Excepţia de neconstituţionalitate. Mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condiţiile legii, analiza conformităţii anumitor dispoziţii legale cu Constituţia României

• Constituţia României: art. 146 lit. d)
• Legii nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)-(3)
• NCP: art. 6
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)

Prin decizia penală nr. 3/R din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018 printre altele, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de condamnatul A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 C. pen.

În esență, s-a reținut că dispozițiile art. 6 din C. pen., nu au legătură cu soluționarea cauzei penale deduse judecății, invocarea acestor dispoziții nu are aplicabilitate în cauza dedusă judecății, astfel că, s-a constatat că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate înscrisă în art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 947 din 12 decembrie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 C. pen., cuprinse în decizia penală nr. 3/R din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României.

Potrivit art. 146 lit. d) din Constituția României, competența de a hotări asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale.

În acest caz, sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, căci Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional.

Astfel, din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a unor exigențe de admisibilitate expres prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege.

Efectuată întotdeauna de instanța în fața căreia a fost ridicată excepția, această analiză presupune, concret, verificarea următoarelor cerințe cumulative:

– calitatea de parte în proces a autorului excepției;

– identificarea exactă a normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea sau ordonanța în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii; sub acest aspect, se impune observația că indicarea explicită a textului normativ criticat este o condiție absolut necesară în etapa evaluării admisibilității cererii, numai astfel putându-se determina obiectul excepției de neconstituționalitate, dar și existența legăturii dintre norma criticată și soluția ce ar putea fi dată cauzei în care partea a înțeles să uzeze de mijlocul procedural al excepției;

– existența unei legături dintre norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului; fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, „legătura cu soluționarea cauzei” poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (mutatis mutandis, decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M.O. nr. 916/16.12.2014);

– verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Analizând din perspectiva dispozițiilor impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de condamnatul A. se constată că dispozițiile art. 6 C. pen. sunt în vigoare, nu au mai făcut obiectul unei decizi anterioare a Curții Constituționale prin care să se constate neconstituționalitatea lor, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată de către una dintre părți, fiind îndeplinite cerințele art. 29 alin. (1) teza întâi, alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În ceea ce privește condiția existenței unei legături între excepția invocată și soluționarea cauzei se constată că instanța de fond, în mod corect a apreciat că aceasta nu este îndeplinită.

Admisibilitatea cererii impune îndeplinirea cumulativă și a cerinței ca excepția invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, legătură ce trebuie să aibă semnificație cu privire la soluția ce ar putea fi dată fondului litigiului inclusiv din perspectiva interesului pe care partea îl justifică.

Așadar, scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal. În plus, partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește, care s-ar întemeia pe o dispoziție legală neconstituțională.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinentei excepției în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

Având în vedere cele menționate mai sus, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate invocată de către recurentul A. nu are legătură cu soluționarea cauzei. Se observă că sintagma „legătura cu soluționarea cauzei” privește incidența dispoziției legale a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată, în privința soluției ce se va pronunța în procesul aflat pe rolul instanței de judecată. Altfel spus, decizia Curții Constituționale, în soluționarea excepției, trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal, ceea ce presupune existenta unei legături directe între norma legală contestată și soluția ce urmează a se da în cauză.

Or, având în vedere cadrul procesual, soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de către recurentul A. cu referire la faptul că excepția este invocată în fața instanței de fond, care este sesizată cu recurs declarat împotriva unei alte soluții de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu o altă excepție de neconstituționalitate, nu poate avea o înrâurire cu privire la soluția ce se pronunță în cauză, astfel că solicitările recurentului nu au legătură directă cu soluția ce urmează a fi dată în cauza pendinte.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în mod judicios, instanța de fond a apreciat că excepția de neconstituționalitate nu poate fi valorificată în calea de atac a recursului formulat împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ceea ce determină, o dată în plus, aprecierea că aceasta nu are legătură cu cauza.

Așadar, în condițiile în care, în cauză, nu s-a justificat un interes, soluționarea excepției de neconstituționalitate nefiind de natură să producă un efect concret asupra situației juridice a recurentului A., neputându-se constata existența unui interes în analiza relevanței excepției invocate în cauza de față, Înalta Curte constată că nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției invocate.

Astfel, se reține că, în mod corect, curtea de apel a apreciat că în speță nu este îndeplinită condiția prev. de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 alin. (3) care se referă la faptul ca dispoziția legală în discuție să aibă legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cuprinse în decizia penală nr. 3/R din 01 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.