Extrădare. Competența de a analiza probele privind vinovăția persoanei solicitate (NCPP, Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 708/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), (3) și (6); art. 425^1 alin. 7 pct. 1 lit. b); Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013: art. 4, art. 5, art. 7, art. 17-20, art. 21, art. 22, art. 24, art. 26, art. 36 – 46, art. 43 alin. (3), art. 52 alin. (2), (3), (6), (8) și (9), art. 57; Legea nr. 656/2002: art. 29 alin. (1) lit. a); CEDO: art. 5 parag. 1 lit. f); Tratatul de extrădare dintre România și SUA: art. 1, art. 2 alin. (1) și (3) lit. a), art. 8 , art. 10, art. 16

Prioritar analizei motivelor de legalitate și temeinicie invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 52 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013, care prevăd că hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu contestație de procurorul general competent și de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, motiv pentru care apreciază nefondată critica apărării în sensul că împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță se poate formula recurs, cale de atac în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 300/2013.

Înalta Curte constată că în cauză sunt aplicabile prevederile Legii nr. 111/2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007. Pe de altă parte, potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 republicată, dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.

Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc conform normelor române de drept procesual penal.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu ultimele modificări, precum și a Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă pentru a se dispune extrădarea numitului „A.” către autoritățile americane.

În ce privește normele juridice aplicabile acestei cereri, acestea sunt reprezentate de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite (norma specială) și dispozițiile Legii nr. 302/2004, republicată (norma generală).

Se constată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de prevederile art. 10 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008, respectiv: s-a înaintat o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, indicându-se data și locul săvârșirii acestora, calificarea juridică, referiri la dispozițiile legale aplicabile; cererea de extrădare este însoțită de documentele prevăzute la art. 8 din Tratat privind procedura de extrădare și documentele necesare, documente care au fost traduse în limba română.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că, din documentele furnizate de statul solicitant, rezultă că persoana extrădabilă „A.” este urmărită internațional pentru punerea în executare a mandatului de arestare emis la data de 06 ianuarie 2017 de către Tribunalul Districtual al SUA din Districtul de Sud al statului New York pentru infracțiunea de conspirație la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1956 (h) și 3238 care prevede o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare și infracțiunea de spălare de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1956(a)(3)(B) și 3238, care prevede o pedeapsă maximă de 20 de ani închisoare constând în aceea că, începând cel puțin din luna septembrie 2016 și până în luna decembrie 2016 inclusiv, Jamal A., E. sau „D.”, împreună cu alții, cunoscuți și necunoscuți, au comis infracțiuni care au început în afara teritoriului de competență al oricărui Stat sau district din Statele Unite, cu bună-știință s-au combinat, au conspirat, s-au unit și s-au înțeles cu alții să spele bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunea 1956 (a)(3)(B).

Deopotrivă, ca parte și ca obiectiv al conspirației, „A.”, „E.” sau „D.”, împreună cu alții, cunoscuți și necunoscuți au comis o faptă care implică și afectează comerțul interstatal și internațional și, în cunoștință de cauză au efectuat și au încercat să efectueze o tranzacție financiară care a implicat bunuri despre care se bănuiește că ar fi fost produsele unei activități ilegale, respectiv, trafic ilegal cu droguri, cu intenția de a ascunde și de a masca natura, locul, sursa, proprietatea și controlul asupra bunurilor, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunea 1956 (a)(3)(B).

Pe de altă parte, s-a reținut referitor la infracțiunea de spălare de bani prevăzută în Titlul 18 din Codul SUA, Secțiunile 1956 (a)(3)(B), 2 și 3238 că, în jurul lunii decembrie 2016, „A.”, „E.” sau „D.”, a comis infracțiuni care au început în afara teritoriului de competență al oricărui stat sau district din Statele Unite, cu bună-știință și cu intenția de a ascunde și masca natura, locul, sursa, proprietatea și controlul asupra bunurilor bănuite a fi fost produsele unei activități ilegale, respectiv trafic ilegal cu narcotice, a efectuat și a încercat să efectueze o tranzacție financiară care a implicat produsele unei activități ilegale, respectiv, „A.” a aranjat să primească fonduri în Australia, fonduri care au fost prezentate ca fiind produsele traficului cu narcotice și a transportat o parte din aceste fonduri în Statele Unite, într-un mod conceput să ascundă și să mascheze sursa și proprietarii fondurilor.

Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată extrădarea sus-numitului au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării de bani, fiind îndeplinită astfel și condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite și condițiile relative la pedeapsa prevăzută de lege atât de legea statului solicitant, cât și de legea statului solicitat.

Potrivit art. 18 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală „pot fi extrădate din România, în condițiile acestei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni (…)”, nefiind aplicabile dispozițiile art. 19 din aceeași lege, potrivit cărora nu pot fi extrădați din România:

a) cetățenii români, dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 20;

b) solicitanții de azil, beneficiarii statutului de refugiat sau ai protecției subsidiare în România, în cazurile în care extrădarea ar avea loc în țara de origine sau în orice alt stat în care viața ori libertatea acestora ar fi pusă în pericol sau în care ar fi supuși la tortură, tratamente inumane și degradante;

c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicție, în condițiile și în limitele stabilite prin convenții sau prin alte înțelegeri internaționale;

d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca suspecți, persoane vătămate, părți, martori sau experți ori interpreți în fața unei autorități judiciare române solicitante, în limitele imunităților conferite prin convenție internațională.

Din analiza dispozițiilor legale enunțate anterior care reglementează executarea unui mandat de arestare, rezultă că rolul instanței române, în această procedură, se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului – aspectele legate de existența faptelor imputate, respectiv dacă temeinicia măsurii deținerii provizorii exced analizei impuse de dispozițiile Legii nr. 302/2004 și a Legii nr. 111/2008 pentru ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și SUA, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea, ridicate de persoana extrădabilă și a motivelor de refuz al predării pe care aceasta le poate invoca.

Criticile privind netemeinicia cererii justificate prin lipsa probelor de vinovăție care să o susțină nu sunt fondate, Înalta Curte subliniind că verificările efectuate în cauză sunt limitate la constatarea îndeplinirii condițiilor de formă și fond pentru luarea măsurii în condițiile Legii nr. 302/2004, instanța neavând competența de a analiza probele privind vinovăția persoanei solicitate.

În acest sens, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, „Curtea de apel nu este competentă să se pronunțe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străina cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării”.

Se observă că cererea de extrădare este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant și este însoțită, în conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de copiile autentice ale mandatului de arestare din 06 ianuarie 2017, rechizitorului din aceeași dată, legislația relevantă, declarația dată sub jurământ de agentul special C. de la Administrația Anti-Drog, fotografia lui „A.”, semnalmentele cele mai precise ale persoanei extrădabile și orice alte informații de natură să determine identitatea și naționalitatea acesteia, precum și o expunere a faptelor pentru care se cere extrădarea, precum și dispozițiile legale aplicabile între România și SUA privind extrădarea persoanelor (filele 46-80, 117-150 Dosar nr. x/II/5/2017 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București).

Înalta Curte mai notează că, deși persoana extrădabilă nu a fost de acord cu admiterea cererii de extrădare și predarea sa către autoritățile americane, opoziția sa la extrădare nu s-a întemeiat pe vreunul din cazurile exprese prevăzute în Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite. Motivele au vizat exclusiv situația familială a persoanei extrădabile, mai precis starea de sănătate a fiului său, lipsa vinovăției ori tratamentele aplicate acestuia la momentul reținerii, împrejurări care nu justifică, în lumina dispozițiilor legale aplicabile în materie, respingerea cererii de extrădare.

Înalta Curte constată că nu sunt incidente nici motivele obligatorii de refuz al extrădării prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și nici motivele opționale de refuz prevăzute de art. 22 din aceeași lege.

Totodată, se constată că extrădarea persoanei solicitate s-a efectuat cu respectarea regulii specialității prev. de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA ratificat prin Legea nr. 111/2008, persoana extrădabilă nerenunțând la această regulă potrivit susținerilor acesteia în fața Curții de Apel București.

Potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, semnat la București la 10 septembrie 2007 și ratificat prin Legea nr. 111/2008 infracțiune dă loc la extrădare: a) indiferent dacă legea statelor solicitante și solicitate încadrează sau nu acțiunile ori omisiunile care constituie infracțiunea în aceeași categorie de infracțiuni sau descriu infracțiunea prin aceeași terminologie.

În atare condiții, existând o cerere de arestare provizorie în vederea extrădării formulată de autoritățile judiciare din SUA, împotriva numitului „A.”, se impunea ca instanța de fond să se conformeze dispozițiilor art. 52 alin. (3), alin. (6) rap. la art. 17 și urm. din Legea nr. 302/20014 și art. 1 și art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008.

Din coroborarea art. 43 alin. (3) cu art. 57 din Legea nr. 302/2004, rezultă că durata totală a arestării unei persoane în vederea extrădării nu trebuie să depășească 180 de zile. Față de persoana extrădabilă „A.” s-a dispus reținerea la data de 24 aprilie 2017 și arestarea provizorie în vederea extrădării prin încheierea din 25 aprilie 2017, pe o perioadă de 30 de zile, fiind menținută prin încheierile din 18 mai 2017 și din 13 iunie 2017, iar după rămânerea definitivă a hotărârii de extrădare, autoritățile judiciare implicate vor fixa o dată pentru predare (fără ca legea să prevadă un termen limită la care se fixează această dată în raport de data rămânerii definitive), iar persoana extrădată va fi pusă în libertate dacă expiră în termen maxim de 30 de zile, de la data convenită pentru predare fără a fi preluată.

Înalta Curte constată că este îndeplinită și condiția referitoare la gravitatea pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecății, pentru fapte a căror săvârșire atrage potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puțin 4 luni. De asemenea, sunt îndeplinite și prevederile art. 2 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România și SUA, ratificat prin Legea nr. 111/2008 potrivit cărora o infracțiune dă loc la extrădare dacă este pedepsită de legea ambelor părți cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an sau mai severă.

Din relațiile comunicate de autoritățile solicitante, rezultă că infracțiunile pentru care se solicită extrădarea sunt sancționate cu o pedeapsă privativă de libertate mai mare de un an, condiția fiind îndeplinită și raportat la legislația română.

De asemenea, se constată că nu există motive pentru a considera că persoana extrădabilă va fi judecată în SUA de o instanță de judecată care nu asigură garanțiile fundamentale de procedură și de protecție a drepturilor la apărare.

De altfel, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că opoziția la extrădare a persoanei solicitate este fundamentată, în esență, pe transmiterea de către autoritățile americane a unor informații succinte despre existența unei legitime bănuieli că persoana solicitată se face vinovată de acuzațiile ce i se aduc, având la bază doar depoziția dată sub jurământ de un ofițer american de investigații, nesusținând însă că nu este persoana la care se referă informațiile comunicate de autoritățile americane. Deopotrivă, Înalta Curte constată că instanța de fond a lămurit și aspectul identității persoanei extrădabile.

În ceea ce privește celelalte critici formulate de apărare care vizează temeinicia acuzației aduse persoanei extrădabile, respectiv fondul cauzei, Înalta Curte constată că nu pot fi examinate prin prisma dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Față de cele mai sus evocate, Înalta Curte constată că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 18, art. 24 și art. 26 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, precum și cele prevăzute de art. 36 – 46 din același act normativ, ce reglementează procedura specială a extrădării pasive din România.

În altă ordine de idei, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 în mod corect curtea de apel constatând că sunt îndeplinite condițiile de extrădare a menținut starea de arest provizoriu a persoanei extrădabile „A.” în vederea extrădării, până la predarea acesteia autorităților judiciare americane, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, executorie conform art. 52 alin. (9) din aceeași lege.

Rațiunea mandatului de arestare provizorie constă în necesitatea de a se asigura că persoanele nu se pot sustrage justiției pe întreg teritoriul țării, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei extrădabile în fața justiției statului emitent al cererii de extrădare, pentru instrumentarea procedurilor penale.

Potrivit dispozițiilor art. 5 parag. 1 lit. f) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului privind dreptul persoanei la libertate și la siguranță, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, potrivit textului de lege menționat, se prevăd în mod expres și limitativ cazurile și condițiile în care este permisă limitarea libertății persoanei, exceptând situația când împotriva persoanei se află în curs o procedură de extrădare, astfel că nu se mai impune examinarea de către statele naționale a acelor motive temeinice ori verosimile care să justifice lipsirea de libertate a unei persoane.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că hotărârea atacată este legală și temeinică, în baza art. 425^1 alin. 7 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana extrădabilă „A.” împotriva sentinței penale nr. 136/F din data de 30 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 100 lei, va rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.