Evicțiune. Determinarea despăgubirilor. Expertiza administrată în rejudecare (NCC)

12 oct. 2017
Vizualizari: 1736
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 285/2017

NCC: art. 1341, art. 1344, art. 1351

În ceea ce privește recursul reclamanților, cea dintâi critică a susținut nesocotirea dezlegărilor obligatorii ale deciziei de casare nr. 2185 din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit modalitatea de determinare a despăgubirilor ce li se cuvin în urma evicțiunii, impunând o formulă de calcul pe care instanța de apel să o aibă în vedere la rejudecare, dar asupra căreia aceasta a avut propria interpretare.

În concret, recurenții pretind că această nesocotire s-a produs prin aceea că instanța de apel nu s-a raportat, în calculul despăgubirilor, la suma de 1.221.568 lei – reprezentând valoarea imobilului de la momentul evicțiunii determinat prin expertiza judiciară efectuată în cel dintâi ciclu procesual al cauzei de expert D. -, ci la suma de 528.171 RON, având aceeași semnificație, dar care a fost determinată de noul expert (E.) ce nu avea atribuții de control asupra primei expertize.

Critica este nefondată, neexistând niciun argument care să îndreptățească afirmația recurenților în sensul că suma de 1.221.568 lei ar fi fost stabilită cu putere de lucru judecat în cel dintâi ciclu procesual al cauzei ca reprezentând valoarea de circulație a imobilului la data evicțiunii și că, astfel fiind, ca element câștigat litigiului, s-ar fi impus în mod obligatoriu judecăților ulterioare ce au avut loc, inclusiv în cea supusă cenzurii pe calea actualului recurs.

Este adevărat că ceea ce a stat la baza desființării Deciziei civile nr. 453A din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă (cea dintâi hotărâre pronunțată în cauză care a făcut o evaluare a fondului pretențiilor deduse judecății în raport de temeiul de drept comun indicat, art. 1344 C. civ., subsecvent deciziei de casare nr. 1691 din 30 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) nu a fost valoarea în sine a despăgubirii determinată pe baza primei expertize, ci modalitatea de determinare a întinderii despăgubirii cuvenită celui evins, despre care ultima decizie de casare (nr. 2185 din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) a apreciat că trebuie să se realizeze în raport de dispozițiile art. 1344 și art. 1341 C. civ. și în conținutul indicat de aceste norme.

Este, însă, la fel de adevărat că, și necontestată de părțile litigante fiind, cea dintâi expertiză judiciară administrată în primul ciclu procesual al cauzei – care nu evaluase toate elementele necesare determinării despăgubirii cuvenită reclamanților în componentele indicate de art. 1344 și 1341 C. civ. – nu dobândise în ansamblul litigiului statut de element câștigat cauzei care să se impună judecăților viitoare din rejudecare cu putere de lucru judecat, după cum fără temei pretind recurenții-reclamanți, întrucât nimic din cele relevate ori determinate prin această probă nu a fost reținut prin deciziile de casare pronunțate în cauză (și în special, prin Decizia nr. 2185 din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cea care a dezlegat chestiunea întinderii răspunderii pârâtului pentru evicțiune) ori nu a sprijinit raționamentele și dezlegările date de instanța de recurs, care au vizat, de altfel, problemele de drept incidente, în raport de pretențiile deduse judecății.

În plus, aprecierea instanței de rejudecare în sensul că valoarea de circulație a imobilului de la data evicțiunii, stabilită prin expertiza realizată în primul ciclu procesual (de 1.221.568 lei) nu a intrat în puterea de lucru judecat a fost îndreptățită și de îndrumarea dată de instanța de casare ce a pronunțat Decizia nr. 2185 din 14 octombrie 2015 care, reținând că „Expertiza dispusă și administrată în cauză nu a calculat daune reprezentând sporul de valoare dobândit de lucru între momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare (1997) și momentul evicțiunii (2008), ci a stabilit doar valoarea de circulație a imobilului la epoca evicțiunii”, a dispus ca instanța de rejudecare să administreze o nouă expertiză care să stabilească întinderea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune cu respectarea dispozițiilor art. 1344 rap. la art. 1341 C. civ.

Fiind vorba de efectuarea unei noi expertize, aceasta presupunea, de principiu, ca expertul desemnat, altul decât cel ce efectuase expertiza în primul ciclu procesual, să realizeze propriile determinări asupra elementelor componente în raport de care avea să se determine despăgubirea cuvenită reclamanților, evocate în decizia de casare. Eventual, doar pentru rațiuni de economisire de mijloace financiare și timp acesta putea „împrumuta” parte din determinările realizate deja prin cea dintâi expertiză judiciară (cum ar fi valoarea de circulație a apartamentului la data evicțiunii), în măsura în care metoda și criteriile folosite ar fi fost cele utilizate și de cel de-al doilea expert desemnat.

Împotriva acestui curs firesc, reclamanții „au reușit” să impună instanței de apel, ca unul din obiectivele noii expertize administrate după casare, „stabilirea cuantumului despăgubirii ce urmează a fi plătită apelanților, ca întindere a evicțiunii, compusă din prețul plătit la încheierea contractului, actualizat cu indicele de inflație, la care se adaugă sporul de valoare calculat ca diferență între valoarea de circulație la momentul evicțiunii (1.221.568 lei) și valoarea de circulație la momentul dobândirii dreptului de proprietate”.

Noul expert desemnat însă a arătat argumentat de ce nu-și poate însuși valoarea de circulație a imobilului de la momentul evicțiunii, determinată prin expertiza din primul ciclu procesual al cauzei (în sumă de 1.221.568 lei), arătând că s-au folosit indici de raportare care nu sunt elaborați de instituțiile abilitate ale statului (INCERC, MLPTL, INS) și întrucât valoarea astfel obținută a fost raportată la cursul de schimb de la data efectuării expertizei, iar nu de la data evicțiunii.

Astfel fiind, noul expert a realizat propriile determinări ale elementelor menționate în cuprinsul dispozițiilor art. 1344 și 1341 C. civ., pe baza cărora a răspuns cerințelor instanței, reținând că valoarea de circulație a imobilului la data evicțiunii (17 aprilie 2008), care a inclus și îmbunătățirile necesare și utile (a căror valoare separată a fost de 90.483 RON) este de 528.171 RON.

În circumstanțele arătate, a procedat în mod legal instanța de apel care a validat expertiza administrată în rejudecare (iar nu răspunsul la obiecțiunile reclamanților), reținând corect că valoarea de 1.221.568 lei determinată prin cea dintâi expertiză ca fiind valoarea de circulație a imobilului la data evicțiunii nu a intrat în putere de lucru judecat așa încât nu există niciun argument ca valoarea despăgubirii cuvenită reclamanților să fie determinată pornindu-se de la aceasta.

Și critica din recursul reclamanților, prin care s-a invocat neluarea în calculul despăgubirilor acordate, a valorii îmbunătățirilor necesare și utile aduse apartamentului (de 90.483 lei), este nefondată.

Această critică, susținută ca fiind rezultat al încălcării de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1344 și 1341 C. civ., este consecința erorii în care se află recurenții reclamanți asupra concluziilor expertizei administrate în rejudecare, neobservând că asupra valorii de circulație a imobilului la data evicțiunii (17 aprilie 2008), expertul a realizat două determinări, cea fără îmbunătățiri – 334.855 RON și cea cu îmbunătățiri – 528.171 RON. De asemenea, nu s-a observat că, în calculele efectuate de instanță, aceasta s-a raportat la valoarea de 528.171 RON (așadar, cea care includea și valoarea îmbunătățirilor necesare și utile) ca fiind cea de la care plecând, s-a determinat sporul de valoare cuvenit cumpărătorilor evinși de imobil, astfel încât, fără temei aceștia reclamă încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1344 și 1341 C. civ., prin neincluderea în despăgubirea acordată a valorii îmbunătățirilor necesare și utile.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Recursul pârâtului Municipiul București a criticat, în primul rând, greșita angajare a răspunderii sale contractuale pentru evicțiune față de dispozițiile art. 1351 C. civ. și de neatragerea sa în procesul de revendicare, de către cumpărătorii evinși, pe calea cererii de chemare în garanție.

Această critică nu mai poate fi supusă analizei în actuala etapă procesuală, Înalta Curte reținând că, prin ultima decizie de casare pronunțată în cauză, nr. 2185 din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma examinării criticilor din recursul pârâtului (actualul recurent), s-a concluzionat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii pentru evicțiune, singura problemă ce se impune a fi lămurită și, ulterior evaluată de instanța de rejudecare, rămânând cea a determinării întinderii răspunderii, scop în care pricina a și fost din nou trimisă la rejudecare.

Pe de altă parte, simplul fapt al semnalării neatragerii vânzătorului în procesul ce a condus la evingerea cumpărătorului de bun, nu este suficientă pentru exonerarea celui dintâi (vânzătorului) de obligația de garanție contra evicțiunii, fiind necesar în acest scop să se demonstreze că, fiind introdus în procesul cu terțul, vânzătorul ar fi avut mijloace potrivite pentru a respinge pretențiile terțului. Or, aceste împrejurări nici măcar nu au fost susținute de recurentul-pârât.

Cea de-a doua critică a acestui recurs a vizat modalitatea de determinare a întinderii răspunderii pârâtului, susținându-se – prin opoziție cu reclamanții care au critica neincluderea în valoarea despăgubirii acordate și a valorii îmbunătățirilor necesare și utile aduse apartamentului – că instanța de apel nu a exclus din valoarea acordată, pe cea a îmbunătățirilor voluptorii, care nu au fost nici departajate de cele necesare și utile.

Critica este nefondată în condițiile în care, invocând aceste apărări, recurentul-pârât nu a indicat și care ar fi respectivele îmbunătățiri voluptorii ce s-ar fi inclus ca valoare în despăgubirea acordată reclamanților, observându-se în același timp că, prin expertiza administrată în rejudecare, la punctul 4 al obiectivelor, expertul a identificat și evaluat îmbunătățirile necesar și utile, pe care le-a inclus în calculul sporului de valoare dobândit de imobil între data vânzării (1997) și data evicțiunii.

În sfârșit, printr-o ultimă critică, recurentul-pârât a pretins că greșit s-a adăugat la suma de 249.709 lei (diferența între valoarea de circulație a imobilului de la data evicțiunii și valoarea de circulație de la data contractului de vânzare-cumpărare, actualizată la data evicțiunii), valoarea de 37.846 lei, sumă ce nu s-ar regăsi în valorile stabilite cu ocazia efectuării raportului de expertiză.

Potrivit expertizei din rejudecare, punctul 1 (filele 4-5 ale expertizei), suma de 37.846 lei reprezintă prețul din contract al apartamentului, actualizat la data efectuării expertizei (iulie 2016), preț care, în acord cu dispozițiile legale ale art. 1344 și 1341 C. civ. și cu dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 2185 din 14 octombrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se include, alături de sporul de valoare dobândit de lucru, în cuantumul despăgubirii ce se cuvine cumpărătorului ce a fost evins de bun.

În considerarea tuturor celor anterior arătate, apreciind că recursurile declarate sunt nefondate, Înalta Curte le va respinge în consecință.

Sursa informației: www.scj.ro.

Evicțiune. Determinarea despăgubirilor. Expertiza administrată în rejudecare (NCC) was last modified: octombrie 12th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.