Excepția de necompetență materială. Litigiu de asigurări sociale vs. litigiu civil. Obligația de a face (NCPC, C. muncii)

12 mart. 2018
Vizualizari: 3178
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1151/2017

NCPC: art. 135 alin. (1); C. muncii: art. 40 alin. (2) lit. h); Legea nr. 94/1992: art. 51 alin. (1) și alin. (16); Legea 263/2010: art. 153 alin. (1) lit. f); Legea nr. 554/2004: art. 18 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, data de 07 decembrie 2016 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia să completeze o adeverință cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu reclamantului, conform anexei nr. 3 din Ordinul nr. 285 din 12 aprilie 2016 emis de B. privind aprobarea normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea B., astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 7/2016 și să transmită această adeverință C. Vâlcea.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 94/1992.

Prin sentința nr. 30F din 21 februarie 2017, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, instanța a calificat acțiunea reclamantului, raportat la pretenția concretă a acestuia și dispozițiile legale aplicabile, reținând că acțiunea formulată are natură juridică civilă, respectiv obiect obligația de a face, aspect față de care competența de soluționare revenind instanței civile și nu celei de contencios administrativ.

Curtea de apel a reținut că, pentru ca litigiul să fi fost de competența instanței de contencios, era necesar ca autoritatea publică, B., să acționeze în regim de putere publică.

Dar, în speță, pârâta nu este chemată în judecată în această calitate, pretențiile reclamantului nu sunt legate de activitatea sa ca și autoritate administrativă, ci de persoană juridică, fost angajator al reclamantului, iar raportul juridic dedus judecății este unul de drept privat.

Învestită prin declinare, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă, a pronunțat sentința nr. 2245 din 3 mai 2017, prin care a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În motivare, a reținut că reclamantul a înțeles să investească instanța cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, solicitând obligarea pârâtei la emiterea unui înscris ce constituie un act administrativ, respectiv a unei adeverințe cuprinzând datele necesare calculării pensiei de serviciu.

Așa cum a arătat în mod consecvent reclamantul prin apărător, atât prin cererea de chemare in judecată cât și cu ocazia dezbaterilor asupra excepției necompetenței ridicate de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, litigiul dedus judecății vizează dezlegarea unui raport juridic din perspectiva aplicării dreptului administrativ, cadrul procesual obiectiv fiind determinat cu precizie și exactitate de reclamant.

Mai mult, instanța a constatat că reclamantul urmărește prin acțiunea formulată obligarea pârâtei B. la întocmirea și comunicarea către D. a adeverinței prevăzute de art. 17 lit. c) din Ordinul nr. 285/138/2016 privind aprobarea Normelor cu privire la stabilirea pensiei de serviciu conform prevederilor Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea B., în scopul actualizării cuantumului acestei pensii.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține că potrivit art. 40 alin. (2) lit. h) C. muncii, „Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligații: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.

Înalta Curte constată că, prin acțiunea dedusa judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei B., în calitate de fost angajator, la emiterea unei adeverințe necesare actualizării pensiei de serviciu, acțiune care are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale.

Împrejurarea că reclamantul a avut funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul B. nu schimbă natura juridică a litigiului și nu atrage incidența Legii nr. 554/2004, pentru că raportul de muncă al reclamantului cu pârâta a încetat prin pensionare.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

De altfel, nici Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea B. nu conține derogări cu privire la foștii angajați pensionați, arătând în art. 51 alin. (16) că „prevederile prezentei legi referitoare la pensiile de serviciu acordate auditorilor publici externi din cadrul B. se completează cu cele ale legislației privind sistemul public de pensii, cu privire la modalitățile de stabilire, plată, precum și cele referitoare la modificarea, suspendarea, reluarea, încetarea și recuperarea sumelor încasate necuvenit și jurisdicție”.

Astfel, devin aplicabile prevederile art. 153 alin. (1) lit. f) din Legea 263/2010 conform cărora „ Tribunalele soluționează în prima instanță litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale”, nefiind incidente dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Având în vedere că în prezenta cauză conflictul negativ de competență s-a ivit între Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și Judecătoria Râmnicu Vâlcea, pentru buna administrare a justiției, Înalta Curte va trimite dosarul la Tribunalul Argeș, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, care este instanța competentă să judece litigiul pendinte.

Sursa informației: www.scj.ro.

Excepția de necompetență materială. Litigiu de asigurări sociale vs. litigiu civil. Obligația de a face (NCPC, C. muncii) was last modified: martie 12th, 2018 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.