Exercitarea libertății religioase în contextul pandemiei COVID-19: între responsabilitate și reacții emoționale

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Limitarea în ultimele luni a modului de desfășurare a pelerinajelor tradiționale a generat reacții și abordări emoționale dintre cele mai diverse cu privire la concretizarea în perioada de criză sanitară a libertății religioase. În ce măsură aceste restricții au fost în concordanță cu normele internaționale din domeniul drepturilor omului, precum și care au fost soluțiile similare adoptate în alte state, ne propunem să analizăm în cuprinsul acestui studiu.

 Libertatea de gândire, conștiință și religie reprezintă prerogativa umană intim legată de spiritualitatea umană, fiind exercitabilă în formă individuală sau colectivă, în spațiul public sau în spațiul privat. În dimensiunea sa religioasă, această libertate este expresia fundamentală a pluralismului religios și a unei garanții extensive acordată deopotrivă indivizilor și comunităților în sensul protejării minorităților religioase. De asemenea, libertatea de gândire, de conștiință și religie ipostaziază una dintre cele mai veridice forme de manifestare a democrației și a toleranței și de aplicare a diversității umane. Având menirea de a contribui la formarea identității spirituale și, ulterior formării, la afirmarea particularităților acesteia, libertatea de gândire, conștiință și religie a fost reglementată în multiple instrumente juridice internaționale sau regionale, fiind evidențiată fie ca prerogativă autonomă, fie ca element al personalității umane care se cuvine a fi analizat prin corelație cu alte aspecte ca educația, drepturile minorităților, diversitatea culturală.

În articolul 18 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice^[1] este consacrată în plenitudinea elementelor sale componente libertatea de gândire, conștiință și religie, conținutul acestei libertăți fiind explicitat pe următoarele coordonate: Orice persoană are drept la libertatea gândirii, conștiinței și religiei; acest drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, individual sau în comun, atât în public cât și în particular prin cult și îndeplinirea riturilor, prin practici și prin învățământ. Nimeni nu va fi supus vreunei constrângeri putând aduce atingere libertății sale de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea sa.

O dimensiune particulară indicată de articolul 18 din Pact în relaționare cu libertatea de gândire, de conștiință și religie constă în asigurarea acesteia prin raportare la segmentul copiilor; în acest sens, este garantată libertatea părinților și/sau a tutorilor legali de a asigura educația morală și religioasă a copiilor în acord cu propriile lor convingeri. Luând în considerare vulnerabilitățile copiilor și lipsa lor de maturitate în exercitarea efectivă a libertății religioase, textul articolului 18 are vocația de a ocroti libertatea acestora prin acordarea unei puteri decizionale extinse în favoarea părinților/tutorilor, urmând ca, odată cu împlinirea vârstei majoratului, tânărul să devină titularul exercitării acestei libertăți. Dacă achiesăm la ideea conform căreia libertatea religioasă este unul dintre pilonii centrali ai statului de drept, este clar că manifestarea acesteia nu poate fi realizată în mod absolut: potrivit articolului 18 din Pact, libertatea manifestării religiei sau convingerilor nu poate fi supusă decât restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securității, ordinii și sănătății publice ori a moralei sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale altora.

Articolul 9 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale^[2] este ordonat, din punct de vedere tehnic, în două paragrafe, primul având caracter explicativ al sferei de cuprindere iar cel de-al doilea având caracter explicativ al posibilităților de derogare: (1) Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conștiință și de religie; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerile, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular, prin cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor. (2) Libertatea de a-și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății, a moralei publice, a drepturilor și a libertăților altora.

Observăm că există o similitudine textuală marcantă între articolul 9 din Convenția Europeană și articolul 18 din Pactul Internațional – fapt care conduce, în mod implicit, la derivarea, din cele două instrumente juridice, a două dimensiuni diferite de manifestare a libertății religioase: (1) forum internum – ca sferă de manifestare care dezvăluie autonomia personală în plenitudinea sa, fiecare persoană fiind liberă să adere la o anumită religie/confesiune dar și să se orienteze către o altă religie/confesiune sau să renunțe întru totul la astfel de manifestări spirituale; (2) forum externum – se referă la modul de exteriorizare a opțiunii religioase exercitate de individ prin relaționare cu societatea de apartenență; în privința acestui aspect, literatura de specialitate aprecia că simțul de autoidentificare cu societatea de apartenență poate fi asociat în mare parte cu o anumită afiliere religioasă. Instrumentele juridice naționale, regionale și internaționale reflectă acest fapt. În timp ce anumite state europene sunt în mod expres fondate pe principii seculare (sau laïcité), astfel fiind separate instituțiile de stat și reprezentanța acestora de organizațiile religioase, multe Constituții naționale recunosc o anumită confesiune drept Biserică de Stat. O astfel de situație nu este incompatibilă cu libertatea de religie, dacă există prevederi adecvate în raport cu fiecare sistem de convingeri și este asigurată reconcilierea confesiunilor^[3].

Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene^[4] recunoaște, în articolul 10, libertatea de gândire, conștiință și religie și instituie, în al doilea paragraf, un drept inovator conex acestei prerogative: Dreptul la obiecție pe motive de conștiință este recunoscut în conformitate cu legile interne care reglementează exercitarea acestui drept. Din punctul nostru de vedere, reglementarea inserată în cuprinsul articolului 10 al Cartei este de natură să determine extinderea libertății religioase la problematici complexe de drepturile omului care se remarcă prin aspectele etice pe care le pun în discuție (precum avortul sau eutanasia).

După modelul oferit de reglementările onusiene și europene, libertatea religioasă este consacrată de sistemul inter-american (articolul 12 din Convenția Americană a Drepturilor Omului) dar și de sistemul african (articolul 8 din Carta Africană a Drepturilor Omului și Popoarelor), convergența dintre reglementările adoptate, conducând către afirmarea unui status quo în materie.

Deși limitată de considerente de ordin general, apreciate ca fiind de ordine publică precum sănătatea, morala, siguranța publică, libertatea de religie constituie o prerogativă în care fuzionează cele mai personale trăiri, căutări și ezitări ale ființei umane, de aceea și garantarea libertății religioase presupune, în mod corelativ, o interpretare cât mai laxă- aptă să frizeze un creuzet de valori culturale. În analiza doctrinară și jurisprudențială inter-americană s-a reținut că un stat are datoria de a garanta libertatea fiecărui individ de a-și schimba religia sau convingerile- fapt care este de obicei rezultatul unui proces lung și complex, ce include ezitare, reflecție și cercetare. (…) statul ar trebui să garanteze că: o persoană poate suferi acest proces într-un mediu de libertate deplină și, în special, că nimeni nu trebuie împiedicat să adune informații, experiență și toate elementele de natură emoțională, conceptuală sau de altă natură, fără a încălca drepturile altor persoane, pe care le consideră necesare pentru a lua o decizie complet informată în sensul de a-și schimba sau de a-și menține credința^[5].

În scopul clarificării limitărilor instituite asupra manifestării libertății religioase, Comitetul Drepturilor Omului oferă unele repere interpretative privitoare la articolul 18, paragraful 3 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice: Articolul 18.3 permite restricții privind libertatea de a manifesta religia sau credința numai dacă limitările sunt prescrise de lege și sunt necesare pentru a proteja siguranța publică, ordinea, sănătatea sau morala sau drepturile și libertățile fundamentale ale altora. Libertatea de a nu fi constrâns în a adopta o religie sau credință și libertatea părinților și a tutorilor de a asigura educația religioasă și morală nu pot fi restrânse (…) limitările impuse trebuie stabilite prin lege și nu trebuie aplicate într-un mod care ar vicia drepturile garantate la articolul 18. Comitetul observă că paragraful 3 al articolului 18 trebuie interpretat strict: restricțiile nu sunt permise din motive care nu sunt specificate (…) . Limitările pot fi aplicate numai în acele scopuri pentru care au fost prescrise și trebuie să fie direct corelate și proporționale cu nevoile specifice pe care sunt bazate. Restricțiile nu pot fi impuse în scopuri discriminatorii sau aplicate în mod discriminatoriu. Comitetul observă că conceptul de morală derivă din multe tradiții sociale, filozofice și religioase; în consecință, limitările libertății de a manifesta o religie sau credință în scopul protejării moralei trebuie să se bazeze pe principii care nu derivă exclusiv dintr-o singură tradiție^[6].

În contextul pandemiei COVID-19 sunt formulate provocări referitoare la exercitarea libertății religioase în dimensiunea sa susceptibilă de limitări, corespunzătoare forum externum. Limitarea participării credincioșilor la manifestări de cult precum pelerinaje, reguli speciale destinate oficierii slujbelor de Liturghie, restricții aferente celebrării Sărbătorilor Pascale, limitarea numărului de participanți în cazul oficierii slujbelor de căsătorie și botez – toate acestea constituie subiecte care au fost supuse dezbaterilor publice, societatea civilă românească fiind scindată între respectarea regulilor de igienă sanitară instituite urmare a manifestării pandemiei COVID-19 și acordarea primatului manifestărilor religioase în dimensiunea forum externum.

În ultimele luni, restricționarea posibilității cetățenilor de a participa la pelerinajele organizate, în mod tradițional, cu ocazia celebrării sărbătorii de Sf. Dumitru, Sf. Parascheva sau Sf. Andrei, au generat controverse la nivelul societății românești. La data de 13 octombrie, Comitetul Național pentru Situații de Urgență adoptă Hotărârea nr. 49^[7] care prevede, în Anexa nr. 1, noi reguli de prevenire a extinderii infectării cu virusul SARS-CoV-2 ce au în vedere pelerinajele organizate la nivel național.

Punctul 19 din Anexa nr. 1 a Hotărârii, stabilește contextul general de desfășurare a activităților religioase conform următoarelor cerințe: Activitatea cultelor religioase, inclusiv a slujbelor și rugăciunilor colective, se desfășoară în interiorul și/sau în afara lăcașurilor de cult cu respectarea regulilor de protecție sanitară, stabilite prin ordin comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne.

Reținem că, pe parcursul pandemiei COVID-19, autoritățile au reglementat prin măsuri specifice posibilitatea de exercitare a libertății religioase a credincioșilor în dimensiunea forum externum, ținând cont de atașamentul spiritual al poporului față de normele Bisericii Ortodoxe Române în pofida afirmării constituționale a laicității statale. Astfel, au fost fixate măsuri pentru aprobarea regulilor privind accesul în lăcașele de cult, distanța minimă de siguranță și măsurile sanitare specifice pentru desfășurarea activităților religioase. În forma în care au fost instituite aceste măsuri prin Ordinul nr. 1103/2020^[8], sunt vizate două dimensiuni: (1) Reguli privind accesul și desfășurarea activităților: 1. Accesul credincioșilor în lăcașul de cult și în locațiile unde se organizează slujbe și adunări religioase se face astfel încât să fie asigurată o suprafață de minimum 4 mp pentru fiecare persoană și o distanță de minimum 2 m între persoane. 2. La intrarea în lăcașul de cult sau în locațiile unde se organizează slujbe și adunări religioase persoanele sunt obligate să își dezinfecteze mâinile cu dezinfectant, pus la dispoziție de organizatorii evenimentului religios. 3. În interiorul lăcașului de cult și în locațiile unde se organizează slujbe și adunări religioase este obligatorie purtarea măștii, astfel încât să acopere gura și nasul. 4. Accesul credincioșilor care, după efectuarea triajului observațional, prezintă simptome de infecție respiratorie (tuse, strănut, rinoree, temperatură) nu este permis. 5. Se vor plasa, la loc vizibil, anunțuri scrise privind regulile de igienă și distanțare fizică în lăcașul de cult și în locațiile unde se organizează slujbe și adunări religioase. 6. La activitățile religioase din interiorul lăcașului de cult și din locațiile unde se organizează slujbe, acolo unde este posibil, se organizează circuite separate de intrare și ieșire, semnalizate explicit. 7. Slujbele oficiate de către personalul de cult, în aer liber (în curtea lăcașului de cult), se desfășoară cu menținerea distanței de 1,5 m între persoane. 8. Slujbele religioase desfășurate în curtea lăcașurilor de cult nu sunt considerate adunări publice; (2) Măsuri sanitare specifice: 1. În cadrul ritualurilor religioase în care se vor folosi obiecte de cult cu care credincioșii intră în contact, acestea se dezinfectează după fiecare utilizare. 2. Se dezinfectează periodic, o dată la 4 ore, obiectele sau suprafețele frecvent atinse (de exemplu, mânerele ușilor, balustrade, scaune).

Conform punctului 20 din Anexa nr. 1, în condițiile pct. 19, pentru prevenirea răspândirii infecțiilor cu SARS-CoV-2, organizarea de procesiuni și/sau pelerinaje religioase este permisă numai cu participarea persoanelor care au domiciliul sau reședința în localitatea unde se desfășoară respectiva activitate. În completare, punctele 21 și 35 din Anexa nr. 1 prevăd măsuri menite a sprijini punerea în aplicare a dispozițiilor citate anterior: (1) se propune interzicerea participării la procesiunile și/sau pelerinajele religioase prevăzute la pct. 19 a persoanelor care nu au domiciliul sau reședința în localitățile în care se desfășoară aceste activități; (2) Se propune interzicerea efectuării transportului rutier de persoane prin servicii ocazionale, precum și suplimentarea unor curse regulate, potrivit reglementărilor în vigoare, în scopul participării la procesiunile și/sau pelerinajele religioase către locurile unde se desfășoară aceste activități.

Referitor la reglementările prezentate în rândurile de mai sus, unele comentarii se impun. Punctul 20 din Anexa nr. 1 organizează, în sens pozitiv, doar aspectele care sunt permise în legătură cu pelerinajele (respectiv participarea persoanelor care își au domiciliul/reședința în localitatea în care se desfășoară pelerinajul). Pornind de la principiul potrivit căruia dacă legea nu interzice in terminis o anumită conduită semnifică faptul că o permite, reglementarea din punctul 21 are ca obiectiv clarificarea circumstanțelor de aplicare a punctului 20, prin interzicerea expresă a participării la pelerinaje a persoanelor care nu își află domiciliul/reședința în localitatea în care se desfășoară aceste manifestări religioase. Din punctul nostru de vedere, clarificarea urmărită de punctul 21 rămâne în formă de tentativă, atât timp cât interzicerea nu este instituită în mod irefragabil ci este avansată doar sub formă de propunere.

La nivel național, populația a fost scindată între regulile de protecție sanitară instituite de autorități și efuziunile emoționale animate de gândul că relaționarea cu formele de manifestare ale divinității este suficientă pentru a ocroti individul de orice afecțiuni lumești. În aceste condiții, regulile de protecție sanitară au fost atât problematizate de cetățeni cât și încălcate de un număr reprezentativ dintre aceștia. Vizavi de aceste încălcări, reacțiile autorităților au fost aplicate în acord cu principiile proporționalității și necesității, excluzând folosirea excesivă a forței sau a ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor de protecție sanitară. Cu titlu de exemplu, prin Comunicatul de presă postat pe site-ul Ministerului Afacerilor Interne la data de 30 noiembrie 2020^[9], sunt adresate mulțumiri organizatorilor ceremonialului religios dar și cetățenilor pentru respectarea normelor de protecție sanitară, subliniindu-se faptul că lipsa de incidente dovedește, încă o dată, că cetățenii au înțeles necesitatea respectării restricțiilor ce se impun în actualul context epidemiologic, dar și că structurile ministerului au fost la datorie, alături de români și pentru român.

Debutul pandemiei COVID-19 a determinat, la nivel mondial, problematizarea raportului dintre libertatea religioasă-manifestată în dimensiunea sa forum externum și protecția sănătății publice – ca valoare colectivă supremă.

Dezbateri în spațiul public referitoare la modul în care libertatea religioasă se impune a observată în condiții de criză au fost desfășurate în Statele Unite ale Americii pe fondul instituirii, de către Guvernatorul statului New York, Andrew M. Cuomo, la data de 6 octombrie 2020, prin Ordinul Executiv nr. 202.68^[10] a unor măsuri de protecție a sănătății publice care privesc în mod direct organizarea întrunirilor religioase.

În esență, aceste măsuri au ca obiectiv limitarea numărului de participanți la adunările cu scop religios, remarcându-se diferențierea acestora în funcție de frecvența și numărul infectărilor cu virusul SARS-CoV-2. Potrivit documentului citat, intensificarea activităților desfășurate în grupuri a determinat Departamentul Sănătății să adopte măsuri de protecție a sănătății publice de intensitate diferențiată gradual în funcție de pericolul de infectare existent în zonele avute în vedere: (1) în zonele roșii– în care nivelul de infectare cu virusul SARS-CoV-2 este ridicat, casele de cult vor fi supuse unei limite de capacitate de 25% din ocuparea maximă sau 10 persoane, oricare dintre acestea este mai mică; (2) în zonele de severitate moderată (denumite în Ordinul Executiv zone portocalii) casele de cult vor fi supuse unei limite de capacitate maximă mai mică de 33% din ocuparea maximă sau 25 de persoane, oricare dintre acestea este mai mică; (3) în zonele galbene autoritățile trebuie să manifeste un grad mediu de precauție iar casele de cult vor fi supuse unei limite de capacitate de 50% din ocuparea sa maximă și vor respecta îndrumările Departamentului Sănătății.

Față de aceste măsuri au ripostat reprezentanți ai comunităților religioase (Dioceza Romano-Catolică din Brooklyn și Sinagoga Evreiască Ortodoxă din New York) care au argumentat, în favoarea realizării adunărilor cu scop religios în absența limitărilor instituite prin Ordinul Executiv al Guvernatorului Statului New York, dispozițiile Amendamentului 1 la Constituția Statelor Unite ale Americii^[11]. Conform textului citat, sub denumirea marginală Libertatea religiei, a cuvântului, a presei, libertatea de întrunire și de petiționare sunt statuate următoarele: Congresul nu va elabora nici o lege care să impună o religie sau să interzică practicarea liberă a unei religii; sau să restrângă libertatea cuvântului sau a presei; sau dreptul poporului la întrunire pașnică sau de a adresa Guvernului petiții privind repararea nedreptăților^[12].

Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii a apreciat că măsurile avansate prin Ordinul Executiv al Guvernatorului statului New York sunt excesive în raport cu obiectivul urmărit – cel al protejării sănătății publice. Deși aceasta din urmă reprezintă o prioritate în condițiile crizei sanitare, măsurile adoptate nu trebuie să fie intruzive în sfera libertăților personale ale indivizilor. Circumstanțele extraordinare create de pandemia COVID-19 nu trebuie să constituie un pretext pentru limitarea non-necesară a drepturilor și libertăților indivizilor; aceasta conduce la faptul că, în clivajul dintre sănătatea publică și libertatea religioasă, ambele sunt egale ca importanță iar protecția sănătății publice nu semnifică negarea, de plano, a oricăror forme de reuniune religioasă. În mod expres, Curtea Supremă a reținut în privința reprezentanților comunităților religioase că: solicitanții au organizat serviciile tradiționale de închinare în grupuri mai mici pentru a se asigura că congregațiile lor respectă protocoalele de distanțare socială și le solicită membrilor să poarte măști în timpul tuturor serviciilor – reguli pe care aceștia le-au respectat pe deplin.

Este interesant de observat că, în cauza adusă în fața Curții Supreme, prin care reprezentanții religioși solicită derogări de la aplicarea Ordinului Executiv al Guvernatorului New York-ului, sunt invocate, în mod concomitent, alegații de discriminare din partea autorităților statale pe criterii religioase. Conform reprezentanților comunității evreiești-ortodoxe, dispozițiile promovate prin Ordinul Executiv nr. 202.68, coroborate cu declarațiile anterioare susținute de Andrew Cuomo în presă referitoare la minoritățile religioase și modul de gestionare a activităților acestora în condiții de criză, sunt îndreptate împotriva minorităților religioase evreiești.

Preocuparea conform căreia, în condiții de criză există riscul resurgenței discursului de ură motivat de criterii religioase, a fost exprimată și la nivel internațional. Raportorul Special privind Libertatea de Religie sau de Credință atrage atenția asupra fenomenului de intensificare a antisemitismului, declarând că discursul de ură antisemită a crescut alarmant de la izbucnirea crizei COVID-19 și trebuie respins; de asemenea, este privit cu îngrijorare fenomenul că anumiți lideri religioși și politicieni continuă să exploateze vremurile dificile din timpul acestei pandemii pentru a răspândi ura împotriva evreilor și a altor minorități. Raportorul Special a subliniat că este necesară respingerea colectivă a antisemitismul și a altor forme de intoleranță și discriminare^[13].

Pentru a oferi indicații asupra modului în care pot fi conciliate dreptul la sănătate și libertatea religioasă, Organizația Mondială a Sănătății a elaborat, la data de 7 aprilie 2020, un Ghid Interimar referitor la conduita liderilor comunităților religioase în contextul pandemiei COVID-19^[14]. Utilitatea ghidului rezidă în faptul că stabilirea unei conduite corespunzătoare în sarcina conducătorilor religioși poate asigura premisele gestionării corecte a pandemiei în condițiile în care cerințele izolării sociale pot afecta dramatic viața intra-psihică a oamenilor de natură să îi determine pe aceștia să se refugieze în instituțiile de spiritualitate pentru a-și redobândi confortul mintal. Acest aspect este subliniat și în conținutul Ghidului; în acord cu Preambulul documentului,

(…) împărtășind măsuri clare, bazate pe dovezi, pentru a preveni COVID-19, instituțiile de inspirație religioasă pot promova informații utile, pot servi la prevenirea și reducerea anxietății, a temerilor sociale a stigmatului asociat infectării cu virusul SARS-CoV-2; de asemenea, ele pot oferi liniște oamenilor din comunitățile de apartenență și pot promova practici de protejare a sănătății. Liderii religioși sunt integrați în comunitățile lor prin sentimente de compasiune și prin sprijinul oferit oamenilor și sunt deseori capabili să ajungă la cei mai vulnerabili cu asistență și informații în domeniul sănătății și să identifice pe cei mai vulnerabili membri.

Având caracter sintetic, Ghidul este organizat pe 2 direcții: (1) implicarea liderilor comunităților religioase în educația pentru combaterea pandemiei COVID-19; (2) implementarea măsurilor de siguranță sanitară prin mijlocirea liderilor religioși.

Astfel, în acord cu instrucțiunile avansate de Ghid, cele mai importante informații de protecție pe care liderii religioși și comunitățile religioase le pot comunica membrilor lor includ următoarele: evitarea adunărilor ample și desfășurarea ritualurilor și a activităților religioase de la distanță/ în format virtual, după cum este necesar și ori de câte ori este posibil; asigurarea că orice decizie de convocare a adunărilor de grup pentru închinare, educație, sau întâlnirile sociale se bazează pe o evaluare solidă a riscurilor și în conformitate cu îndrumările autorităților naționale și locale; asigurarea întrunirilor, ceremoniilor și ritualurilor bazate pe credință în condiții de siguranță atunci când acestea au loc și prin mijloacele de comunicare sociale și alte mijloace de comunicare; asigurarea faptului că abordarea bazată pe drepturile omului este susținută în mod sistematic; promovarea colaborării ecumenice și interconfesionale și a coexistenței pașnice în timpul pandemiei COVID-19; asigurarea faptului că informațiile exacte sunt partajate cu comunitățile; contracararea și abordarea dezinformării, ș.a.

În centrul acțiunilor instituționale având ca obiect contracararea pandemiei COVID-19 au fost plasate, în mod just și inevitabil, drepturile omului. Deși importantă, valoarea sănătății publice nu trebuie să determine acțiuni intruzive mai grave decât ceea ce este necesar pentru protecția împotriva pandemiei. Pe de altă parte, libertatea religioasă este un element aflat în centrul spiritualității indivizilor care trebuie luat în considerare și promovat de autoritățile și instituțiile publice competente în combaterea pandemiei. Concilierea dintre cele două valori este necesară pentru asigurarea cumulativă a sănătății fizice și a echilibrului emoțional al indivizilor.