Excepţia perimării cererii de apel. Admiterea recursului formulat, casarea în totalitate a hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată (NCPC)

30 iul. 2020
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 124

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1626/2019

NCPC: art. 412 alin. (1), art. 413 alin. (1) pct. 1, art. 415, art. 416, art. 488 alin. (1) pct. 5, art. 496, art. 497

Prin cererea de recurs, reclamantul A. susține că în speță nu este aplicabilă excepția perimării cererii de apel, deoarece suspendarea judecării cauzei a fost dispusă de către instanța de apel, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca urmare a hotărârii ce urma a fi pronunțată de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Andriciuc și alții împotriva C. S.A., înregistrată sub nr. C-186/16, având ca obiect sesizarea formulată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2014, cu o serie de întrebări preliminare referitoare la interpretarea unor dispoziții ale Directivei 93/13.

Deși recurentul-reclamant nu a indicat temeiul de drept al recursului, criticile invocate pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., întrucât ceea ce invocă recurentul-reclamant este greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 413, art. 415 și art. 416 din C. proc. civ., cu consecința greșitei constatări în speță a perimării apelului.

Sub acest aspect, se reține că art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni”, iar alin. (3) al aceluiași text legal stabilește că „nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată”.

În raport cu dispozițiile legale anterior redate, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții. Per a contrario, perimarea nu se aplică în cazul existenței unor motive care nu îi sunt imputabile părții.

În speță, se reține că, prin încheierea de ședință din 28 martie 2017, Curtea de Apel București a dispus, din oficiu, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei aflate în apel, până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a sesizării formulate de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2014, având ca obiect mai multe întrebări preliminare referitoare la interpretarea unor dispoziții ale Directivei 93/13.

Instanța de apel a apreciat, în considerentele încheierii sus-menționate, că procedura care este pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene poate fi asimilată, prin analogie, unei „judecăți”, în sensul avut în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., Curtea de Justiție a Uniunii Europene fiind organul juridic suprem al Uniunii Europene, care se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările Uniunii, deciziile sale având un caracter obligatoriu.

Potrivit textului art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., care reglementează suspendarea facultativă a cauzelor, „instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți”. Totodată, art. 413 alin. (2) C. proc. civ. prevede că suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă.

Or, împrejurarea că instanța de apel a avut nelămuriri privind interpretarea și aplicarea dreptului Uniunii Europene și a ales, ca mecanism procesual, suspendarea judecății cauzei până la soluționarea întrebărilor preliminare adresate Curții de Justiție a Uniunii Europene de o altă curte de apel, în temeiul cazului de suspendare facultativă reglementat de art. 413 alin. (1) C. proc. civ., iar nu suspendarea de drept reglementată de art. 412 alin. (1), pct. 7 C. proc. civ., precum și neformularea unei cereri de repunere a cauzei pe rol după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, nu pot fi socotite a contura o culpă a reclamantului în lăsarea cauzei în nelucrare.

Procedura întrebării preliminare la Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost instituită, așa cum se prevede în Tratate, fie pentru a asigura un mijloc de constatare a validității dreptului Uniunii, fie pentru a oferi instanței o interpretare a acestuia. La nivelul Uniunii Europene interpretarea dreptului se face de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene fiind obligatorie pentru judecătorul național. De altfel, cererea de sesizare privind pronunțarea deciziei preliminare aparține exclusiv instanței naționale, nu și părților.

De asemenea, se reține că reclamantul nu are calitatea de parte în litigiul în legătură cu care Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost sesizată cu întrebare preliminară de Curtea de Apel Oradea (Dosarul nr. x/2014) și care a prilejuit suspendarea judecății apelului și în cauza de față.

În fine, corelând dispozițiile art. 416 alin. (3) C. proc. civ. cu cele ale art. 415 C. proc. civ., ce reglementează regulile privind repunerea pe rol a cauzei, se constată că legiuitorul a reglementat în mod diferit, în funcție de felul suspendării, modul în care are loc reluarea judecății.

Astfel, ca regulă, având în vedere principiul disponibilității, reluarea judecății nu are loc din oficiu în cazul suspendării voluntare, facultative și chiar de drept, astfel că dacă partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol, începe să curgă termenul de perimare.

Pachet: Principiile procedurei judiciare

Cu toate acestea, atunci când suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 412 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reluarea judecății se va face din oficiu, chiar și în lipsa unei cereri de repunere pe rol formulate de partea interesată, de îndată ce are loc pronunțarea hotărârii preliminare de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Pentru identitate de rațiune și cu atât mai mult trebuie să se procedeze în același fel atunci când instanța de judecată, apelând la analogia legii, asimilează o cerere de sesizare în vederea pronunțării hotărârii preliminare, aflată pe rolul Curții de Justiție a Uniunii Europene, unei „judecăți”, în sensul avut în vedere de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., și suspendă judecata cauzei pe acest temei, în considerarea necesității interpretării și aplicării unitare a legislației UE și a caracterului obligatoriu al deciziilor Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Prin urmare, în contextul analizat, corelativ aprecierii unilaterale asupra aplicării suspendării facultative prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanței de apel îi revenea obligația de a verifica dacă în speță mai subzistă motivele avute în vedere la pronunțarea suspendării cauzei prin încheierea de ședință din 28 martie 2017 și de a dispune, din oficiu, reluarea judecății după pronunțarea hotărârii preliminare, nefiind îndeplinite cerințele prescrise de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ. pentru aplicarea sancțiunii perimării apelului.

În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază întemeiate criticile analizate, circumscrise cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și, în temeiul art. 496 și art. 497 din C. proc. civ. va admite recursul formulat, va casa în totalitate hotărârea recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe de apel.

Sursa informației: www.scj.ro.

Excepția perimării cererii de apel. Admiterea recursului formulat, casarea în totalitate a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată (NCPC) was last modified: iulie 29th, 2020 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter