Examinarea detaliată a contestației la executare. Respingerea pretențiilor de modificare a hotărârii definitive în materia executării pedepsei

• Legea nr. 302/2004: art. 104 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 109 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 114 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 58 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1) lit. c)
• NCPP: art. 598 alin. (1)

Prin sentința penală nr. 25/F din data de 06 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, s-a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul A..

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a fost amânată predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 289 din 9 aprilie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curții de Apel București, apreciind că există o cauză de împiedicare la executarea pedepsei, respectiv intervenirea prescripției răspunderii penale a contestatorului și împrejurarea că pentru faptele reținute în mandatul european de arestare, persoana condamnată a mai fost cercetată, fiind dispusă măsura clasării.

În acest context, Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare germane au solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A. și predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germania, solicitare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 înregistrat pe rolul Curții de Apel București.

Prin sentința penală nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curții de Apel București, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rep. s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold, pe numele persoanei solicitate A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Republica Federală Germania, cu respectarea regulii specialității.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a amânat predarea persoanei solicitate A., până la momentul soluționării definitive a dosarului nr. x/2014 al DIICOT, secția de Combatere a Infracțiunilor de Terorism și a Criminalității Informatice sau în cazul condamnării cu executare în regim de detenție, până la liberarea condiționată sau până la executarea pedepsei la termen.

S-a dispus revocarea măsurii arestării provizorii în vederea predării, a persoanei solicitate A..

S-a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei solicitate de sub puterea Mandatului de arestare nr. 44 EAW din data de 20.08.2021 emis de Curtea de Apel București, secția a II – a Penală.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile.

În baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare la data încetării motivelor ce au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din aceeași lege.

În acest context, Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii penale nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curții de Apel București, prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile germane.

În raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că, în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții și nu se poate constata încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice, în condițiile în care instanța română a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, iar printre motivele de nerecunoaștere și neexecutare nefiind prescripția răspunderii penale, ci doar prescripția executării pedepsei, soluția căpătând, astfel, autoritate de lucru judecat, iar pe calea contestației la executare nu este admis să se revină asupra acestor dispoziții.

Prin sentința pe care o pronunță, instanța învestită cu sesizarea privind punerea în executare a unui mandat european de arestare nu analizează existența faptei și a vinovăției inculpatului și nici condițiile de tragere la răspundere penală astfel cum sunt acestea reglementate de dreptul intern.

Potrivit art. 99 alin. (1) lit. c) și alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004 „autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:

a) când, din informațiile de care dispune, reiese că persoana urmărită a fost judecată definitiv pentru aceleași fapte de către un stat membru, altul decât statul emitent, cu condiția ca, în cazul condamnării, sancțiunea să fi fost executată ori să fie în acel moment în curs de executare sau executarea să fie prescrisă, pedeapsa să fi fost grațiată ori infracțiunea să fi fost amnistiată sau să fi intervenit o altă cauză care împiedică executarea, potrivit legii statului de condamnare;

b) când infracțiunea pe care se bazează mandatul european de arestare este acoperită de amnistie în România, dacă autoritățile române au, potrivit legii române, competența de a urmări acea infracțiune;

c) când persoana care este supusă mandatului european de arestare nu răspunde penal, datorită vârstei sale, pentru faptele pe care se bazează mandatul de arestare în conformitate cu legea română”.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții și în condițiile în care un mandat european de arestare poate fi emis de către autoritatea solicitantă atât în baza unei hotărâri interne date pe parcursul procesului penal, cât și în baza unei sentințe penale definitive de condamnare, reiese, pe de o parte că legiuitorul nu a înscris prescripția răspunderii penale în rândul cauzelor potrivit cărora persoana nu răspunde penal.

În consecință, se constată că, în mod corect, instanța Curții de Apel București a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situația juridică a contestatorului A., având în vedere că, pe calea prezentei contestații la executare nu se poate modifica sentința penală nr. 161/F/2021 din data de 01.09.2021 a Curții de Apel București, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 20.07.2021 de judecătorul din cadrul Judecătoriei Detmold.

Înalta Curte reține că prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia s-a pus în executare mandatul european de arestare și s-a dispus arestarea, respectiv predarea persoanei solicitate și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 25/F din data de 06 februarie 2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.