Fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare a banilor în formă continuată. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCPP, NCP, VCP, L. nr. 656/2002, L. nr. 254/2013)

8 apr. 2021
Vizualizari: 408
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 16/2021

VCP: art. 33 lit. a), art. 34, art. 41 alin. (2), art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, art. 65 alin. (2), art. 71, art. 88 alin. (1), art. 290; L. nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. a) și b); NCP: art. 5, art. 6; NCPP: art. 275 alin. (2) și (6), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 598 alin. (1) lit. d); L. nr. 254/2013: art. 55^1

Prin decizia nr. 285/A din 31 octombrie 2018, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și de inculpații C., S.C. D. S.R.L., E., F., S.C. G. S.R.L., H. și A., a fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în rejudecare, cu privire la inculpata A. s-au dispus următoarele:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din  C. pen. de la 1969, aplicată inculpatei A. prin sentința penală apelată în pedepsele componente care au fost repuse în individualitate după cum urmează:

– pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002;

– pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. de la 1969;

– pedeapsa de 3 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b, c (dreptul de afi administrator al unei societăți comerciale.) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

– pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

A fost menținută pedeapsa de 4 ani închisoare și pedeapsa complementară de 3 ani a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Ii-a, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. de la 1969, aplicate inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. i lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 C. pen.

In temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a I-a din C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) din C. pen. de la 1969 rap. la art. 124 din C. pen. de la 1969, s-a dispus încetarea procesului penal fată de inculpata A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 290 din C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969, art. 5 din C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatei A. de la 4 ani închisoare la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. de la 1969 și art. 5 din C. pen.

în baza art. 33 lit. a) din C. pen. de la 1969 și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. de la 1969, s-a aplicat inculpatei A. pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 8 luni, urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare.

In temeiul art. 71 din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua, lit. b) și lit. c) (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. de la 1969 pe durata executării pedepsei.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

In temeiul art. 65 alin. (2) din din C. pen. de la 1969 s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, b, c (dreptul de a fi administrator al unei societăți comerciale) din C. pen. de la 1969, pe o durată de 3 ani.

In temeiul art. 88 alin. (1) din C. pen. de la 1969 s-a dedus din pedeapsa pe care urmează să o execute inculpata A. durata reținerii de la data de 05.11.2014 până la data de 06.11.2014, arestarea preventivă și arestul la domiciliu de la data de 07.11.2014 până la data de 01.07.2015, inclusiv.

Cu ocazia promovării prezentei contestații la executare, petenta nu a invocat temeiul de drept pe care apreciază ca fiind incident în raport de dispozițiile art. 598 din C. proc. pen.

întrucât a solicitat reducerea pedepsei cu un număr de 65 de zile ca urmare a aplicării prevederilor art. 55^1 din Legea 254/2013 pentru perioada 01.01.2020-11

20.11.2020, cele 65 de zile fiind aferente unui număr de 324 de zile executate în condiții necorespunzătoare de la 01.01.2020 până la 20.11.2020, Curtea a examinat contestația la executare prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., conform cărora se poate fomula contestație la executare când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, prin orice altă cauză de stingere sau micșorare a pedepsei, înțelegându-se, potrivit jurispmdenței naționale, orice situație ivită după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, care produce acest efect și care, de principiu, nu se analizează în cadrul altei proceduri, expres reglementate de legiuitor.

în urma acestui examen s-a constatat că articolul în temeiul căruia petenta solicită reducerea pedepsei respectiv art. 55^1 din Legea 254/2013 a fost abrogat ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Astfel, prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240 din 19.12.2019 a fost abrogate art. 55^1 din Legea 254/2013 iar în art. III din același act normativ s-a specificat că „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, a măsurilor preventive privative de libertate, minorilor care execută măsuri educative în centre de detenție, în centre educative sau în penitenciare, respectiv minorilor care au executat pedepse în penitenciare, potrivit Legii nr. 15/1968 privind C. pen. al României, cu modificările și completările ulterioare, și care execută, la data intrării în vigoare a prezentei legi, măsuri educative în centre de detenție, în aplicarea art. 21 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 289/2009 privind C. pen., cu modificările și completările ulterioare, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Pe cale de consecință, în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat că persoanelor aflate în situația petentei, și anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ – 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019.

Stabilirea perioadei pentru care se acordă un anumit număr de zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare,s-a reținut că reprezintă un element care ține în exclusivitate de opțiunea legiuitorului, care are libertatea de a dispune sub acest aspect pe baza unor considerente de oportunitate, apreciate în funcție de scopul legii și de perioada în care se estimează a fi atins acest scop. In acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 293 din 09.06.2019,decizie prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 55^1 alin. (8) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate, reținând în considerente că aceste argumente susțin opțiunea pentru perioada pentru care se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare, care se calculează începând cu 24 iulie 2012.

In raport de considerentele expuse mai sus, împrejurarea că din deciziile ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nr. 7/2018, nr. 8/2019 și nr. 15/2018 rezultă că zilele compensatorii au fost calificate drept cauză de micșorare a pedepsei, s-a apreciat că este un aspect care prezintă relevanță numai cu privire la perioadă pentru care legiuitorul a stabilit că se acordă zile considerate ca executate în compensarea cazării în condiții necorespunzătoare respectiv pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și 23 decembrie 2019.

In ceea ce privește aplicarea acestui articol și pentru perioada ce se execută ulterior abrogării art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, respectiv ulterior datei de 23.12.2019, în considerarea faptului că ar reprezenta lege penală mai favorabilă, este de observat că aplicarea legii penale mai favorabile nu se poate realiza decât în temeiul art. 5 sau art. 6 din C. pen. iar petenta nu a indicat temeiul concret pe care își întemeiază cererea.

Independent dacă temeiul avut în vedere 1-a constituit art. 5 din C. pen. respectiv art. 6 din C. pen., Curtea a constatat că nu sunt aplicabile în situația petentei.

Astfel, cu privire la art. 5 din C. pen., s-a constatat că acesta reglementează exclusiv situația în care între momentul săvârșirii infracțiunii și până la momentul judecării definitive a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, caz în care se aplică legea mai favorabilă, momentul final până la care poate din determinată legea penală mai favorabilă fiind așadar reprezentat de momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De altfel, s-a menționat că denumirea marginală a articolului este lămuritoare, art. 5 din C. pen., reglementând aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei. Or, în speță, la momentul actual, petenta se afla deja în executarea pedepsei, un exament în temeiul art. 5 din C. pen. fiind interzis de legiuitor.

De asemenea, s-a arătat că aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei se poate realiza doar în condițiile art. 6 din C. pen. care prevăd alte situații decât cea invocată de petenta. Astfel, potrivit acestui articol atunci când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim. Alineatul 2 din acest articol are în vedere situația în care, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la detențiune pe viață și până la executarea ei a intervenit o lege care prevede pentru aceeași faptă numai pedeapsa închisorii când pedeapsa detențiunii pe viață se înlocuiește cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracțiune iar alin. (3) stipulează că, dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai amenda, pedeapsa aplicată se înlocuiește cu amenda, fără a se putea depăși maximul special prevăzut în legea nouă în vreme ce alin. (4) și (5) reglementează situația măsurilor educative, a pedepselor complementare și respectiv a măsurilor de siguranță.

Pentru considerentele de mai sus, contestația la executare formulată de petenta condamnată A. a fost respinsă ca nefondată.

Il. Impotriva sentinței penale nr. 217 din data de 07 decembrie 2020, a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnata A..

In motivarea contestației, contestatoarea condamnată prin apărătorul desemnat din oficiu a reiterat argumentele aduse în fața instanței de fond, respectiv faptul că în mod greșit nu i s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 55^1 din Legea 254/2013 pentru perioada 01.01.2020 -20.11.2020, astfel încât a solicitat a-i fi aplicate aceste dispoziții legale, urmând să fie considerate ca fiind executate efectiv un număr de 65 de zile aferent unui număr de 324 de zile executate în condiții necorespunzătoare de la 01.01.2020 până la 20.11.2020.

Examinând contestația formulată de condamnata A. prin prisma dispozițiilor legale, înalta Curte constată că este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei în ceea ce privește dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., atunci când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei trebuie să cuprindă situațiile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare în care fie pedepsele nu se mai execută (în caz de amnistie, prescripția executării pedepsei, grațierea, decesul persoanei condamnate), fie intervin modificări în sensul micșorării cuantumului pedepselor ce urmează a fi puse în executare sau care se execută.

In speța de față, cauza a fost examinată prin prisma dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 a fost abrogat prin Legea nr. 240 din 19.12.2019. în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat expres că persoanelor aflate în situația petentei, și anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ – 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019, astfel încât solicitarea petentei nu poate fi primită.

A 1 înalta Curte constată că dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013, invocate de petentă nu mai produc efecte, astfel încât nu se mai poate proceda la o calculare a perioadei pe care în cursul anului 2020, respectiv în perioada 01.01.2020 -20.11.2020 condamnata a executat-o în condiții necorespunzătoare, dispozițiile legale anterior evocate fiind abrogate prin art. II pct. 2 din Legea nr. 240 din 19.12.2019.

De asemenea, în art. III din Legea nr. 240 din 19.12.2019 s-a specificat că „Prevederile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările ulterioare, se aplică persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, pentru perioada cuprinsă între 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Pe cale de consecință, în cuprinsul legii de abrogare s-a precizat că persoanelor aflate în situația petentei, și anume în executarea pedepsei la data abrogării, li se aplică dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 până la momentul abrogării acestui act normativ – 23.12.2019, data intrării în vigoare a Legii nr. 240 din 19.12.2019.

Așadar, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aplicarea legii penale mai favorabile se face doar prin prisma dispozițiilor art. 6 din C. pen., potrivit cărora legea este aplicabilă numai în situația în care are loc o reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de legiuitor, în sensul că intervine o lege penală care prevede un cuantum mai mic decât pedeapsa pe care contestatoare o are de executat, respectiv intervin modificări ale cuantumului pedepselor complementare sau a măsurilor de siguranță, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Dispozițiile art. 55^1 din Legea nr. 254/2013 nu au fost reglementate de legiuitor ca și o cauză de reducere a pedepsei pentru a se putea analiza aplicarea legii penale mai favorabilă și continuarea producerii acestor efecte pe toată durata

15 executării pedepsei, ci au fost acordate ca și măsuri compensatorii pentru perioada executată în condiții necorespunzătoare.

Prin urmare, acesta este caracterul lor, de măsuri compensatorii și nu de cauză de reducere a pedepsei și acest caracter rezultă în mod neechivoc din denumirea marginală pe care acest articol a avut-o – compensarea în cazul cazării în condiții necorespunzătoare.

Or, fiind o măsură compensatorie produce efectele numai pe durata prevăzută, începând cu anul 2012 până la abrogarea dispozițiilor legale în luna decembrie 2019 și nu poate să își producă aceste efecte în continuare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnata A. împotriva sentinței penale nr. 217 din data de 07 decembrie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Reținând culpa sa procesuală în ceea ce privește declanșarea netemeinică a noului cadru procesual, în temeiul art. 275 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., va obliga condamnata la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.

Fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălare a banilor în formă continuată. Contestație la executare respinsă ca nefondată (NCPP, NCP, VCP, L. nr. 656/2002, L. nr. 254/2013) was last modified: aprilie 8th, 2021 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.