Exercitarea autorităţii părinteşti. Soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 19/2016

NCPC: art. 135 alin. (1), art. 919, art. 920

Prin acțiunea înregistrată la 12 august 2015 sub Dosar nr. 15243/211/2015 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca reclamanta F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul F.A. desfacerea căsătoriei, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii ce vizează și exercitarea autorității părintești cu privire la minora F.Z., rezultată din căsătoria părților.

Ulterior, la 20 octombrie 2015 pe rolul aceleiași instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca sub Dosarul nr. 19526/211/2015 a fost înregistrată cererea de ordonanță președințială formulată de F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părților.

Potrivit art. 919 C. proc. civ. instanța de divorț se pronunță și cu privire la: a) exercitarea autorității părintești, contribuția părinților la cheltuielile de creștere și educare a copiilor, locuința copilului și dreptul părintelui de a avea legături personale cu acesta.

Dispozițiile art. 920 C. proc. civ., prevăd că măsurile vremelnice se pot lua pe perioada procesului de divorț, dispunând că: „instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la încredințarea copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței”. Prin urmare, chiar dacă nu se prevede în mod expres, exclusiv din considerente de tehnică legislativă, (pentru a se evita repetarea), rezultă iară posibilitate de echivoc că, instanța care poate lua masurile vremelnice la care se referă art. 920 C. proc. civ., este tot instanța de divorț.

Din această perspectivă, în condițiile în care „instanța de divorț” este Judecătoria Cluj Napoca, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul F.A. având ca obiect stabilirea legăturilor personale cu minora rezultată din căsătoria părților, revine acestei instanțe, motiv pentru care în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj Napoca.

Sursa informației: www.scj.ro.