Fapta de a filma o persoană, pe ascuns, într-o toaletă publică. Analiză din perspectiva încadrării juridice

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Lucrarea de față reprezintă o reflecție asupra soluției de achitare dispusă prin sentința penală nr. 440 din 07 iulie 2023 a Judecătoriei Sectorului 2^[1] față de fapta de a filma, pe ascuns, într-o toaletă publică, o persoană.

Este important de menționat că această faptă a fost asimilată, inițial, cu infracțiunea de violare a vieții private, însă nefiind îndeplinită condiția ca acțiunea ce implică violarea vieții private să se desfășoare într-un spațiu privat, așa cum ar fi o locuință, încăpere sau dependință ținând de acestea, s-a dispus achitarea pentru această faptă.

De asemenea, în sentința penală anterior menționată se precizează că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Propun, în cele ce urmează, o analiză a acestei faptei din perspectiva elementelor constitutive ale infracțiunilor de violare a vieții private și tulburarea ordinii și liniștii publice pentru a observa dacă pentru comiterea unei astfel de fapte se poate, totuși, angaja răspunderea penală.

Violarea vieții private

Art. 226 NCP -Violarea vieții private

(1) Atingerea adusă vieții private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepsește cu închisoarea de la o lună la 6 luni sau amendă.

(2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor sau imaginilor prevăzute în alin.(1), către o altă persoană sau către public se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2¹) Divulgarea, difuzarea, prezentare sau transmiterea, în orice mod, a unei imagini intime a unei persoane identificate sau identificabile după informațiile furnizate, fără consimțământul persoanei înfățișate, de natură să provoace acesteia o suferință de natură psihică sau să aducă atingere imaginii sale, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă.

(2²) Prin imagine intimă se înțelege orice reproducere, indiferent de suport, a imaginii unei persoane nude, care își expune total sau parțial organele genitale, anusul sau zona pubiană sau, în cazul femeilor, și sânii, ori care este implicată într-un raport sexual sau act sexual.

(3) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

(4) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin.(1) și (2) săvârșită:

a) de către care a participat la întâlnirea cu persoana vătămată în cadrul căreia au fost surprinse sunetele, convorbirile sau imaginile, dacă justifică un interes legitim;

b) dacă persoana vătămată a solicitat explicit cu intenția de a fi văzută ori auzită de făptuitor;

c) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni;

d) dacă surprinde fapte de interes public, care au semnificație pentru viața comunității și a căror divulgare prezintă avantaje publice mai mari decât prejudiciul produs persoanei vătămate.

(4¹) Nu constituie infracțiune fapta prevăzută la alin.(2¹) dacă făptuitorul surprinde săvârșirea unei infracțiuni sau contribuie la dovedirea săvârșirii unei infracțiuni.

(5) Plasarea, fără drept, de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video, în scopul săvârșirii faptelor prevăzute în alin.(1) și (2) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Astfel, se poate observa că obiectul juridic al acestei infracțiuni vizează intimitatea vieții private a persoanei fizice.

Nu se poate vorbi de un obiect material, mijloacele tehnice de înregistrare folosite fiind doar bunuri menite să ajute la săvârșirea infracțiunii, acestea urmând să fie supuse măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică sau juridică cu răspundere penală, participația fiind posibilă în toate formele.

În ceea ce privește subiectul pasiv, acesta poate fi doar o persoană fizică, pluralitatea de subiecți pasivi, având ca efect, de regulă, reținerea pluralității de infracțiuni.

Referitor la elementul material, acesta se materializează, în toate cazurile, print-o acțiune.

Prin raportare la art. 226 alin.(1) NCP, se poate observa că acțiunea ce constituie elementul material capătă următoarele forme:

1. atingerea adusă, fără drept, vieții private a unei persoane fizice aflate într-o încăpere, locuință sau dependință ținând de acestea prin fotografiere/captare de imagini/înregistrarea de imagini/ascultarea cu mijloace tehnice/înregistrarea audio;

2. atingerea fără drept, vieții private a unei persoane fizice prin ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea unei/unor convorbiri private.

În ambele situații, pentru reținerea tipicității faptei se impune ca atingerea vieții private să fie fără drept.

Infracțiunea prevăzută la alin.(2) al aceluiași articol se materializează prin divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor sau a imaginilor obținute prin atingerea vieții în formele descrise mai sus către o altă persoană sau către public, fiind o infracțiune cu conținut alternativ.

În acest sens, este important de menționat decizia nr.51 din 24 iunie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Complet DCD/P)^[2], prin care s-a apreciat că:

„tipicitatea infracțiunii de violare a vieții private în modalitatea incriminată de art. 226 alin. (2) din Codul penal nu este condiționată de deținerea unor sunete, convorbiri ori imagini realizate fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuință sau încăpere ori dependință ținând de acestea sau a unei convorbiri private.”

Astfel, raportat la acest context, reținerea tipicității este condiționată de caracterul injust al divulgării, difuzării, prezentării sau transmiterii.

Materializarea infracțiunii prevăzute la alin. (5) se concretizează prin plasarea, fără drept de mijloace tehnice sau de înregistrare audio sau video, scopul fiind acela de violare a vieții private, în condițiile art. 226 alin.(1) și (2) NCP.

În acest caz, reținerea tipicității va avea loc numai în situația în care plasarea de mijloace tehnice de înregistrare audio sau video nu are caracter just și făptuitorul acționează cu intenția de a viola viața private a altei persoane.

În ceea ce privește urmarea imediată, se poate vorbi de o infracțiune de rezultat, constând în atingerea aduse vieții private, în cazul prevăzut la art. 226 alin.(1) NCP și de infracțiuni de pericol abstract, constând în crearea unei stări de pericol prin încălcarea dreptului la inviolabilitate a vieții private al persoanei vătămate.

Referitor la legătura de cauzalitate, aceasta trebuie dovedită în contextul art. 226 alin.(1) NCP, însă, în cazul alin.(2) și (5) rezultă din însăși săvârșirea faptei.

Din punctul de vedere al laturii subiective, modalitățile de comitere a infracțiunii prevăzute la alin.(1) și (2) pot fi comise atât cu intenție directă, cât și indirectă, în timp ce forma prevăzută la alin.(5), doar cu intenție directă.

În cele urmează, propun o analiză o formei agravate a infracțiunii prevăzute de art 226 alin.(2) NCP, respectiv alin.(2¹), aceasta având conținut alternativ și materializându-se prin divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, în orice mod, a imaginii intime a unei persoane, fără consimțământul acesteia.

Imaginea privată, reprezintă, potrivit alin. (2²) reproducerea, indiferent de suport, a imaginii unei persoane nude, care își expune total sau parțial organele genitale, anusul sau zona pubiană sau, în cazul femeilor, și sânii, ori care este implicată într-un raport sexual sau act sexual.

În acest caz, pentru reținerea tipicității în acest caz este necesar ca acțiunea ce reprezintă elementul material al infracțiunii să se facă în lipsa consimțământului persoanei înfățișate și să fie de natură să producă o suferință psihică acesteia sau să aducă atingere imaginii acesteia.

Urmarea imediată a acestei forme se concretizează prin crearea unei stări de pericol determinat de încălcarea dreptului la inviolabilitatea vieții private a persoanei vătămate, rezultând, de aici, o infracțiune de pericol potențial.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, se impune dovedirea producerii unei suferințe psihice sau atingerii imaginii persoanei vătămate și acțiunea ce reprezintă elementul material.

Latura subiectivă a acestei forme presupune intenție directă sau indirectă.

Actele de pregătire sunt posibile, dar neincriminate.

În ceea ce privește tentativa, legea incriminează în mod autonom anumite acte de punere în executare a intenției de violare a vieții private, precum plasarea, fără drept, de mijloace de înregistrare audio sau video în scopul săvârșirii infracțiunii de violare a vieții private reprezintă o acțiune autonomă.

Poate fi comisă atât în formă continuă, cât și continuată.

Totodată, este necesar de menționat decizia nr. 18 din 22 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție^[3] prin care s-a stabilit că:

„Noțiunile de locuință, încăpere sau dependință din conținutul infracțiunii de violare a vieții private, prevăzută de art. 226 alin. (1) din Codul penal, au același înțeles cu noțiunile de locuință, încăpere sau dependință din conținutul infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 224 alin. (1) din Codul penal, fiind subsumate noțiunii de domiciliu în sensul legii penale.”

Prin urmare, se poate spune că nu se poate atrage răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de violare a vieții private a unei persoane care realizează acțiuni ce constituie elementul material al acestei infracțiuni, dacă acestea nu sunt realizate prin raportarea la un spațiu privat, cum ar fi locuința, o încăpere sau o dependință.

Cu toate acestea, chiar dacă prin filmarea unei persoane, pe ascuns, într-o toaletă publică nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare a vieții private, dat fiind faptul că toaleta publică reprezintă un spațiu public, și nu privat, consider că nu se poate spune că o astfel de faptă nu reprezintă o infracțiune.

Propun, în cele ce urmează, o analiză a elementelor infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Tulburarea ordinii și liniștii publice

Art. 371 NCP- Tulburarea ordinii și liniștii publice

(1) Fapta persoanei care, în public, prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Fapta persoanei care, în public, prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, tulbură ordinea și liniștea publică se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin.(2) este comisă de o persoană care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, se consideră că următoarele fapte duc la tulburarea ordinii și liniștii publice:

1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora;

2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a săvârși acțiuni ilicite, contrare ordinii și liniștii publice și normelor de conviețuire socială, precum și actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incită la dezordine socială;

3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană aptă de muncă, precum și determinarea unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;

4) aruncarea asupra unei persoane, construcții sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanțe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdăresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrității corporale sau sănătății, ori pagube materiale;

5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc – altele decât cele autorizate potrivit legii – de natură să lezeze bunele moravuri;

6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârșită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obține foloase materiale, precum și îndemnul sau determinarea, în același scop, a unei persoane la săvârșirea unor astfel de fapte;

7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii sau administratorii ori conducătorii localurilor respective;

8) comercializarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare în alte locuri decât în magazinele autorizate să efectueze operațiuni cu arme de foc și muniții;

9) vânzarea armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a arbaletelor, arcurilor pentru tir, pescuit sau vânătoare persoanelor care nu au împlinit vârsta de 18 ani, persoanelor care au săvârșit acte de violență menționate în cazierul judiciar, precum și persoanelor care suferă de boli neuropsihice menționate în certificatul de sănătate eliberat de policlinica teritorială;

10) menținerea evidenței de către magazinele autorizate a cumpărătorilor armelor prevăzute la pct. 8) în registre speciale, vizate de organele de poliție, în care vor fi menționate datele de stare civilă, domiciliul, seria și numărul actului de identitate ale cumpărătorului, numărul cazierului judiciar, numărul certificatului de sănătate neuropsihică, cu denumirea policlinicii teritoriale, precum și caracteristicile armei vândute. Dacă cumpărătorul este titular al unui permis de armă, este scutit de obligația de a prezenta cazierul judiciar și certificatul de sănătate neuropsihică, iar dacă cumpărătorul este titular al unui permis de conducere, acesta este obligat să prezinte numai cazierul judiciar;

11) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menținere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenției la fața locului, fără motiv întemeiat;

12) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lămpilor ce servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, săli de spectacol sau în alte locuri publice;

13) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităților publice centrale și locale, instituțiilor publice, instituțiilor de învățământ și spațiilor aparținând acestora, indiferent de destinația lor, regiilor autonome, societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, partidelor sau altor formațiuni politice, organizațiilor guvernamentale și neguvernamentale, ambasadelor și reprezentanțelor altor state ori ale organizațiilor internaționale de pe teritoriul României, precum și ocuparea fără drept a terenurilor aparținând ambasadelor și reprezentanțelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;

14) imprimarea de însemne, înscrieri, desene sau imagini, fără drept, prin orice mijloace, pe pereții clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosință comună aflate în locuri publice, precum și deteriorarea prin orice mijloc a acestora;

 14^1) dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunțurilor și afișelor legal amplasate în locuri anume destinate;

 15) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfășurare a manifestărilor cultural-sportive;

16) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistică și rutieră ori a celor care semnalează existența unui pericol pentru viața persoanelor;

17) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;

18) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consumă băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea îndreptățită a unui salariat al localului;

19) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice și în afara acestora, în zilele și la orele când, potrivit dispozițiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizația de funcționare;

20) servirea și consumul băuturilor alcoolice în localuri publice și în afara acestora pe timpul desfășurării adunărilor publice, grevelor, manifestărilor sportive, cu excepția spațiilor în care sunt organizate evenimente pentru celebrarea revelionului, zilelor unităților administrativ-teritoriale, ale categoriilor socio-profesionale sau pentru promovarea unor produse alimentare sau nealimentare, precum și a perimetrelor special amenajate și delimitate unde se desfășoară manifestări cultural-artistice cu acces controlat;

21) desfacerea, comercializarea și consumul băuturilor alcoolice în locurile publice, la intrarea în curțile și în interioarele lor, cum sunt: spitale și alte unități sanitare, centre de plasament al minorilor, unități și instituții de învățământ și educație, lăcașuri de cult și instituții religioase aferente cultelor care interzic consumul băuturilor alcoolice în practicarea religiei respective, pe trotuarele sau aleile de acces ale acestora;

22) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflați în vădită stare de ebrietate, precum și a minorilor;

23) consumul de băuturi alcoolice în următoarele locuri publice: drumuri publice, parcuri, stadioane și terenuri sportive, instituții culturale, săli de spectacole, instituții sau unități economice, toate mijloacele de transport în comun, autogări, gări și aeroporturi, de stat și private, sau alte locuri prevăzute de lege. În incinta acestor locuri publice se pot consuma băuturi alcoolice prin delimitarea unor spații special amenajate pentru consumarea băuturilor alcoolice, prin hotărârea conducerilor locurilor publice respective. Sunt exceptate localurile de alimentație publică și turism, cum sunt: restaurante, baruri și discoteci. În locurile publice enumerate se interzice cu desăvârșire consumul de băuturi alcoolice de către persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani;

23^1) comercializarea sau oferirea cu titlu gratuit a băuturilor alcoolice către minori de către unitățile autorizate să comercializeze băuturile alcoolice;

 23^2) comercializarea sau oferirea cu titlu gratuit, inclusiv prin automate comerciale, a băuturilor energizante către minori de către unitățile autorizate să comercializeze băuturi energizante; băuturi energizante sunt băuturile care conțin combinații variate de carbohidrați, vitamine, minerale, cu două sau mai multe substanțe precum: cofeină, taurină, carnitină, guarana, glucuronolactona și alți compuși cu efect de stimulare a sistemului nervos central;

 24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;

25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă;

26) tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00-8,00 și 13,00-14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect ori instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe ori situat în imediata vecinătate a acestora;

27) organizarea de petreceri cu caracter privat și utilizarea de aparatură muzicală la intensitate de natură a tulbura liniștea locuitorilor, în corturi, alte amenajări sau în spațiu neacoperit, situate în perimetrul apropiat imobilelor cu destinația de locuințe sau cu caracter social, în mediul urban;

.28) alungarea din locuința comună a soțului sau soției, a copiilor, precum și a oricărei alte persoane aflate în întreținere;

29) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamități naturale sau alte pericole publice;

30) nerespectarea măsurii de suspendare, dispusă conform dispozițiilor art. 3 alin. (3) și (4);

31) refuzul unei persoane de a furniza date pentru stabilirea identității sale sau de a se prezenta la sediul poliției, la cererea ori la invitația justificată a organelor de urmărire penală sau a organelor de ordine publică, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

32) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârșirea de contravenții;

33) neluarea de către părinți sau de către persoanele cărora li s-a încredințat spre creștere și educare un minor în vârstă de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerșetorie sau prostituție;

34) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau de a-l păzi, precum și neanunțarea organelor sanitare sau ale poliției în caz de scăpare de sub pază sau supraveghere;

35) neasigurarea de către responsabili sau patroni, prin personal propriu ori specializat, a ordinii publice în localuri publice, hoteluri, moteluri, campinguri, cluburi, pensiuni, discoteci și în alte locuri de distracție sau de agrement pe care le conduc, precum și refuzul acestora de a acorda sprijin organelor în drept pentru restabilirea în locurile respective a ordinii publice ori pentru luarea măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea;

36) împiedicarea, sub orice formă, a organelor însărcinate cu menținerea ordinii publice de a-și îndeplini obligațiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliției ori al altui organ de stat sau de a lua măsurile necesare pentru menținerea ori restabilirea ordinii publice.

Art. 184 NCP definește noțiunea de „faptă săvârșită în public” drept cea comisă în următoarele împrejurări:

• într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

• în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane;

• într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane;

• într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.

În ceea ce privește obiectul juridic al infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, acesta vizează relațiile sociale referitoare la conviețuirea socială.

Obiect material nu are, exceptând situațiile în care infracțiunea are ca obiect material bunul sau bunurile, respectiv persoana sau persoanele împotriva cărora au fost exercitate acte de violență.

Subiectul activ, în cazul formei de bază și a primei variante agravate, este necircumstanțiat, putând fi orice persoană care poate răspunde penal, iar în cazul celei de-a doua variante agravate, vorbim de subiect activ circumstanțiat.

Participația penală este posibilă în toate formele.

Subiectul pasiv principal este statul, iar cel secundar, persoana vătămată prin fapta ce a dus la tulburarea ordinii și liniștii publice.

În cazul acestei infracțiuni, pluralitatea de subiecți pasivi nu va duce la reținerea unei pluralități de infracțiuni de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Elementul material al acestei infracțiuni se materializează întotdeauna printr-o acțiune, care, în forma de bază constă în amenințări, respectiv atingeri grave aduse demnității persoanelor, cum ar fi adresa de injurii unei persoane aflate pe stradă.

Se poate vorbi de îndeplinirea condițiilor de tipicitate a acestei infracțiuni numai dacă se comite asupra unei persoane.

Mai mult decât atât, infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice nu va absorbi infracțiuni precum ultrajul contra bunelor moravuri, amenințarea, loviri și alte violențe, în contextul exercitării unor acte de violență, ci va intra în concurs ideal cu acestea.

Un aspect important de menționat este că esența tipicității acestei infracțiuni este comiterea faptei în public, în sensul prevăzut la art. 184 NCP.

Totodată se impune de amintit decizia nr. 9 din 12 aprilie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție^[4] prin care s-au stabilit următoarele:

„1. În aplicarea dispozițiilor art. 371 din Codul penal, în cazul infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice, pentru existența infracțiunii, violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității nu trebuie să fie comise împotriva mai multor persoane, fiind suficient ca violențele, amenințările ori atingerile grave aduse demnității, care tulbură ordinea și liniștea publică, să fie săvârșite, în public, împotriva unei persoane.

2. În ipoteza în care violențele, amenințările sau atingerile grave aduse demnității persoanei, care tulbură ordinea și liniștea publică, au fost comise, în public, împotriva unei singure persoane, nu operează dezincriminarea, nefiind incidente dispozițiile art. 4 din Codul penal.”

Tulburarea ordinii și liniștii publice este o infracțiune de rezultat, în privința căreia se impune dovedirea legăturii de cauzalitate între faptă și urmarea imediată.

Din prisma laturii subiective, poate fi comisă atât cu intenție directă, cât și indirectă.

În ceea ce privește prima variantă agravată, aceasta, spre deosebire de forma de bază care poate implica violențe verbale sau atingeri grave aduse demnității unei persoane, nu și fizice, presupune întotdeauna exercitarea unor acte de violență fizică asupra unei persoane sau a unui bun.

La fel ca și în cazul formei de bază, nici această formă agravată nu implică absorbirea altor infracțiuni precum ultrajul contra bunelor moravuri, loviri și alte violențe, intrând în concurs ideal cu acestea.

Un alt aspect demn de menționat este acela că, în cazul în care actele de violență comise în public au loc în contextul provocării, această circumstanță legală atenuantă se va reține numai cu privire la infracțiunea comisă împotriva integrității fizice și a sănătății unei persoane, nu și față de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Cea de-a doua variantă agravată a acestei infracțiuni, presupune exercitarea violențelor fizice asupra unei persoane sau bun de către făptuitorul care are asupra sa o armă de foc, un obiect, un dispozitiv, o substanță sau un animal ce pot pune în pericol viața, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor.

Și în acest caz, pentru reținerea tipicității faptei, se impune comiterea faptei în public.

Aceasta variantă agravată reprezintă, totodată, și o circumstanță reală care se răsfrânge asupra tuturor participanților care au cunoscut-o sau prevăzut-o.

Actele pregătitoare sunt posibile, dar neincriminate, la fel ca și tentativa.

De asemenea, această infracțiune poate fi comisă în formă continuată.

Faptul de a filma o persoană, pe ascuns, într-o toaletă publică – încadrare juridică

Așa cum am menționat anterior, faptul de a filma o persoană, pe ascuns, într-o toaletă publică, nu îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de violare a vieții private, întrucât, toaleta publică nu este asimilată unui spațiu privat.

Cu toate acestea, consider că această faptă îndeplinește condițiile de tipicitate ale formei de bază a infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută la art. 371 alin. (1) NCP, impunându-se, astfel, o schimbare a încadrării juridice, din violarea vieții private în tulburarea ordinii și liniștii publice.

Astfel, faptul de filma o persoană, pe ascuns, într-o toaletă publică este unul care tulbură ordinea și liniștea publică, reprezentând, totodată, o atingere gravă adusă demnității persoanei filmate într-un astfel de context, într-o ipostază intimă, fără consimțământul acesteia.

O dovadă a tulburării ordinii și liniștii publice printr-o astfel de faptă se regăsește în motivarea deciziei nr. 218 din 13 februarie 2018 a Curții de Apel București, Secția I Penală^[5], reținându-se că se poate vorbi de tulburarea ordinii și liniștii publice în următorul context:

,,(…) Este necesar ca aceste acțiuni ale inculpatului să tulbure ordinea și liniștea publică. Cu alte cuvinte, urmarea imediată a faptelor comise anterior descrise trebuie să fie o lezare a unei valori imateriale, ordinea și liniștea publică, producându-se o stare de pericol efectiv care se cere a fi probată prin reacția publicului față de asemenea manifestări. Liniștea publică este considerată în doctrină ca fiind acel atribut al vieții sociale în care raporturile între oameni, comportarea lor, și în genere, activitățile lor, atunci când participă la forme de viață în comun, în public, se desfășoară în mod pașnic, după normele de respect reciproc, de Securitate națională, de încredere în atitudinea și faptele celorlalți oameni. Cu alte cuvinte, va exista liniștea publică în situația în care, în public, oamenii se manifestă normal, respectuos unii cu ceilalți, fără să încalce normele de morală sau drept.”

Astfel, starea de pericol creată prin fapta de a filma o persoană, pe ascuns, într-o toaletă publică, prin raportare la reacția publicului față de o astfel de manifestare, este evidentă, neexistând nici o persoană care să aprobe un astfel de comportament, care să se simtă în siguranță, respectată, într-un astfel de context.

Urmarea imediată a acestei faptei se concretizează prin indignarea celor care află de comiterea acesteia și prin lezarea demnității și onoarei persoanei filmate fără consimțământul ei.

O atare faptă reprezintă exact opusul unei fapte conforme cu ordinea și liniștea publică, fiind în contradictoriu cu normele de respect reciproc și distrugând capacitatea de a mai privi cu încredere atitudinea și faptele semenilor, și, totodată, ieșind din tiparele normalității și moralității.

Nu pot să nu mă întreb, odată cu aflarea despre comiterea unei astfel de fapte, câte persoane s-au mai simțit în siguranță să intre într-o toaletă publică, câte persoane nu au fost cuprinse de teama că, folosind o toaletă publică, ar fi putut fi filmate, fapt ce dovedește, încă o dată, caracterul distructiv al acestei fapte în raport cu armonia socială.

În concluzie, filmarea unei persoane, pe ascuns, într-o toaletă publică, fiind una comisă în public, prin care se aduc atingeri grave demnității unei persoane și care tulbură ordinea și liniștea publică, îndeplinește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice.

Bibliografie

1. Al. Boroi, Drept penal. Partea specială, Ediția 4, Editura C.H. Beck, București, 2019;

2. M. Udroiu, Fișe de drept penal. Partea specială, Ediția 4, revizuită, adăugită și reactualizată, Editura C.H. Beck, București, 2023;

3. M. Udroiu, Drept penal. Partea special, Ediția 6, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2019.

---