Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
113 views
Analizând contestaţia formulată de contestatorul persoană extrădabilă A. Florentin, prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale în materie, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
În cauză, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, semnat la Bucureşti la 10 septembrie 2007, intrat în vigoare la data de 08 mai 2009.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004, dispoziţiile cuprinse în legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că, Legea nr. 302/20
Sursa informației: www.scj.ro.04 completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Art. 1 din Tratat instituie obligaţia părţilor de a-şi extrăda reciproc „persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autorităţile statului solicitant pentru o infracţiune care dă loc la extrădare”
Art. 2 alin. (1) din tratat prevede că:
„O infracţiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părţi cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă. (…)”.
În contestaţia formulată în scris şi susţinută oral cu ocazia dezbaterilor, criticile invocate de apărare privesc următoarele aspecte:
1. Într-o primă critică s-a menţionat că în documentul intitulat „Declaraţie dată sub jurământ în vederea extrădării lui A.” oferită în faţa Tribunalului Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al Statului Georgia, secţia Athens, se face referire la o altă persoană, respectiv C., dovezile fiind prezentare în raport cu această persoană şi nu cu A. Florentin.
În acest sens, se constată din analiza actelor aflate la dosarul cauzei şi, în acord cu prima instanţă, că, în cauza aflată pe rolul instanţei din S.U.A., persoana extrădabilă A. Florentin a fost pusă sub acuzare împreună cu numitul C., iar, deşi, declaraţia agentului special face referire la dovezile care au stat la baza fiecăruia dintre cele două capete de acuzare împotriva lui C., rechizitoriul întocmit de Tribunalul Districtual din Georgia şi mandatul de arestare o priveşte pe persoana extrădabilă A. Florentin.
Totodată, nu pot fi primite apărările vizând încălcarea dispoziţiilor art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, determinată de inexistenţa unor referinţe privind împrejurările de loc şi de timp în care se presupune că ar fi comis aceste presupuse infracţiuni persoana extrădabilă A. Florentin, deoarece referirile sunt realizate cu privire la prezumtive acţiuni ale domnului C., întrucât situaţia de fapt expusă îl priveşte şi pe A. Florentin.
Astfel, în documentele înaintate de autorităţile americane se face o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, fiind menţionate data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile.
2. Un alt motiv invocat în susţinerea contestaţiei este acela că nu este îndeplinită condiţia dublei incriminări, având în vedere că, infracţiunea de fraudă prin cablu incriminată în C. pen. din SUA pentru care este cercetată persoana extrădabilă nu are corespondent în dispoziţiile art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. român.
Se constată că, prin actul de acuzare, în fapt, s-a reţinut că împreună cu cetăţeanul român C., persoana extrădabilă A. Florentin a postat pe o reţea de socializare un anunţ de vânzare a unui autoturism. Au solicitat şi au primit electronic de la persoana vătămată W.S. o sumă de bani (BTC în valoare de 2.000 USD), fără a expedia autoturismul. Persoana vătămată nu a intrat niciodată în posesia autoturismului plătit. Ulterior, au fost identificate zeci de victime din S.U.A., care au fost vătămate ca urmare a schemei de vânzare a unor autoturisme întreprinse de cei doi cetăţeni români. În acelaşi timp, organele judiciare din SUA au reţinut că cetăţenii români au transferat/transmis prin intermediul internetului, instrumente monetare în sensul că au convertit în mod fraudulos monedă SUA (USD) în monedă BITCOIN.
Înalta Curte reţine că faptele pentru care se solicită extrădarea, pentru a fi cercetată persoana extrădabilă A. Florentin, de autorităţile judiciare americane, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul Central al statului Georgia, se circumscriu infracţiunii de înşelăciune.
În acest sens, se observă că procesul de conversie implică o anumită flexibilitate în cadrul căreia fapta respectivă este examinată prin trimitere la infracţiunile disponibile în legislaţia românească, aceasta fiind condiţia necesară şi suficientă pentru aprecierea dublei incriminări, nefiind necesar ca infracţiunile să fie identice în cele două state membre vizate.
Prin urmare, este permisă o abordare flexibilă cu ocazia aprecierii condiţiei dublei incriminări, atât în ceea ce priveşte elementele constitutive ale infracţiunii, cât şi descrierea acesteia.
Potrivit art. 244 alin. (1) din C. pen., înşelăciunea constă în inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă.
Sub aspectul laturii obiective, înşelăciunea presupune inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos patrimonial injust şi dacă s-a produs o pagubă, infracţiunea putând fi săvârşită atât printr-o acţiune, cât şi printr-o inacţiune a subiectului activ. Inducerea în eroare a unei persoane presupune existenţa unei conduite a subiectului activ care are ca efect crearea unei imagini deformate a realităţii în conştiinţa subiectului pasiv, premisă ce îl va determina pe acesta din urmă să acţioneze într-o manieră păgubitoare faţă de acesta.
Înalta Curte reţine că infracţiunea reţinută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin este denumită în C. pen. din SUA „fraudă prin cablu”, însă, din descrierea faptică reiese că faptele acestuia au constat în acte de înşelăciune comise pentru a obţine câştiguri personale.
În această ordine de idei, se apreciază ca fiind îndeplinită condiţia dublei incriminări, fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile A. Florentin având corespondent în legislaţia penală română, aceasta realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzută de 244 alin. (1) şi (2) din C. pen.
3. A mai invocat faptul că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare, respectiv dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil.
Astfel, a menţionat că în dosarul penal nr. x intitulat „Statele Unite ale Americii vs. C. si A.” s-a întocmit rechizitoriul la data de 08.11.2022, procedura fiind deja în faza de judecată, fără a beneficia de un avocat din oficiu sau ales, fără a i se aduce la cunoştinţă acuzaţiile direct sau prin reprezentant şi fără a avea vreo posibilitate de a propune probe în apărare.
Înalta Curte subliniază, în acord cu cele reţinute de prima instanţă, că aşa cum rezultă din reglementarea procedurii de extrădare în Legea nr. 302/2004 (art. 18 şi urm.) autorităţile judiciare române învestite cu o astfel de solicitare nu pot să examineze legalitatea mandatului de arestare emis de autorităţile americane şi nici oportunitatea măsurilor luate pe parcursul anchetei, incidenţa motivului obligatoriu de refuz prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 trebuind analizată în corelaţie cu dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 302/2004, care vizează fondul acuzaţiei, iar nu prevenţia.
Or, motivul pentru care s-a solicitat extrădarea cetăţeanului român A. Florentin în S.U.A. este tocmai respectarea dreptului la apărare al acestuia în cadrul procedurii de judecată, demarată prin emiterea rechizitoriului în privinţa sa.
Referitor, la critica că, prin documentaţia trimisă acuzaţiile formulate sunt descrise într-o manieră generală şi lacunară, astfel că i se încalcă dreptul la apărare şi la un proces echitabil, Înalta Curte constată că informaţiile comunicate de autorităţile americane satisfac aceste exigenţe, în cuprinsul rechizitoriului fiind descrise infracţiunile reţinute în sarcina persoanei extrădabile, fiind menţionate data şi locul săvârşirii lor, calificarea lor juridică şi referirile la dispoziţiile legale care le sunt aplicabile.
4. S-a menţionat că este incident motivul de refuz obligatoriu prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că cererea de extrădare este formulată de către autorităţile americane din statul Georgia, fiind cunoscute încălcările drepturilor fundamentale ale omului în mediul penitenciar din acest stat.
Cât priveşte cazul prevăzut de 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se reţine că acesta implică existenţa unor motive serioase să se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social.
În cauză, persoana extrădabilă A. Florentin a invocat că este pasibil de a fi supus, în custodia autorităţilor statale georgiene, unor tratamente inumane si degradante, având în vedere multitudinea de cazuri prezentate atât în mass-media, întrucât este cetăţean român, de confesiune creştin-ortodoxă şi nu este vorbitor al limbii engleze native fiind astfel plasat în categoria minorităţilor care este frecvent discriminată, atât de către autorităţile statale americane din statul Georgia, cât şi de către celelalte persoane încarcerate, fiind iminentă atât afectarea integrităţii fizice cât şi psihice.
Or, aceste aspecte relevate nu justifică aprecierea că extrădarea este solicitată pentru vreunul dintre criteriile evidenţiate la art. 21 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, astfel că nu se poate aprecia că situaţia sa riscă să se agraveze, pentru a fi aplicabil cazul de refuz al extrădării prevăzut de art. 21 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege.
5. Referitor la motivul opţional de refuz prevăzut de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a arătat că este cercetat şi în România pentru fapte şi împrejurări similare cu cele expuse de către autorităţile americane.
În acest sens, Înalta Curte observă că prima instanţă, a dispus, în baza art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, ca mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării să intre în vigoare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării sau la momentul predării temporare.
Căt priveşte celelalte condiţii necesare pentru a se admite cererea de extrădare, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite.
Astfel, în analiza condiţiilor pentru extrădare prevăzute în Legea nr. 302/2004, republicată şi art. 1 – 23 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a constatat că, în cauză, sunt întrunite condiţiile extrădării privind pe persoana extrădabilă A. Florentin, respectiv:
– persoana extrădabilă A. Florentin are cetăţenia română;
– raportat la dispoziţiile art. 3 din Tratatul bilateral este îndeplinită condiţia reciprocităţii prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004;
– între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la 10.09.2007, ratificat prin Legea nr. 111/15.05.2008,
– cererea de extrădare şi documentaţia aferentă au fost transmise, prin intermediul Ministerului Justiţiei, de către autorităţile judiciare americane, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, fiind ataşate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română;
– din datele deţinute rezultă că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz privind extrădarea, prevăzute în art. 21 şi 22 din Legea nr. 302/2004 republicată;
– faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de art. 244 alin. (1) şi (2) din C. pen. (înşelăciunea) şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 (spălarea banilor);
– faptele anterior menţionate sunt sancţionate de legea penală a ambelor state cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind, aşadar, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.
În concluzie, instanţa de control judiciar constată că, în mod legal şi temeinic motivat, prima instanţă a constatat ca fiind întrunite condiţiile extrădării, în temeiul art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 modificată şi în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008 şi a admis cererea de extrădare formulată de S.U.A.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul A. Florentin împotriva deciziei penale nr. 44/P din 28 martie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
