lucrarea de licență.

Nicolae Cîrstea: Știți cumva dacă în învățământul superior s-au și aplicat, la vreo facultate sau universitate, acele ordine?

Flavius-Antoniu Baias: În 2007, știu sigur – nu cunosc situația tuturor facultăților –, dar știu sigur că facultățile de Drept din țară, în special vorbesc de facultățile din hexagon, au adoptat fie măsura păstrării ambelor probe, fie majoritatea au optat doar pentru una dintre probe. Puteți verifica – nu știu dacă memoria mă ajută foarte bine – o perioadă de timp, cel puțin, cred că Facultatea de Drept a Universității din Cluj a eliminat examenul scris și a păstrat numai lucrarea de licență.

Dar revenim la ce s-a întâmplat acum. Va să zică, în 2011 s-a revenit, iar în 2016 s-a revenit la revenire – vă rog să-mi iertați formularea neacademică –, în sensul că ordinul semnat de ministrul Mircea Dumitru nu a făcut altceva decât să reia dispozițiile care au existat în ordinul din 2007. Și, ca și în 2007, am organizat o consultare în cadrul consiliului facultății, unde cadrele didactice au votat în majoritate pentru eliminarea lucrării de diplomă, respectiv doar trei colegi din consiliu au votat pentru păstrarea lucrării de diplomă, iar studenții din consiliu au votat în unanimitate pentru eliminarea lucrării de diplomă și păstrarea doar a examenului. Pot să vă spun că a existat o adevărată dezbatere – am văzut și eu pe internet schimburile de mail între studenți. Am fost și întrebat de către unii dintre reprezentanții studenților și eu cred că a fost o dezbatere serioasă, care a dus la votul cvasi-unanim, din 29 de membri ai consiliului, toți studenții au votat pentru eliminarea lucrării și doar trei cadre didactice pentru păstrarea ei, toate celelalte cadre didactice fiind în favoarea eliminării lucrării de diplomă.

Nicolae Cîrstea: Avem, practic, o comunitate academică formată din cadre didactice și studenți care s-au pronunțat în favoarea acestei decizii. Din câte știu, Asociaților Studenților în Drept a făcut și niște precizări legate de această decizie și spuneau colegii noștri mai tineri că la baza votului din consiliul facultății, acest vot unanim primit din partea studenților reprezentați în consiliul facultății s-a aflat o consultare anterioară cu colegii din fiecare an unde, de asemenea, fiecare an a votat în favoarea acestei decizii.

Flavius-Antoniu Baias: Nu cunosc toate amănuntele – și nici nu e firesc să mă amestec în modalitatea de luare a deciziilor de către studenți –, dar din ceea ce știu din discuțiile cu studenții, așa s-a întâmplat. Ca să facem un pas înainte, vreau să spun următoarele lucruri: În primul rând, la nivelul Universității din București, din câte știu eu, în momentul de față doar două facultăți au trecut la aplicarea ultimului ordin, cel despre care discutăm, privind finalizarea studiilor, respectiv noi și Istoria. Facultatea de Istorie, din informațiile mele, a luat, însă, o măsură diferită de a noastră, în sensul că au eliminat examenul și au păstrat lucrarea de licență. Desigur că fiecare facultate va decide în funcție de specificul ei și în funcție de votul din consiliu. Ulterior votului din consiliu, această hotărâre a fost supusă hotărârii senatului Universității din București și senatul a aprobat-o, din câte înțeleg, în unanimitate – eu nu sunt membru al senatului – și urmează să comunicăm această chestiune chiar astăzi, s-o punem și pe site-ul facultății.

Nicolae Cîrstea: Cred, d-le decan, că s-a bătut monedă poate puțin cam mult pe chestiunea plagiatului. Adică, renunțăm la lucrarea de diplomă de la facultatea de Drept din cauza plagiatelor. Este foarte probabil, însă, ca în spatele deciziei să fie argumente mult mai puternice decât acest plagiat.

Flavius-Antoniu Baias: Sunt mai multe argumente. Nu știu dacă avem timp sau dacă trebuie să le redau acum pe toate, în discuția noastră, dar ceea ce vreau să vă spun este că, din păcate, am observat – nu fac o critică, ci e doar o constatare – că, așa cum se întâmplă și în alte dezbateri în societatea românească, lucrurile nu sunt privite în mod rațional. Și aș vrea să dau doar două exemple care m-au uimit.

La o televiziune se discuta despre nenorocirea de la Colectiv și tragedia care era să se întâmple și săptămâna trecută la Bamboo. Și unul dintre participanții la dezbatere îi spune moderatorului: „Păi sigur că da, la ce să ne așteptăm noi în societatea românească, când decanul de la Drept renunță la lucrarea de licență?” N-am înțeles nici până astăzi care era legătura dintre obiectul dezbaterii privind ceea ce s-a întâmplat la Bamboo și faptul că noi am renunțat. În primul rând că n-am renunțat noi, ci a renunțat comunitatea, prin votul ei adoptat în mod regulamentar și, în al doilea rând, nu văd, cum spuneam, nicio legătură.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

A doua chestiune pe care vreau s-o menționez: mie mi se pare că ordinul ministrului este foarte clar și cred că n-a fost bine înțeles. Ordinul ministrului nu obligă pe nimeni să renunțe la lucrarea de licență, ci dă fiecărei facultăți posibilitatea de a avea opțiunile pe care le-am menționat: să păstreze fie ambele probele – examenul și lucrarea de licență –, fie doar una dintre ele. Am constatat cu surprindere reacția unui coleg de la o facultate din Hexagon, tot în mediul virtual – e doar o constatare, încă o dată, nu-mi permit să-l critic –, a cărui reacție a fost următoarea: „Sigur că da!”, zice, „După decizia facultății din București nu ne mai rămâne altceva de făcut decât să renunțăm și la examene, și la note; studentul intră, le dăm tuturor 10, la sfârșit îi dăm 10 ca să termine facultatea și i-am făcut pe toți juriști”. Nu înțeleg o asemenea abordare.

Acum, în ceea ce privește argumentele care au stat la baza renunțării la lucrarea de licență, cum spuneam, ele sunt mai multe. Și eu cred că sunt raționale; și nu se limitează doar la problema plagiatului căruia, iarăși, aș zice, în mod irațional i s-a dat o dimensiune exagerată.

Argumentele acestea au fost discutate, îmi aduc aminte, și în 2007. Și ele s-au păstrat în mare măsură. Încă o dată fac comparație cu studiile de master. La studiile de master, care sunt un prim pas în pregătirea studentului pentru activitate de cercetare, pentru o eventuală continuare a acestei forme de perfecționare prin doctorat, la studiul de master disertația a rămas. Și e normal să fie așa, pentru că acest tip de examen trebuie să verifice modalitatea în care studentul masterand a dobândit competențele de a face cercetare științifică și competențele de a reda după aceea, în forma firească a unei lucrări de diplomă, a cunoștințelor acumulate.

La licență lucrurile sunt, însă, din punctul nostru de vedere, puțin diferite. Nu cred că la finalizare lucrarea de licență este absolut necesară. Eu cred că este absolut necesar examenul de finalizare a studiilor, constând în examenul de verificare a cunoștințelor de specialitate. Adaug acest lucru și din perspectiva faptului că la admiterile în profesiile juridice ceea ce contează este examenul – pe care noi am încercat, cum se spune cu un termen la modă, să îl calibrăm după același model – tip test grilă. Nu există la examenele de admitere în profesiile juridice un examen pentru care studenții să fie pregătiți în mod specific prin redactarea lucrării de licență.

Aceasta în ceea ce privește rostul, să zicem, practic al examenului.

O altă chestiune care, însă, a fost într-adevăr mult dezbătută în facultate – și în 2007 și, după aceea, din 2011 încoace, când a fost reintrodusă obligativitatea lucrării de licență – a fost nu atât aceea a plagiatului, cât cea a pieței, aș spune, ilicite, a lucrărilor de diplomă. Am spus în toate interviurile pe care le-am dat că este suficient să dați căutare pe Google și să găsiți zeci, sute de lucrări – probabil dacă vorbim la toate domeniile de studii, mii de lucrări, adică și Drept, și Filologie, Limbi străine, Chimie, Fizică ș.a.m.d. –, o adevărată piață ilicită a acestor lucrări. Această chestiune nu poate fi controlată de o facultate. Și nu poate fi controlată nici măcar de profesorul îndrumător. Pentru că, am spus-o de mai multe ori, studentul care apelează, în mod regretabil, la o astfel de modalitate, are și inteligența necesară de a învăța lucrarea pe care a cumpărat-o. Și, deci, e greu de crezut că ai putea să verifici dacă el este, sau nu, autorul, cu o certitudine care să se apropie de un procentaj 90-100%.

Așadar, acesta a fost unul dintre argumente.

Al doilea argument a fost și cel legat de plagiat; dar n-a fost un argument fundamental, cum am spus-o și în alte interviuri. De ce n-a fost un argument fundamental? Pentru că fenomenul plagiatului, la acest nivel, este minor în raport cu fenomenul cumpărării lucrărilor de diplomă de pe piața ilicită. Ceea ce am spus, însă, este că dacă un asemenea fenomen se manifestă, este foarte dificil și costisitor financiar – o spun încă o dată – să îl verifici la nivelul redactării lucrării de diplomă. Acest lucru se face, evident – și trebuie să se facă, cum s-a arătat de atâtea ori, inclusiv în mass-media – în orice caz la nivelul lucrărilor de doctorat și poate și la nivelul lucrărilor de disertație la master.

Nu se justifică – am spus-o și îmi mențin acest punct de vedere – o acțiune, o investiție, o cumpărare a unui soft de depistare a plagiatului la acest nivel, soft care în sine nu este suficient – cum am spus-o de atâtea ori și o spun și specialiștii. În spatele softului – și asta este partea cea mai complicată – trebuie să se găsească o bază de date uriașe în care softul să caute eventualele texte, similitudini, pentru a depista acțiunea de plagiat.

Revin asupra a ceea ce am spus mai înainte: chestiunea plagiatului a fost doar un argument subsidiar. Argumentele principale au fost primele pe care le-am redat: pe de o parte faptul că în viziunea noastră nu este un examen obligatoriu, care să aducă ceva în plus la momentul absolvirii studiilor de licență; și, în al doilea rând, piața ilicită a lucrărilor de licență, care nu poate fi verificată și se pare că nu poate fi nici desființată decât cu asemenea măsuri radicale cum este eliminarea lucrărilor de licență.

Nicolae Cîrstea: D-le decan, sperăm acum, după aceste explicații pe care ni le-ați dat, că întreaga lume virtuală și mai ales cei care au criticat această decizie să-și fi clarificat, în urma acestui interviu, această decizie luată de facultatea de Drept și îmi exprim speranța ca această emoție produsă în spațiul virtual să nu se transfere și în interiorul comunității academice a facultății de Drept. Bănuiesc că este posibil ca puncte de vedere să se radicalizeze, poate, în urma celor produse în spațiul public și în spațiul virtual.

Flavius-Antoniu Baias: Eu nu cred că pe noi, cel puțin, Facultatea de Drept a Universității din București, ne paște un asemenea pericol. Am traversat și perioada pe care am evocat-o, 2007, când s-a luat prima dată această măsură în mod foarte lin, aș zice, și rațional, așa cum am făcut-o și acum. La nivelul facultății noastre eu nu am știință de emoții sau de discuții aprinse. Dimpotrivă, cum am zis, am discutat, am avut colegi, puțini, cu opinii diferite de cea majoritară – și opinia mea a făcut parte din cea majoritară. Studenții, de asemenea, nu vreau să repet, au organizat o dezbatere foarte rațională și foarte amplă, deci nu văd niciun fel de pericol.

Vreau să închei repetând  – îmi cer scuze că o fac – ceea ce am spus de mai multe ori în cadrul întâlnirii noastre: Ordinul Ministrului Educației nu obligă nicio facultate, indiferent de domeniul de studii, să adopte o anumită soluție. Ordinul Ministrului Educației este – ca să folosesc un termen pe care-l știți foarte bine și e foarte apreciat în dezbaterile publice – pe deplin democratic, lăsând la latitudinea facultăților să adopte una dintre soluțiile pe care le prevede: fie păstrarea ambelor probe, examenul de verificare a cunoștințelor și lucrarea de licență, fie păstrarea doar a uneia dintre ele. Eu cred că fiecare facultate va găsi modalitatea rezonabilă de a face opțiunea pe care o vede ca fiind cea mai potrivită pentru studenții ei.

Nicolae Cîrstea: Colegii noștri din ASD adăugau la argumentele expuse de dumneavoastră și pe acela că vor avea mai mult timp pentru pregătirea examenelor de admitere în profesiile juridice, pentru probele care sunt necesare. Această concluzie și acest argument al lor cu siguranță se va reflecta și în poziția pe care probabil facultatea și-o va menține în rândul examenului de admitere la INM, care în spațiul juridic a devenit un etalon al performanțelor facultății…

Flavius-Antoniu Baias: Și la examenul din barou, cum se spune, examenul de admitere în profesia de avocat, e organizat foarte bine și e un etalon. Și mă bucur că ați menționat acest lucru – noi de ani de zile suntem pe primul loc la ambele forme de examinare pentru intrarea în profesiile menționate, respectiv avocați și magistrați.

Mă bucur că ați menționat poziția ASD, pentru că ceea ce spun studenții este adevărat și, într-un fel, acest tip de argument s-ar reflecta și în ceea ce am spus eu mai înainte, și anume că lucrarea de licență nu era o lucrare care să-i pregătească neapărat pentru examenele de admitere în profesie, să-i pregătească într-un mod specific, cum s-ar zice. Și fiind eliminată, evident, ei vor avea mai mult timp să se pregătească pentru examenele de admitere în profesia de avocat și de magistrat.

Nicolae Cîrstea: D-le decan, vă mulțumim pentru această discuție. Sper să ne revedem curând și cu alte puncte de vedere din partea facultății, nu neapărat pe această problemă, pe alte probleme, pe promovarea diverselor proiecte pe care le aveți, universuljuridic.ro fiind aproape de facultate, așa cum spuneați și dumneavoastră la început, și de această dată, dar și pe viitor.

Flavius-Antoniu Baias: Vă așteptăm oricând.

Renunțarea la lucrarea de licență la Facultatea de Drept din cadrul Universității din București was last modified: februarie 1st, 2017 by Flavius A. Baias

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice