Examinarea legalității și conformității mandatului european de arestare în contextul cooperării judiciare internaționale și al principiului recunoașterii reciproce

• Legea nr. 302/2004: art. 117
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1) lit. e)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (1) pct. 13
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. c)
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin sentința penală nr. 113/PI din 19 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, pe numele persoanei solicitate B. și s-a dispus predarea acesteia către organele judiciare din Austria.

S-a constatat că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa organelor judiciare din Austria și nu a renunțat la beneficiul regulii specialității.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 365 din 14 mai 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de persoana solicitată B., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

În art. 84 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, acesta reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară solicitată pentru punerea în executare a mandatului, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate. Verificările prezentate de lege se fac în conformitate cu art. 97-106 din Legea nr. 302/2004, iar dispozițiile legale exclud evaluarea probatoriului administrat de statul solicitant față de absența dosarului de urmărire penală în care s-au administrat probele.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată B. a fost emis mandatul european de arestare la data de 09.01.2024 de Parchetul A. din Austria în dosar nr. x St 366/23k, din cuprinsul căruia se reține că acesta este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție.

Situația de fapt, descrisă în cuprinsul mandatului european de arestare, a fost expusă pe larg în sentința penală atacată.

Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Franța îndeplinește toate condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, inclusiv cea a descrierii faptelor pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, întrucât faptele descrise în mandat se circumscriu dispozițiilor art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) C. pen. privind infracțiunea de furt calificat, fiind îndeplinită condiția dublei incriminări, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 13 din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Înalta Curte constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente. În cauză, mandatul european de arestare a fost emis pentru efectuarea urmăririi penale.

Așadar, așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, a fost analizat mandatul european de arestare, reținându-se îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. În atare condiții, instanța de fond a menținut în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, care reprezintă reflectarea art. 4 pct. 4 din Decizia-cadru, se constată că executarea MEA poate fi refuzată când, potrivit legislației române, răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-ar fi prescris, dacă faptele ar fi fost de competența autorităților române. Așadar, trebuie avut în vedere caracterul facultativ al motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Chiar în cazul în care a intervenit prescripția răspunderii penale potrivit legii române, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate.

În acord cu instanța de fond, analizând apărările persoanei solicitate, se observă că obiecția acesta privind intervenirea prescripției potrivit legislației din Austria nu este motiv de refuz al predării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată. Analiza incidenței prescripției răspunderii penale se evaluează în raport de normele legale naționale, și nu în baza legii statului străin care a emis mandatul european de arestare.

Concluzionând, în urma analizării datelor concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate de autoritățile judiciare din Austria la data de 09.01.2024. De asemenea, se reține că instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile și predarea acesteia către autoritățile judiciare din Austria, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva sentinței penale nr. 113/PI din 19 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în sumă de 1098 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.