Excepţii ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe. Respingerea recursrului ca nefondat (L. nr. 47/1992, Constituţia României, NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 569/2018

L. nr. 47/1992: art. 29; Constituția României: art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 15 alin. (2) și art. 147; NCPP: art. 453 alin. (1) lit. f)

Potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (alin. (1), excepția putând fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau din oficiu, de către instanța de judecată.

Potrivit aceluiași text de lege, nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pentru a fi admisibilă, excepția trebuie să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (art. 29 alin. ( 1), să fie ridicată la cererea uneia dintre părți, procuror în cauzele la care participă sau din oficiu de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial (art. 29 alin. (2) iar prevederile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată să nu fi fost constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale (art. 29 alin. 3). Condițiile de admisibilitate menționate trebuie să fie îndeplinite cumulativ.

Analiza condițiilor de admisibilitate:

a) excepția să privească neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia (art. 29 alin. (1).

Revizuentul a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. în raport cu dispozițiile art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 15 alin. (2) și art. 147 din Constituția României.

Analiza condiției de admisibilitate cuprinsă în prevederile art. 29 alin. (1) nu poate fi făcută independent de prevederile art. 29 alin. (4) care, coroborat cu prevederile art. 10 alin. (2) din lege, obligă ca sesizarea instanței de control constituțional să fie făcute în formă scrisă și motivată, cu arătarea punctelor de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, fiind însoțită de dovezile depuse de părți.

Procedând la analizarea condițiilor prevăzute de dispozițiile legii mai sus arătate, Curtea a observat faptul că în cauză asupra excepției de neconstituționalitate a disp. art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, astfel că cererea formulată de revizuent prin apărătorul ales apare ca fiind inadmisibilă.

În termen legal, inculpatul A. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 434/A din 16 aprilie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Examinând încheierea atacată, Înalta Curte constată că, art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevede că aceasta trebuie să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanță ori de procuror, în cauzele în care participă; să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale și să aibă legătură cu soluționarea cauzei, în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Din redactarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că cerințele de admisibilitate ale excepției sunt și cele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții cu excepția ridicată. În aplicarea acestui text de lege, instanța realizează o verificare sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Se constată, așadar, că prin art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o formă a controlului de constituționalitate, în sensul soluționării excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.

Drept urmare, prin alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost reglementată o condiție și, pe cale de consecință, un control de pertinență al instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, vizând constatarea că aceasta are legătură cu soluționarea cauzei.

Cu referire la condiția de admisibilitate, respectiv ca excepția de neconstituționalitate invocată să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, se constată că nu este îndeplinită.

Astfel, inculpatul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a disp. art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Or, neîndeplinirea condiției menționate mai sus, decurge din faptul că, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de B. în Dosarul nr. x/86/2015 al Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este neconstituțională.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale trebuiesc îndeplinite cumulativ, reiese că neîndeplinirea uneia dintre acestea va duce la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituțional.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 434/A din 16 aprilie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Va obliga recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.