Este sau nu caz de forță majoră imposibilitatea instanțelor judecătorești de a asigura prezența inculpatului arestat la contestație prin videoconferință?

22 mai 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 650
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Opinăm că NU.  

Remedii efective în cazul judecării cauzei fără a se asigura prezența persoanei private de libertate prin videoconferință? Niciunul.

Prin prezentul articol dorim să analizăm o situație auzită în practică pe perioada stării de alertă, care, din punctul nostru de vedere, încalcă anumite drepturi și libertăți fundamentale.

Premise (speța):

În etapa camerei preliminare este verificată și menținută măsura arestului preventiv față de inculpat, iar împotriva încheierii acesta declară contestație.

După înregistrarea dosarului la instanța superioară se fixează termenul de judecată, se citează inculpatul arestat din penitenciar și se stabilește un interval orar în care să aibă loc videoconferința cu penitenciarul pentru toate contestațiile fixate la completul respectiv.

La data și ora fixată, în sala de judecată dotată cu aparatura necesară realizării videoconferinței erau în dezbatere alte contestații, cu inculpați arestați, a căror prezență era asigurată prin videoconferință, dar din arestul inspectoratului de poliție.

Întrucât sala de judecată era ocupată, contestațiile la completul în discuție nu pot fi dezbătute la orele stabilite și se iau după expirarea intervalului orar în care fusese programată videoconferința cu penitenciarul.

În cazul inculpaților arestați preventiv președintele completului de judecată aduce la cunoștința participanților că dosarele vor fi soluționate fără prezența inculpaților prin videoconferință de la penitenciar în temeiul art. 204 alin. 7 din Codul de procedură penală invocându-se faptul că raportat la pandemia COVID-19 din țară, la împrejurarea că legătura instanței cu penitenciarul era programată doar într-un anume interval orar și că la momentul dezbaterii cauzelor penitenciarul era în legătură cu alte instanțe din țară, completul apreciază că este o situație de forță majoră.

Contestația inculpatului este respinsă, iar hotărârea este definitivă.

Analiza autorului:

Potrivit art. 205 din Codul de procedură penală, dispozițiile art. 204 alin. 7 din Codul de procedură penală care prevăd că:(7) Soluționarea contestației se face în prezența inculpatului, în afară de cazul când acesta lipsește nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza sănătății, din cauză de forță majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în fața judecătorului. Se consideră că este prezent și inculpatul privat de libertate care, cu acordul său și în prezența apărătorului ales sau numit din oficiu, după caz, și a interpretului, participă la soluționarea contestației prin videoconferință, la locul de deținere, se aplică în mod corespunzător.

Participarea inculpatului arestat preventiv este obligatorie conform art. 364 alin. 1 din Codul de procedură penală care statuează: „(1) Judecata cauzei are loc în prezența inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de deținere la judecată este obligatorie. Se consideră că este prezent și inculpatul privat de libertate care, cu acordul său și în prezența apărătorului ales sau numit din oficiu, după caz, și a interpretului, participă la soluționarea contestației prin videoconferință, la locul de deținere.”

Este adevărat că art. 364 alin. 4 din Codul de procedură penală dă posibilitatea ca inculpatul privat de libertate să ceară judecarea cauzei și în lipsa sa, dar nu ne aflăm în această ipoteză întrucât  în speță inculpatul nu a făcut o asemenea solicitare ba din contră a dorit să participe la cauză.

Sancțiunea neprezentării inculpatului atunci când aceasta este obligatorie (cum este situația inculpaților arestați preventiv) este nulitatea absolută conform art. 281 alin. 1 lit. e din Codul de procedură penală.

Doar că și nulitatea absolută trebuie să fie constatată de cineva, iar atunci când neregularitatea se petrece într-o contestație pe măsură preventivă (care nu este supusă niciunei căi de atac, ordinare sau extraordinare) practic nu există vreun remediu efectiv.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Revenind la subiectul articolului, constatăm că sintagma „forță majoră” nu este definită nicăieri în Codul de procedură penală sau în Codul penal.

În schimb, art. 1351 alin. 2 din Codul civil prevede că: Forța majoră este orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil.

Analizând aceste condiții la speța prezentată apreciem că situația nu era una de forță majoră.

1. Nu credem că vorbim de un eveniment extern. Evenimentele de forță majoră sunt, de cele mai multe ori, fenomene naturale extraordinare, străine de activitatea și voința omului, cum sunt: cutremurele grave, inundații catastrofale, alunecări de teren, tornadele, etc. De asemenea, sunt cazuri de forță majoră și unele evenimente sociale extraordinare, provocate de oameni, cum ar fi războaiele și revoluții.

În speță a fost invocată pandemia legată de coronavirusul COVID-19. Din punctul nostru de vedere această împrejurare a fost motivul pentru care s-a optat spre varianta videoconferinței, cu toate că și aici avem obiecțiuni în condițiile în care starea de urgență din țară a expirat iar din câte cunoaștem, pe perioada stării de alertă, nu există vreo dispoziție legală care să împiedice aducerea inculpatului arestat preventiv la instanță.

Mai mult, prezența inculpatului prin videoconferință poate fi realizată doar dacă inculpatul își dă acceptul în condițiile în care art. 205 alin. 7 din Codul de procedură penală folosește sintagma „cu acordul său”. În cazul analizat a existat acest acord, ceea ce semnifica faptul că dorește să participe la judecată în această modalitate nicidecum că este de acord cu judecata în lipsa sa.

Prin urmare, pandemia covid-19 ar putea justifica cel mult prezența inculpatului prin videoconferință, nicidecum judecarea cauzei fără această posibilitate, iar urmarea este îngrădirea dreptului inculpatului de a da declarație, de a-și susține cauza, de a avea ultimul cuvânt.

Totodată, expirarea intervalului alocat/programat legăturii instanței cu penitenciarul pentru videoconferință nu este un eveniment extern acesteia ci ține mai degrabă de resursele existente și modul de stabilire a termenelor de judecată, a orelor de luare a cauzelor și orice alt aspect prealabil pregătirii ședinței de judecată.

2. În mod cert nu vorbim de un eveniment imprevizibil. Exprimăm această opinie întrucât este absolut previzibilă situația în care o anumită cauză nu se poată lua la o anumită oră, sau într-un interval orar extrem de mic în condițiile în care în ziua respectivă erau programate mai multe contestații, la aceeași sală și mai ales la complete de judecată diferite.

Previzibilitatea situației rezultă și din înștiințarea grefierului adresată avocatului de a fi prezent la ora stabilită și a nu întârzia.

Imprevizibilitatea se referă, deopotrivă, la producerea împrejurării respective și la efectele sau consecințele sale, pe de o parte.

Pe de altă parte, certitudinea sau puternica probabilitate de producere a unor evenimente cu origine exterioară înlătură, în mod firesc, caracterul lor imprevizibil. În condițiile în care, chiar cu fixarea cauzelor pe anumite ore sau intervale orare, acestea nu sunt respectate și apar decalaje considerabile apreciem că neluarea cauzelor în intervalul stabilit, fără vreo culpă din partea inculpatului sau apărătorului acestuia, nu constituie o situație imprevizibilă.

3. Situația nu este una absolut invincibilă. Indiferent că vorbim de situația pandemică sau de pierderea legăturii cu penitenciarul ca urmare a expirării perioadei programate, se puteau găsi alternative cum ar fi fost amânarea cauzei, luarea acesteia la o altă sală de judecată (care avea dotările necesare), încercarea de a se relua legătura cu penitenciarul după celelalte instanțe.

4. În fine, nu era un eveniment inevitabil. Printr-o gestionare mai bună a programării cauzelor și a ședințelor de judecată situația putea fi evitată iar starea de alertă din țară sau de pandemie nu constituie un motiv pentru încălcarea unor drepturi fundamentale ale persoanelor judecate în stare de arest preventiv.

Având în vedere aceste chestiuni apreciem că situația prezentată nu se circumscrie noțiunii de forță majoră.

Sancțiunea normală dacă situația se întâlnea în primă instanță era nulitatea absolută, în temeiul art. 281 alin. 1 lit. e din Codul de procedură penală, și putea fi remediată de instanța de control judiciar.

În schimb, din cauză că situația a apărut în contestație nu există niciun remediu efectiv (chiar dacă vorbim de o încheiere ce ar trebui să fie lovită de nulitate absolută) întrucât soluțiile date în contestație sunt definitive și nu poate fi promovată nicio cale extraordinară de atac (contestație în anulare, revizuire, contestație la executare, etc) deoarece acestea vizează doar soluțiile pe fondul cauzelor, nu și cele adoptate în materia măsurilor preventive.

Alte remedii, cum ar fi, spre exemplu, formularea unei plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau orice alt demers nu poate duce la anularea hotărârii și punerea inculpatului în libertate.

Concluzii:

1. Apreciem că imposibilitatea instanțelor judecătorești de a asigura prezența inculpatului arestat la contestație prin videoconferință nu constituie o cauză de forță majoră.

2. Cauzele de nulitate absolută intervenite în timpul soluționării contestațiilor cu privire la măsurile preventive devin inoperabile.

3. Se impune modificarea legislației astfel încât pentru anumite situații expres și limitativ prevăzute de lege (similar căilor extraordinare de atac) să poată fi atacate încheierile date în ultimă instanță în materia măsurilor preventiv.

Este sau nu caz de forță majoră imposibilitatea instanțelor judecătorești de a asigura prezența inculpatului arestat la contestație prin videoconferință? was last modified: iunie 10th, 2020 by Claudiu-Viorel Mincic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice