Excepție de neconstituționalitate. Întreruperea cursului termenului de prescripție. Excepția tardivității recursului (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 974/2017

NCPP: art. 275 alin. (2), art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b), art. 597 alin. (7), art. 598 alin. (1) lit. d); Legea nr. 302/2004: art. 33 alin. (2); Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1), (2), (3) și (5)

Prin Decizia penală nr. 72/P/C din 7 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2016, s-au dispus următoarele:

În baza dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, formulată de contestatorul – condamnat A., prin intermediul apărătorului ales.

În baza dispozițiilor art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (7) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul – condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 40 din data de 06 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în Dosarul nr. x/118/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în sumă de 250 de lei sunt suportate de contestatorul – condamnat A.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel Constanța a reținut, în esență că, prin sentința penală nr. 40 pronunțată la data de 6 februarie 2017 în Dosarul nr. x/118/2016 al Tribunalului Constanța, instanța, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul condamnat A. privind constatarea prescripției executării pedepsei de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 45 din 25 ianuarie 2008 pronunțată în Dosarul penal nr. x/118/2007 al Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 3316 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, a declarat contestație inculpatul A.

La termenul de judecată din data de 16 mai 2017, contestatorul – condamnat A., prin intermediul apărătorului ales a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în măsura în care această dispoziție legală este interpretată în sensul Deciziei nr. 2/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, considerând că transmiterea mandatului european de arestare are efect de întrerupere a termenului de prescripție numai dacă este urmată de executarea efectivă, în sensul emiterii sau predării persoanei, în temeiul mandatului european de arestare.

Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale, Curtea de Apel Constanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată „Dacă excepția (de neconstituționalitate) este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”.

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2), (3) din Legea nr. 47/1992 republicată, se impune a fi cumulativ următoarele cerințe pentru sesizarea Curții Constituționale: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi ori a unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanțe în vigoare; norma vizată să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea de Apel Constanța a constatat că nu este îndeplinită cea de a doua cerință legală, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, contestatorul – condamnat criticând, în concret, neconstituționalitatea unei decizii a Înaltei Curții de Casație și Justiție, și nu a unei legi, ordonanțe, ori a unor dispoziții dintr-o lege sau ordonanțe.

Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că Tribunalul Constanța a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul A., arătând că nu s-a împlinit termenul prescripției executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată condamnatului A., prin sentința penală nr. 45 din 25 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x/118/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 3316 din 20 octombrie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, în baza considerentelor Deciziei cu nr. 2/2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, ce reliefează existența unei cauze de întrerupere a cursului termenului de prescripție, la momentul transmiterii mandatului european de arestare emis de autoritățile române, către autoritățile altui stat membru, pe teritoriul căruia a fost localizată persoana căutată, indiferent dacă aceasta este sau nu arestată în vederea predării.

Cum în cauză, la data de 20 mai 2015 a fost transmis către Interpol Manchester, mandatul european de arestare cu nr. 3 din 18 martie 2009, emis pe numele lui A., cu adresa din 2007, întrerupându-se astfel cursul prescripției executării pedepsei, consecința legală este curgerea unui termen nou, care urmează să se împlinească la data de 19 februarie 2023.

Împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 72/P/C din 7 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2016, la data de 5 octombrie 2017, a declarat recurs A.

La termenul din 23 octombrie 2017, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția tardivității recursului.

Analizând excepția invocată, prin prisma actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată, recursul fiind tardiv declarat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 republicată, încheierea prin care instanța a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În prezenta cauză, cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de A., Curtea de Apel Constanța s-a pronunțat prin Decizia penală nr. 72/P/C din 7 iunie 2017, iar calea de atac a recursului a fost declarată la data de 5 octombrie 2017 (fila 3 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție), cu depășirea termenului legal.

Pentru considerentele expuse,se va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cuprinsă în Decizia penală nr. 72/P/C din 7 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/118/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.