Exercitarea controlului de legalitate de către instanţa de recurs. Aplicarea sancțiunii nulității recursului

• art. 488 alin. (1)
• art. 489 alin. (2)
• NCPC: art. 457

Prin plângerea formulată împotriva Hotărârii nr. 200/20.04.2016, emisă de către Comisia Județeană Alba pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, și înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 27 mai 2016, petenta A., în nume propriu și pentru petenții B., C., D., și E., în calitate de moștenitori ai defunctului B., au solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatele Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală de Fond Funciar Vințu de Jos, să dispună admiterea plângerii; anularea Hotărârii nr. 200/2016 emisă de Comisia Județeană Alba pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca netemeinică și nelegală; obligarea intimatelor să le emită titlu de proprietate pentru suprafața de teren de 1071 m.p. – grădină, intravilan, cu nr. top. x – Vințu de Jos.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1946 din 5 octombrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În privința recursului, una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs.

Art. 488 alin. (1) C. proc. civ. permite părților unui proces exercitarea recursului exclusiv pentru motive de nelegalitate, instanța de recurs neavând competența legală de a proceda la reaprecierea probelor pe baza cărora aceasta a fost reținută ori de a cenzura situația de fapt căreia i-au fost aplicate normele de drept incidente.

Obligația recurentului de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare și/sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate.

Neindicarea unei teze de recurs ori indicarea greșită a unor motive de casare, dar susceptibile de încadrare de către instanță în oricare dintre ipotezele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., pe temeiul interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 489 alin. (2) din cod, nu vor fi sancționate cu nulitatea recursului, însă, invocarea unor critici care nu se încadrează în mod real în motivul sau motivele de casare invocate și nici într-un alt motiv de recurs prevăzut de lege, va atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Cu privire la recursul revizuenților, Înalta Curte reține că aceștia, deși au invocat motivele de casare prevăzute de 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., nu au formulat critici care să poate fi circumscrise în motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând cuprinsul cererii de recurs, se reține că recurenții nu au formulat nicio critică de nelegalitate care să vizeze decizia atacată, nu au arătat de ce instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5), cuprinde motive contradictorii (art. 488 pct. 6), care sunt considerentele pentru care soluția instanței de apel a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat (art. 488 pct. 7) sau cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8), susținerile acestora din cererea de recurs vizând, în mare parte, situația de fapt, administrarea probatoriului și nemulțumirile legate de modul de soluționare a cererii de revizuire.

Astfel, recurenții au susținut că instanța de revizuire a pronunțat hotărârea recurată înainte să admită cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea de ședință din 15 septembrie 2020, prin care a fost amânată pronunțarea; eroarea materială constă în menționarea eronată a obiectului cererii de revizuire în cuprinsul încheierii de ședință din 15 septembrie 2020, fiind consemnat că cererea de revizuire este îndreptată „împotriva deciziei nr. 418/17.09.2019”.

Se constată că recurenții nu au arătat în concret în ce mod, prin hotărârea dată, instanța de revizuire a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și, prin urmare, nu se pot reține încălcări ale principiilor desfășurării procesului civil de către instanța de revizuire, sub aspectul invocat de recurenți în critica formulată, apte să fie încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că în cuprinsul hotărârii instanței de revizuire „există motive contradictorii”, fără arăta în ce constau aceste motive contradictorii.

Prin urmare, se constată că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de recurenți în mod formal în cuprinsul cererii de recurs.

De asemenea, au arătat recurenții, instanța de revizuire a reținut în mod eronat, în considerentele hotărârii recurate, că nu există contrarietate între decizia civilă nr. 381/A/2019 pronunțată de Tribunalul Alba și decizia civilă nr. 551/1981 a Tribunalului Alba și nu a avut în vedere faptul că obiectul acțiunii de fond a avut ca obiect „Legea fondului funciar” și nu „Codul familiei”, care are la bază reguli diferite.

În ceea ce privește această critică, încadrată de recurenți în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., privind încălcarea autorității de lucru judecat, se constată că și acesta a fost invocat în mod formal.

Recurenții-revizuenți au mai arătat că „s-au aplicat greșit normele de drept material” aplicabile în cauză (art. 488 pct. 8), fără a face referire la aspecte de nelegalitate, criticile formulate nefiind dezvoltate în raport de cele reținute de instanța de revizuire în considerentele deciziei ce face obiectul recursului și nu reprezintă veritabile motive de nelegalitate care să vizeze decizia atacată.

Astfel, prin motivele de recurs, recurenții-pârâți trebuiau să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de revizuire care sprijină soluția adoptată, să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță, să formuleze critici de nelegalitate care să vizeze hotărârea pronunțată în revizuire.

Reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt, a probelor administrate și a nemulțumirilor părților cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată nu se constituie într-o critică de nelegalitate a deciziei, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. arătând faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judiciar eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat soluția recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Or, obiectul recursului constituindu-l decizia pronunțată în revizuire, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raționamentul instanței de revizuire în soluționarea acelei căi de atac, astfel încât criticile din recurs urmau a se circumscrie acestei dezlegări.

Prin urmare, modalitatea de redactare a memoriului de recurs de către recurenții-revizuenți nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței a cărei hotărâre se atacă.

În concluzie, cum aspectele invocate de recurenții-revizuenți nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.

Sursa informației: www.scj.ro.