Excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire. Dezbateri limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază

• C. proc. fisc.: art. 219
• Legea nr. 241/2005: art. 9 alin. (1) lit. b)
• Legea nr. 76/2012: art. 3
• Legea nr. 76/2012: art. 7
• Legea nr. 85/2006: art. 131 alin. (1)
• Legea nr. 85/2006: art. 136
• Legea nr. 85/2006: art. 137
• Legea nr. 85/2006: art. 138 lit. d)
• Legea nr. 85/2006: art. 8
• NCP: art. 41 alin. (2)
• NCP: art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b) şi c)
• NCPC: art. 322 pct. 7
• NCPC: art. 326 alin. (3)
• NCPC: art. 722
• NCPP: art. 334

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 28.03.2016, pe rolul Judecătoriei Pitești, sub nr. x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș întoarcerea executării silite pornite împotriva sa și repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea sumelor poprite și ridicarea sechestrului asigurător.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 208 din 31 ianuarie 2019)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cum revizuenții au invocat faptul că decizia a cărei revizuire se cere ar fi potrivnică celor patru hotărâri definitive anterioare, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, instanța competentă a soluționa această cerere este chiar Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Litigiile în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești pretins contradictorii

a. Prin Decizia penală nr. 186R din 29 februarie 2012, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. x/2010 având ca obiect infracțiuni de evaziune fiscală – art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, a admis recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești și partea civilă Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței penale nr. 1739/15.09.2011, pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. x/2010. A casat, în parte, sentința penală numai cu privire la latura penală, astfel: a înlăturat condamnarea inculpatului D. și aplicarea pedepsei complementare; în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul D. din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani, ca pedeapsă complementară. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul D., pe care l-a obligat la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat.

b. Prin acțiunea înregistrată la 06.09.2012, pe rolul Tribunalului Argeș, Cabinet Individual de Insolvență E., în calitate de lichidator al debitoarei S.C. C. S.R.L. a solicitat ca, prin sentința ce se va pronunța în cauză, să se dispună atragerea răspunderii personale a pârâților A. și B. în calitate de foști administratori ai debitoarei, pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 434.009 RON.

Temeiul juridic al cererii a fost reprezentat de dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Tribunalul Specializat Argeș, prin Sentința nr. 1975/F/14.11.2012, a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtul B. să aducă la masa credală a debitoarei suma de 434.009 RON, respingând acțiunea față de pârâta A.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul judiciar.

Prin Decizia nr. 1531/Com/24.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2009, a fost respins, ca nefondat, recursul exercitat în cauză.

c. Prin Sentința nr. 1404/23 octombrie 2013, Tribunalul Specializat Argeș, în baza art. 131 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedurii și radierea debitoarei S.C C. S.R.L., creditori fiind Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș și Primăria comunei Mărăcineni. În temeiul art. 135 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus ca sentința de închidere să fie notificată Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și ORC Argeș pentru efectuarea mențiunii de radiere precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență. În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006 a fost descărcat lichidatorul judiciar E. de orice îndatoriri și responsabilități. S-a dispus plata către lichidator din fondul de lichidare a sumei de 3.000 RON fără TVA reprezentând onorariu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

La termenul din 3 aprilie 2014, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 3 și 7 din Legea nr. 76/2012, raportat la art. 8 din Legea nr. 85/2006, față de calea de atac declarată, a reținut că aceasta este recursul, în raport de forma Legii nr. 85/2006, în vigoare la data sesizării instanței în Dosarul de insolvență nr. 1945/1259/2009.

Prin Decizia nr. 1730 R-com din 3 aprilie 2014, instanța a respins, ca nefondat, recursul creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

d. Prin Sentința nr. 744/F/10.05.2010, Tribunalul Comercial Argeș, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență a debitoarei A.; în baza art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități; în temeiul art. 135 din lege, s-a dispus notificarea sentinței Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului, Registrului Societăților Agricole sau altor registre în care este înregistrată debitoarea, în vederea efectuării mențiunii de radiere și publicare în Buletinul procedurilor de insolvență; s-a dispus achitarea onorariului lichidatorului judiciar, în sumă de 7.000 RON, din contul ORC Argeș.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs creditoarea D.G.F.P. Argeș.

Prin Decizia nr. 1330R-com din 13 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, recursul creditoarei în contradictoriu cu intimata debitoare A. și lichidatorul judiciar F.

Dosarul având ca obiect revizuirea Deciziei civile nr. 71 din 14 martie 2018 a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 26.10.2018, primind termen de judecată, pentru soluționare, la 31 ianuarie 2019.

La acest termen, instanța a pus în discuția părților excepția inadmisibilității cererii de revizuire, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Revizuirea, fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceiași calitate.

Rezultă că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă atunci când hotărârea a cărei anulare se solicită a nesocotit puterea de lucru judecat a unei alte hotărâri, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv ambele hotărâri să fie pronunțate în una și aceeași pricină, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Așa fiind, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

Revizuenții au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 71 din 14 martie 2018 a Tribunalului Argeș, secția civilă, în temeiul dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este potrivnică următoarelor hotărâri judecătorești: Decizia penală nr. 186/R/29.02.2012 pronunțată în Dosarul nr. x/2010, Decizia comercială nr. 1531/Com/24.04.2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2009, Decizia comercială nr. 1730/3.04.2014 pronunțată în Dosarul nr. x/2009, Decizia comercială nr. 1330/R-Com/13.10.2010 pronunțată în Dosarul nr. x/2009.

Norma cuprinsă în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deschide părților calea revizuirii, cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, pentru cazul în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, fundamentul acestui caz de revizuire constând în respectarea principiului autorității de lucru judecat.

În cauza dedusă judecății, cele patru hotărâri invocate de revizuenți nu îndeplinesc condiția identității de obiect și cauză, fiind pronunțate în litigii având obiect și temeiuri juridice diferite.

Astfel, litigiul finalizat cu Decizia civilă nr. 71 din 14.03.2018, împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire, a avut ca obiect cerere de întoarcere a executării silite întemeiate pe dispozițiile art. 722 C. proc. civ. și 219 și urm. C. proc. fisc.

Relativ la cauzele finalizate cu hotărârile judecătorești pretins potrivnice, se rețin următoarele:

Decizia penală nr. 186R din 29 februarie 2012 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost pronunțată într-un dosar penal având ca obiect cercetarea săvârșirii unor infracțiuni de evaziune fiscală – art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, între aceleași părți.

Decizia nr. 1531R-com din 24 aprilie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a avut la bază acțiunea lichidatorului judiciar al debitoarei S.C. C. S.R.L. de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților A. și B. în calitate de foști administratori ai debitoarei, pentru recuperarea prejudiciului în sumă de 434.009 RON, temeiul juridic fiind dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Decizia nr. 1730 R-com din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost dată într-un litigiu întemeiat pe dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, ce a privit închiderea procedurii de insolvență și radierea debitoarei S.C C. S.R.L. din evidențele oficiului registrului comerțului.

Decizia nr. 1330R-com din 13 octombrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a vizat închiderea procedurii de insolvență a debitoarei A., temeiul de drept fiind art. 131 din Legea nr. 85/2006.

Ca atare, hotărârile pretins potrivnice fiind pronunțate în procese cu obiect și cauză diferite, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a revizuirii referitoare la existența triplei identități de elemente specifice autorității de lucru judecat.

Tot ca aspect de admisibilitate a revizuirii întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., trebuie menționat că în cadrul celui de-al doilea litigiu, finalizat cu Decizia nr. 71 din 14.03.2018 au fost avute în vedere, din perspectiva autorității de lucru judecat, hotărârile judecătorești menționate anterior, invocate ca pretins potrivnice.

O altă condiție de admisibilitate a revizuirii fundamentată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. rezidă în existența unor hotărâri definitive potrivnice, condiție care, de asemenea, nu este îndeplinită în speță.

Hotărârile invocate în revizuirea dedusă judecății nu îndeplinesc condiția de a fi potrivnice, întrucât dispozitivele acestora nu conțin prevederi contradictorii, de neconciliat, care să nu poată fi executate simultan.

Așa cum s-a arătat, rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, ceea ce face ca executarea hotărârilor să fie imposibil de realizat, iar ieșirea din situația anormală creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din hotărârile anterioare și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Cu privire la această chestiune, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat asupra faptului că instituirea normei de la art. 322 pct. 7 C. proc. civ. răspunde acestui imperativ al respectării puterii de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce înseamnă că o asemenea cale de atac nu ar putea fi deturnată într-o cale de atac de natură a permite rejudecarea cauzei pentru simplul fapt că „există două puncte de vedere diferite asupra aceleiași chestiuni”. (cauza Stanca Popescu c. României din 7 iulie 2009).

De asemenea, aceeași curte, în alte decizii de speță (cauza Iordan Iordanov și alții contra Bulgariei din 2 iulie 2009) a statuat asupra faptului că divergențele de jurisprudență nu pot justifica o intervenție prin intermediul căilor extraordinare de atac prin care să se desființeze hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat. Cu toate că în aceste cauze a fost admisă nevoia de a corecta erorile judiciare și de a asigura o jurisprudență unitară a instanțelor judecătorești, aceeași curte europeană a considerat că aceste scopuri nu trebuie atinse cu orice preț, și mai ales cu încălcarea principiului securității juridice. A constatat astfel că în aceste situații nu se urmărește unificarea jurisprudenței, ci mai degrabă, anularea unor hotărâri judecătorești ce nu erau favorabile celor care le promovau, nefiind vorba despre un veritabil demers judiciar întreprins în scopul armonizării practicii instanțelor și care ar fi condus la pronunțarea unor soluții general valabile și obligatorii pentru restul sistemului judiciar. În realitate, soluțiile astfel pronunțate rămân la nivel de speță, fără să „lege” în niciun fel instanțele de judecată, servind numai la desființarea unor precedente nefavorabile pentru cei care uzează de această cale extraordinară de atac. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pare să fie reticentă în a îndrepta „un rău”, respectiv divergențele de jurisprudență prin intermediul altor mijloace care sunt de natură să aducă atingere principiului securității juridice în aceeași măsură.

Constatând că nu sunt întrunite condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.