Executarea mandatului european de arestare pentru fapte comise într-un stat membru al Uniunii Europene. Validitatea măsurii arestării în vederea predării, limitele controlului judiciar intern și inexistența motivelor de refuz la predare

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (7)
• Legea nr. 302/2004: art. 110 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 111
• Legea nr. 302/2004: art. 84
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 99
• NCP: art. 193 alin. (2)
• NCPP: art. 211
• NCPP: art. 212
• NCPP: art. 213
• NCPP: art. 214
• NCPP: art. 215
• NCPP: art. 216
• NCPP: art. 217
• NCPP: art. 218
• NCPP: art. 219
• NCPP: art. 220
• NCPP: art. 221
• NCPP: art. 222
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Prin sentința penală nr. 121/F din data de 15 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a admis cererea formulată de autoritățile judiciare din Spania cu privire la executarea mandatului european de arestare emis în data de 07.06.2024 de Judecătoria pentru cazuri de violență asupra femeii nr. 1 din Denia, față de persoana solicitată A., emis la data de 28.02.2018.

Onorariul interpretului desemnat s-a dispus să fie achitat din fondurile Ministerului Justiției.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 496 din 27 iunie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alineatul (2) al aceluiași text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, modificată prin Decizia-cadru nr. 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În speță, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat îndeplinirea tuturor condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis, la data de 07 iunie 2024, de Judecătoria pentru cazuri de violență asupra femeii nr. 1 din Denia – Spania, în dosarul cu numărul de referință 747/2021, față de persoana solicitată A., în vederea cercetării acesteia sub aspectul săvârșirii infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, (pedeapsa maximă prevăzută de lege fiind de 12 ani închisoare) și a infracțiunii de maltratare, prevăzută de art. 153.1 și 3 din C. pen. spaniol, constatând în mod just că mandatul îndeplinește condițiile de formă și conținut prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată.

Pe de altă parte, în respectarea dispozițiilor art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța a procedat la identificarea persoanei solicitate, iar după comunicarea către aceasta a mandatului european de arestare, i-a adus la cunoștință drepturile prevăzute de art. 106, efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia. Întrucât persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, instanța a făcut aplicarea art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, republicată, procedând la audierea părții în limitele prevăzute de textul de lege precitat, declarația persoanei solicitate fiind consemnată în scris și atașată la dosar .

Deopotrivă, curtea de apel a constatat în mod corect că infracțiunea de agresiune sexuală, prevăzută de art. 179 din C. pen. spaniol, (care este pedepsită cu închisoarea de până la 12 ani) ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă este sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, astfel încât aceasta nu este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Pe de altă parte, în ceea ce privește infracțiunea de maltratare, prevăzută de art. 153.1 și 3 din C. pen. spaniol (care este pedepsită cu închisoarea de până la un an), se impunea verificarea îndeplinirii condiției dublei incriminări conform dispozițiilor art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004. Se constată că această infracțiune are corespondent în legislația românească în infracțiunea de lovire și alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. (care este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amenda).

În contextul prezentat, notând că opoziția persoanei solicitate la predare nu se circumscrie vreunuia dintre motivele de refuz al executării mandatului, expres și limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și că aceasta nu figurează ca fiind urmărită pentru fapte penale pe teritoriul României, curtea, apreciind că nu există impedimente legale care să justifice respingerea cererii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07 iunie 2024, față de persoana solicitată A., și constatând îndeplinite cerințele prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, republicată, a admis cererea cu care a fost investită și, în aplicarea dispozițiilor art. 104 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate, pe o durată de 30 de zile.

În cadrul prezentului demers judiciar, persoana solicitată A. a contestat soluția primei instanțe, susținând că nu are încredere în modul în care se desfășoară procesul său în Spania, respectiv modul în care au fost administrate probele, iar pe de altă parte familia sa este dispărută de aproximativ 3 luni, iar la acest moment încearcă să îi găsească cu ajutorul autorităților din România și din America, însă acest lucru nu îl poate face din arest. În acest sens a solicitat să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.

Susținerile formulate de contestator nu constituie motive de refuz la predare, neregăsindu-se printre cazurile limitativ prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și nu pot face obiectul evaluării instanței de executare în actuala procedură. Instanța națională nu este abilitată să verifice modalitatea în care se desfășoară procedura de cercetare în alt stat, după cum nu are nici competența de a se pronunța cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară solicitantă, deoarece principiul care stă la baza executării mandatului european de arestare este acela al recunoașterii și încrederii reciproce între statele membre (art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004). Totodată, nici susținerea contestatorului că familia sa este dispărută de mai mult timp nu constituie un motiv de refuz la predare, această situație urmând a fi gestionată de instituțiile competente, și nu afectează direct procedura de predare. Astfel, criticile formulate de persoana solicitată sunt neîntemeiate.

În ceea ce privește solicitarea contestatorului de luare a unei măsuri preventive mai ușoare, respectiv măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu, Înalta Curte reține că măsura arestării în vederea predării este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora după întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare.

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că dispozițiile art. 104 alin. (9)-(11) din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, sub aspectul posibilității înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură mai blândă, în condițiile prevăzute de art. 211-222 din C. proc. pen., sunt aplicabile doar în cursul judecății, nu și după momentul pronunțării hotărârii prin care instanța a dispus asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, hotărâre prin care se dispune, în mod obligatoriu și arestarea persoanei solicitate în vederea predării.

Rezultă, așadar, că spre deosebire de perioada în care solicitarea de punere în executare a mandatului european este în curs de soluționare (când, prin încheiere, se pot lua, fie măsura arestării, fie măsuri alternative neprivative de libertate), în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională.

Pentru aceste motive, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 425¹ alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 110 alin. (2) și art. 111 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Având în vedere că prin ordonanța de reținere nr. 71/14.06.2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2024, s-a dispus reținerea persoanei solicitate începând cu ora 23:20, iar ulterior Curtea de Apel București, secția a II-a Penală a dispus prin sentința penală nr. 121/F din data de 15 iunie 2024 luarea măsurii arestării față de persoana solicitată A. în vederea predării pe o durată de 30 zile, începând cu data 15.06.2024 până la data de 14.07.2024, inclusiv, Înalta Curtea va constata că persoana solicitată a fost inițial reținută și ulterior arestată provizoriu începând cu data de 14.06.2024 la zi.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., se va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 1163 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

Totodată, având în vedere participarea doamnei interpret de limba engleză C. care a asigurat traducerea ședinței de judecată pentru contestatorul persoană solicitată A., cetățean american, onorariul pentru interpretul de limbă engleză va fi suportat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sursa informației: www.scj.ro.