Ești responsabil? Atunci ai și putere, și autoritate
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Autoritatea și răspunderea merg, teoretic, mână în mână. E normal ca oamenii aflați în posturi de conducere să aibă mai multe responsabilități care vin odată cu puterea. Autoritatea vine la pachet cu aptitudini speciale, cunoaștere și experiență, asta când nu e dată de vârstă și de nivelul de educație pe care respectiva persoană și l-a însușit. Așa cum în familie părinții au autoritatea de a lua decizii pentru copiii lor până când se maturizează suficient pentru a lua hotărâri singuri, tot așa, într-o instituție, angajații-seniori au autoritatea de a lua decizii în numele colegilor lor mai tineri și mai neexperimentați.
Autoritatea este un cuvânt prin care se subînțelege că „ești răspunzător”. Când un om are autoritatea să decidă anumite acțiuni își asumă răspunderea pentru consecințele acțiunilor întreprinse de el și de cei pentru care răspunde. Consecințele pot fi faste sau nefaste, dar răspunderea revine celui responsabil. De aceea, oamenii aflați în poziții de autoritate în companii sunt responsabili pentru acțiunile tuturor și rezultatele întregii organizații.
Responsabilitatea reclamă îndatoriri de care să te achiți în mod rezonabil. De exemplu, dacă o companie merge bine, CEO este apreciat pentru eforturile sale pentru că el are autoritatea de a lua decizii, precum și de a recompensa pe cine merită și de a sancționa pe cei care nu lucrează în interesul societății. Indiferent de cine greșește într-o companie, pentru rezultatele care apar în urma acțiunilor întreprinse, firesc e să răspundă seniorii.
Dar să revenim la raportul de autoritate dintre părinți și copii. Părinții au autoritatea de a cere ascultare din partea copiilor lor. Tot ei sunt datori să insufle disciplină și ascultare, pentru că faptele copiilor, bune sau rele, sunt responsabilitatea părinților. Părinții sunt obligați să își asume vina pentru ce fac și ce nu fac fiii lor. Responsabilitatea implică, de asemenea, ca părinții să aibă un comportament rezonabil și obligația de a le comunica fiilor lor ce așteaptă de la ei și ce au de făcut. Logica îmi spune că același tip de raport ar trebui să funcționeze și la serviciu între seniori și juniori, doar că realitatea de zi cu zi mă contrazice și bine face. Iată de ce.
Autoritatea conferă, în principiu, puterea de a lua decizii, de a-i comanda pe alții și de a te pronunța în numele lor, dar aceasta nu înseamnă întotdeauna că persoana care are autoritate este o persoană responsabilă, capabilă să dea socoteală pentru faptele sale. Autoritatea rămâne de multe ori doar apanajul puterii formale. Deși autoritatea și responsabilitatea ar trebui să meargă mână în mână, istoria ne-a demonstrat că oamenii aflați la putere își declină răspunderea pentru o mulțime de lucruri. Își permit să se eschiveze și să plaseze responsabilitatea pe umerii altora. Mai mult, pot face greșeli pe care să nu le recunoască.
În schimb, poți să descoperi că o persoană fără nicio autoritate formală este mai responsabilă, mai rezonabilă și mai competentă decât cea aflată la putere. Iată de ce e vital să evaluezi cu mintea ta autoritatea pe care o respecți și căreia i te supui sau opui, după caz. Și aceasta este, în sine, o formă de responsabilitate, deci de putere, care te înzestrează pe tine, cel aparent neînsemnat, cu autoritate.
