Executare silită a unui contract de credit în descoperit de cont. Conflict negativ de competență (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 643/2017

NCPC: art. 112 alin. (1), art. 135 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 645 alin. (1), art. 648 alin. (1), art. 651 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târnăveni la data de 29.11.2016, sub nr. x/323/2016, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditorului B. Bank SA împotriva debitorului C., în calitate de garant fidejusor al SC D. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit în descoperit de cont (nano overdraft) nr. 735 din 03 iunie 2015.

Acest contract de credit a fost încheiat între creditând SC B. Bank SA, debitorul SC D. SRL, cu sediul în cu sediul în Gheorgheni, jud. Harghita, în calitate de împrumutat și garant, și fidejusorul C., domiciliat în Ungaria, Debrecen, iar, prin cererea de executare silită formulată la data de 29.11.2016, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu împotriva fidejusorului C.

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat neeompetente.

Înalta Curte reține că cele două instanțe, Judecătoria sectorului 1 și Judecătoria Gheorghieni și-au declinat reciproc competența de soluționare a prezentei cauze, având ca obiect încuviințarea executării silite, cerere formulată de Biroul Executorului Judecătoresc A., la solicitarea creditoarei B. Bank SA împotriva persoanei fizice C., care are calitatea de fidejusor în contractul de credit.

Astfel, din contractul de credit în descoperit de cont nr. 735 din 3 iunie 2015 rezultă că debitor principal este SC D. SRL, iar C. este debitor garant fidejusor care și-a asumat prin același contract obligația de a plăti în mod solidar și indivizibil suma împrumutată în cazul în care SC D. SRL nu rambursează debitul și dobânzile scadente, renunțând la beneficiile de diviziune și discuțiune.

Din perspectiva fazei executării silite, debitorul poate fi reprezentat atât de împrumutat, cât și de garant, așadar nu numai de debitorul din raportul obligațional.

În acest sens sunt dispozițiile art. 645 alin. (1) C. proc. civ., care dispun că: „sunt părți în procedura de executare silită, creditorul și debitorul” și cele ale art. 648 alin. (1) din același act normativ, potrivit cărora „creditorul, în condițiile legii, poate urmări, în limita creanței și a accesoriilor acesteia, concomitent, sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispozițiile privitoare la drepturile și obligațiile debitorului se aplică în mod corespunzător și terților garanți, în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.”

Se reține că cererea de încuviințare a executării silite este formulată separat, împotriva debitorului C., nefiind astfel incidente prevederile art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”; alin. (3) al aceluiași text legal prevede că „Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite (…)”.

Din perspectiva textelor de lege sus-menționate, competența de soluționare a unei cereri privind încuviințarea executării silite, cum este cazul în speța de față, aparține judecătoriei în a cărei circumscripție se află, Ia data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului B. Bank SA, având în vedere că domiciliul debitorului nu este situat pe teritoriul României.

În raport de textul legal indicat și având în vedere că domiciliul persoanei fizice executată silit, C., în calitate de fidejusor, este în Debrecen, Ungaria, iar sediul creditoarei se află în circumscripția Judecătoriei sectorului 1, se constată că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) teza a Il-a C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Sursa informației: www.scj.ro.