Examenul de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate. Analiza corectitudinii folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege

• Legea nr. 47/1992: art. 29 alin. (1)-(3)
• NCPP: art. 275 alin. (2)
• NCPP: art. 426 alin. (1) lit. b)
• NCPP: art. 431 alin. (2)
• NCPP: art. 432 alin. (4)

Prin încheierea penală nr. 91/CA din 28 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023, printre altele, s-a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii penale nr. 91/CA din 28 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

Prima instanță a reținut că la data de 01.03.2023, sub nr. dosar x/2023, petentul A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 737 din 05 august 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în Dosarul nr. x/2018, invocând dispozițiile art. 1 alin. (4) și alin. (5), art. 21 și art. 23 din Constituția României, art. 6 CEDO raportat la dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., apreciind că există o cauză de încetare a procesului penal care nu a fost avută în vedere de către instanța de apel, respectiv prescripția răspunderii penale.

În motivele contestației în anulare, cu privire la temeiul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestatorul a arătat că instanța de apel a dispus în mod greșit condamnarea sa prin Decizia penală nr. 737/A din 05.08.2020 a Curții de Apel Timișoara, deși în speță intervenise prescripția răspunderii penale.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 305 din 18 aprilie 2023)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate de recurentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată

„(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale”.

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992 rezultă că admisibilitatea cererii de sesizare a instanței de contencios constituțional este condiționată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor patru cerințe:

– excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

– excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

– excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. O asemenea condiție este consecința caracterului general obligatoriu și al efectelor erga omnes al deciziilor Curții Constituționale;

– excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3), instanța în fața căreia s-a invocat excepția respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale. Acest text de lege instituie o obligație în sarcina instanței de a verifica legalitatea excepției de neconstituționalitate invocată înaintea sa, cauzele de inadmisibilitate putând fi legate de obiectul sesizării, de subiectul sesizării sau de temeiul constituțional al acesteia.

În aplicarea acestui text de lege, instanța de judecată realizează o verificare sub aspectul realizării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, care nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, căci instanța nu statuează asupra temeiniciei excepției, ci numai asupra admisibilității acesteia.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin Decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: „Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a „aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate” (Decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 916/16.12.2014)”.

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, Înalta Curte constată că, în speță, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara și are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În speță, prin Încheierea nr. 91/CA din 28 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 737 din 05 08 2020 a Curții de Apel Timișoara pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte constată că recurentul a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a textelor legale mai sus menționate, într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, criticile invocate nu vizează dispoziții legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.

Sub acest aspect, astfel cum a reținut și prima instanță, se constată că, atât în jurisprudența Curții Constituționale (Decizia nr. 203 din 06 martie 2012, publicată în M. Of. nr. 324/14.05.2012 și Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011, publicată în M. Of. nr. 242/7.04.2011), cât și în doctrină, s-a reținut că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză.

În acest context, Înalta Curte constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor procesual penale invocate de recurentul contestator nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Deciziile nr. 10/2017 și nr. 67/2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și a dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen. în interpretarea dată de Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală nu îndeplinește una din condițiile cumulative prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, și anume nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale din cuprinsul Încheierii penale nr. 91/CA din 28 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în Dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.

Sursa informației: www.scj.ro.