Excluderea probelor în cursul judecății și în apel

 

---

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!

---

---

 

Reglementarea lacunară printr-un singur articol cadru a regulii excluderii probelor poate cauza dificultăți în practica judiciară referitoare la posibilitatea excluderii unor probe în faza de judecată. În acest context trebuie menționat că art. 346 alin. (2) C. pr. pen., astfel cum era reglementat inițial, înainte de modificarea care a operat prin intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2013, prevedea, cu titlu excepțional, posibilitatea supunerii din nou în discuție a legalității sesizării instanței, dacă se constata existența unor motive noi, ce nu au putut fi invocate în fața judecătorului de cameră preliminară, reglementare care considerăm că ar fi răspuns mai bine imperativului respectării dreptului la un proces echitabil. Deși actuala reglementare nu mai permite în mod expres invocarea unor aspecte deja tranșate în procedura de cameră preliminară, pot exista situații de excepție care justifică o abordare diferită față de această regulă generală, în care fie aspectele de nelegalitate nu au fost cunoscute în această etapă, fie nelegalitatea survine în cursul judecății.

În acest sens, în mod just s-a arătat în doctrină^[1] că în ipoteza în care nelegalitatea probei administrate în cursul urmăririi penale este cunoscută abia în faza de judecată, instanța va putea înlătura motivat acea probă din ansamblul probator, chiar dacă nu va pronunța o soluție propriu-zisă de excludere, în timp ce dacă proba este administrată în faza de judecată, când judecătorul de cameră preliminară nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea acesteia, instanța va putea dispune excluderea acelei probe, în considerarea puterii jurisdicționale depline cu privire la toate aspectele care vizează cauza penală de care dispune instanța.

Inclusiv Curtea Constituțională a recunoscut posibilitatea excluderii unor probe administrate în faza de urmărire penală în cursul judecății. Prin dec. nr. 802/2017^[2] se arată, cu referire la probele obținute prin tortură sau prin încălcarea principiului loialității administrării probelor că verificarea loialității sau legalității acestora se poate realiza și în cursul judecății, și chiar dacă au fost menținute de judecătorul de cameră preliminară, arătându-se că „interzicerea explicită a administrării probelor prin practici neloiale atrage nulitatea absolută a actelor procesuale și procedurale prin care probele au fost administrate și excluderea necondiționată a probei în faza camerei preliminare”. Curtea concluzionează în sensul că aceste probe „pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecății din perspectiva constatării inadmisibilității procedurii prin care au fost obținute și a aplicării nulității absolute asupra actelor procesuale și procedurale prin care probele au fost administrate, în condițiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalității procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită”.

O altă ipoteză în care considerăm că instanța de judecată poate antama chestiuni care țin de legalitatea și loialitatea administrării probelor o reprezintă situația în care nelegalitatea nu a fost cunoscută părții sau nu a fost invocată din cauza imposibilității dovedirii acesteia, ulterior fiind descoperite probe care sunt în măsură să releve modul nelegal prin care au fost obținute. În această situație, în care judecătorul de cameră preliminară practic nu s-a pronunțat decât în mod generic asupra legalității probelor, fără a realiza o analiză efectivă a acestora având în vedere că nu s-au formulat cereri și excepții în faza camerei preliminare, va reveni instanței de judecată sarcina de a analiza aceste aspecte, neputând fi opusă pretinsa autoritate de lucru judecat a încheierii de cameră preliminară din moment ce o astfel de analiză propriu-zisă nu a avut loc în această etapă.

În măsura, însă, în care nelegalitatea a fost cunoscută, iar aceasta derivă dintr-o nulitate relativă, neinvocarea nulității în termenul prevăzut de art. 282 alin. (4) C. pr. pen. determină acoperirea acesteia în condițiile art. 282 alin. (5) lit. a) C. pr. pen. cu consecința imposibilității aplicării efectelor nulității și ale excluderii probei. Această soluție a fost adoptată și de Înalta Curte^[3], care a arătat că motivele invocate de inculpați în faza de judecată se circumscriu sancțiunii nulității relative a mijlocului de probă, sens în care puteau fi invocate cel mai târziu în procedura de cameră preliminară în condițiile dovedirii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel.

Prin efectul DCC nr. 26/2019^[4], prin care s-a stabilit obligația instanțelor de a verifica în cauzele pendinte legalitatea probelor obținute ca urmare a executării mandatelor de supraveghere tehnică, puse în executare de Serviciul Român de Informații din perspectiva normelor care reglementează competența organului de urmărire penală, s-a conturat o altă ipoteză în care va reveni instanței sarcina analizării aspectelor care vizează legalitatea obținerii probelor.

ICCJ a constatat, într-o decizie de speță^[5], ca efect al DCC nr. 26/2019, nulitatea absolută a procedeului punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică realizate de S.R.I. și a dispus excluderea tuturor proceselor-verbale de consemnare a rezultatelor activității de supraveghere tehnică, direct în faza apelului, chiar dacă aceste aspecte fuseseră analizate și în faza camerei preliminare. S-a reținut că este pe deplin posibilă rediscutarea legalității obținerii probelor în cursul judecății din perspectiva unui caz de nulitate absolută, în contextul în care pronunțarea deciziei Curții Constituționale a avut loc ulterior depășirii acestei faze, și chiar instanța de contencios constituțional, prin decizia amintită, a impus instanțelor obligația procedurală de a verifica în ce măsură s-a produs o încălcare a dispozițiilor referitoare la competența materială și cea după calitatea persoanei a organului de urmărire penală în cauzele pendinte. Printr-o altă decizie^[6], ICCJ a constatat nelegalitatea probelor obținute în urma executării mandatelor de supraveghere tehnică, ca urmare a nerespectării competenței materiale a organului de urmărire penală prin participarea S.R.I. la punerea în executare a acestor mandate, și a dispus, în faza apelului, excluderea probelor nelegale în sensul de eliminare juridică din procesul de deliberare.

Se observă că practica Înaltei Curți este de a analiza cererile de constatare a nulității absolute a mijloacelor de probă sau de excludere a unor probe nelegal administrate odată cu soluționarea fondului cauzei și nu printr-o încheiere interlocutorie în cursul procesului. Opinia I.N.M., exprimată în cadrul întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel de la București din 18 decembrie 2020^[7], este că, pentru respectarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare, este necesară pronunțarea asupra acestor chestiuni printr-o încheiere separată înainte de soluționarea fondului cauzei pentru ca la momentul dezbaterilor părțile, persoana vătămată și procurorul să poată formula concluzii pertinente privind modul de soluționare a acțiunii penale, având în vedere că temeinicia acuzației penale presupune existența unor probe legal și loial administrate din care să rezulte dincolo de orice îndoială rezonabilă existența infracțiunii și vinovăția inculpatului.

Considerăm că, deși este preferabilă o astfel de practică, soluția pronunțării asupra cererilor de constatare a nulității și excluderii unor probe prin sentință sau decizie nu aduce de plano atingere respectării dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, aceste aspecte fiind puse anterior în dezbaterea contradictorie a părților. Posibila vătămare care s-ar produce părților sau procurorului prin antamarea acestor chestiuni odată cu soluționarea fondului cauzei ar fi imposibilitatea de a prefigura necesitatea administrării unor alte probe care să susțină netemeinicia sau, după caz, temeinicia acuzației penale, și constrângerea, practic, a acestora să propună administrarea unor probe suplimentare pentru eventualitatea admiterii sau, după caz, a respingerii cererilor de constatare a nulității mijloacelor de probă administrate în faza de urmărire penală.

În orice caz, excluderea probelor a fost gândită și ar trebui să rămână o sancțiune aplicabilă în faza camerei preliminare, și doar excepțional în faza de judecată, când aplicarea unui regim juridic diferit se poate justifica; încheierea prin care instanța s-ar pronunța asupra probelor oricum nu ar putea fi atacată în mod separat, ci doar odată cu fondul cauzei, iar referirile la probele nelegale din cuprinsul rechizitoriului oricum nu ar mai putea fi înlăturate în această etapă, după cum nici eliminarea mijloacelor de probă de la dosarul cauzei într-un moment înaintat al procedurii nu și-ar mai atinge scopul prevăzut inițial, motiv pentru care nu considerăm că se ridică probleme din perspectiva încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

În ipoteza excluderii unor probe în faza de judecată sau în apel, nu se va regăsi în dispozitiv mențiunea de excludere a probelor, excluderea având, în această etapă, sensul de „imposibilitate de utilizare a probei în procesul decizional” și nu de înlăturare a mijlocului de probă de la dosar. De asemenea, dată fiind imposibilitatea restituirii cauzei la procuror în această fază, în mod evident, nici referirile la probele excluse din cuprinsul rechizitoriului nu vor mai putea fi înlăturate.

Deciziile instanței de contencios constituțional au reformat materia probelor obținute în mod nelegal, permițând antamarea unor chestiuni de legalitate în faza judecății cu privire la care legiuitorul a dorit să fie tranșate într-o etapă premergătoare, diminuând în acest fel importanța și rolul camerei preliminare, cu consecința inevitabilă a prelungirii duratei procesului penal, contrar chiar scopului pentru care a fost instituită această procedură filtru. Această reformă conduce, în mod inevitabil, la îndepărtarea de rolul prefigurat al camerei preliminare în general, și al excluderii probelor în special, și la crearea unui melanj între funcțiile judiciare a căror distincție este tot mai greu de decelat, astfel că nu putem să nu ne întrebăm, retoric: mai are vreo utilitate camera preliminară?

---