Despre
- M. Of. nr. 396 din 5 iunie 2015
- D.C.C. nr. 195/2015
- Excepţie de neconstituţionalitate
- Art. 29 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996
| Decizia CCR | Actul normativ | Articol |
| D.C.C. nr. 195/2015: dispozițiile respectivului articol sunt constituționale în măsura în care nu se aplică actelor notariale încheiate în țări care au aderat la Convenția de la Haga și în țări cu care România are încheiate convenții, tratate sau acorduri privind asistența juridică în materie civilă, care prevăd scutirea de orice legalizare (M. Of. nr. 396 din 5 iunie 2015) | Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (rep. M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013; cu modif. ult.) | Art. 29 alin. (1) lit. d) |
În M. Of. nr. 396 din 5 iunie 2015, s-a publicat D.C.C. nr. 195/2015 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 (rep. M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013; cu modif. ult.).
Obiectul excepției de neconstituționalitateArt. 29 alin. (1) lit. d) Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996
„(1) În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: […] d) este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română. În cazul actului autentic notarial, acesta trebuie să fie încheiat de un notar public în funcție în România”.
Prin Decizia nr. 195/2015, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 5.519/320/2014 al Judecătoriei Târgu-Mureș și a constatat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. d) teza a doua din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 sunt constituționale în măsura în care nu se aplică actelor notariale încheiate în țări care au aderat la Convenția cu privire la suprimarea cerinței supralegalizării actelor oficiale străine, adoptată la Haga la 5 octombrie 1961, și în țări cu care România are încheiate convenții, tratate sau acorduri privind asistența juridică în materie civilă, care prevăd scutirea de orice legalizare.
