Exproprierea. Stabilirea despăgubirilor oferite de expropriator (CPC)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 381/2016
CPC: art. 137 [art. 248 NCPC], CPC: art. 304 [art. 488 NCPC], CPC: art. 312 [art. 496 NCPC], CPC: art. 315 [art. 501 NCPC]
Cu referire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], recurenții-reclamanți au arătat că instanța de apel nu a arătat motivele pentru care a înlăturat probele propuse de aceștia, cu referire la valoarea terenurilor învecinate, și nici motivele care i-au format convingerea cu privire la soluția pronunțată.
Critica nu este fondată.
Astfel, din încheierea de ședință din data de 16 septembrie 2015, care face parte integrantă din decizia supusă controlului judiciar, rezultă că instanța de apel a respins obiecțiunile formulate de apelanții-reclamanți la raportul de expertiză, apreciind că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și a Deciziei nr. 15/2015, pronunțată de Curtea Constituțională. De asemenea, s-a arătat că obiecțiunile nu pot fi primite și pentru motivul că practica judiciară nu constituie criteriu pentru stabilirea despăgubirilor.
Prin urmare, nu se poate susține cu temei că instanța de apel a ignorat obiecțiunile apelanților-reclamanți (care au vizat și probele admise drept elemente de comparație), acestea fiind respinse motivat.
În ceea ce privește criticile prin care s-a susținut, în mod generic, faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, Înalta Curte reține că nu sunt fondate.
Astfel, se constată că instanța de apel a expus în considerente motivele de fapt și de drept care susțin soluția pronunțată, în sensul că a examinat criticile cu care a fost învestită și a expus considerentele pe baza cărora a apreciat care este valoarea despăgubirilor cuvenite reclamanților.
În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], Înalta Curte reține că, dând eficiență prevederilor art. 315 C. proc. civ. [art. 501 NCPC] și Deciziei nr. 15/2015, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în M. Of. în cursul rejudecării apelurilor, curtea de apel a administrat proba cu expertiză judiciară pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamanților cu respectarea prevederilor art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994 și, constatând că valoarea terenului expropriat este mai mică decât cea oferită de expropriator, a respins apelul acestora, admițând, pe cale de consecință, apelul declarat de pârât.
Înalta Curte constată că prin recursul formulat, recurenții-reclamanți nu au supus controlului judiciar aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce privește prejudiciul cauzat prin fragmentarea terenului ori rezultat din dificultățile de exploatare sau valorificare, nefiind formulate critici sub acest aspect.
Cu referire la modul în care instanța de apel a interpretat și aplicat dispozițiile ar. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994, Înalta Curte apreciază că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. [art. 488 NCPC], raportul de expertiză efectuat în apel, fiind întocmit cu respectarea criteriilor prevăzute de acest act normativ și a dispozițiilor art. 315 C. proc. civ. [art. 501 NCPC]
Curtea de apel a reținut în mod corect că nu constituie criteriu legal de determinare a despăgubirilor practica judiciară, respectiv hotărârile de stabilire a despăgubirilor pentru alte terenuri.
Înalta Curte reține că nu sunt fondate criticile prin care s-a susținut încălcare jurisprudenței europene în materia privării de bun pentru lipsa proporționalității între scopul urmărit și limitarea dreptului de proprietate ori crearea unei discriminări între persoanele expropriate, deoarece scopul urmărit prin dispunerea exproprierii este unul de interes public, iar despăgubirea a fost stabilită la valoarea de circulație a bunului.
Acordarea unor despăgubiri în cuantum diferit unor proprietari diferiți sau chiar aceluiași proprietar, dar pentru bunuri diferite nu conduce, de plano, la constatarea existenței unei discriminări în sensul invocat de recurenți.
În plus, stabilirea despăgubirilor se face pentru fiecare bun în parte, în funcție de circumstanțele particulare ale cauzei și de cursul judecății în fiecare dosar, nefiind posibilă efectuarea în cauză a unei analize de ansamblu a despăgubirilor oferite de expropriator sau stabilite pe cale judiciară pentru toate terenurile expropriate în realizarea obiectivului de interes public comun.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) [art. 248 NCPC] și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. [art. 496 NCPC], Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, iar pe fond, va respinge recursul, ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
