Erudiția, rigoarea conceptelor, claritatea expunerilor, elocvența, creativitatea și originalitatea demersurilor științifice ale profesorului Ioan Leș îl îndreptățesc pe deplin să fie considerat un incontestabil lider în domeniul său de competență

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Romulus Gidro: Laudatio in honorem magistri Ioan Leș!

Onorate dle profesor Ioan Leș, stimați invitați, dragi oaspeți, doamnelor, domnișoarelor și domnilor. Este o extraordinară onoare și un privilegiu să ai ocazia să formulezi, să prezinți o laudatio pentru o mare personalitate cultural-științifică precum eminentul jurist, dascăl universitar, om politic și diplomat – Ioan Leș. Riscul care-mi bântuie gândurile este acela că nu mă voi putea ridica, prin spusele mele, la înălțimea realizărilor distinsului nostru omagiat de-a lungul vieții sale.

Unii gânditori au formulat o maximă conform căreia n-ar trebui lăudați oamenii înainte de moartea lor. Nu cred într-o asemenea maximă, care cred că a fost inventată mai degrabă din invidie de acei filosofi, care tânjeau după laude, dar nu le primeau. Dimpotrivă, susținem noi, cei merituoși trebuie lăudați încă în timpul vieții, ei trebuie susținuți și apărați de invidia și calomnia îndreptate contra talentelor și realizărilor lor de către cei incapabili, dar care se silesc să-i murdărească, să-i înjosească pe cei superiori lor.

Meritele acoperite de realizări precum cele ale omagiatului nostru profesor Ioan Leș nu sunt și nici nu pot fi ascunse, toate avându-și timpul lor, la fel ca fructele, ele îndeplinindu-și misiunea chiar și atunci când autorii, din prea multă modestie, stau departe de laude, iar rolul nostru este acela să le apreciem.

Un mare merit, dle profesor Ioan Leș, atrage întotdeauna mulți admiratori, dar puțini prieteni, și rareori binefăcători. Aceștia din urmă, chiar dacă nu sunt mulți, vă sunt, însă, sinceri în admirație și loialitate, și pe ei vă puteți baza întotdeauna.

Ne bucurăm că ne putem adresa cu multă reverență unui reprezentant prin naștere al unor plaiuri legendare maramureșene, unice prin istoria și tradițiile lor particulare, precum și unui discipol a cărui formare profesională superioară aparține celebrei școli juridice, cea de la Cluj, pe care, prin realizările personale extraordinare, ați onorat-o pe deplin, fiind ulterior unul din pilonii substanțiali fundamentali ai mai tinerei facultăți de Drept din Sibiu.

Profesorul universitar Ioan Leș s-a născut în data de 1 septembrie 1947, în localitatea Făurei, județul Maramureș, unde a urmat și cursurile școlii generale, completate cu cele liceale la Liceul Gh. Șincai din Baia Mare. Spre binele științei juridice românești, precum și a mai multor generații de studenți, masteranzi și doctoranzi, și-a îndreptat atenția spre studii universitare juridice, pe care le-a absolvit cu excelente rezultate în anul 1970, obținând titlul de licențiat în Drept al Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj.

Activitatea profesională s-a dovedit a fi una complexă, acoperind o largă paletă de ocupații, ce denotă capacitățile profesionale și intelectuale ale celui omagiat. S-a remarcat ca un foarte bun profesionist în toate domeniile în care și-a exercitat expertiza juridică. Astfel, și-a început cariera profesională conform unei mai vechi tradiții din epoca romantică a dreptului, ca avocat pledant, timp în care și-a putut exersa cunoștințele juridice dobândite, dar nu  a pregetat, nicidecum, să și le perfecționeze, demonstrând că avocatura nu înseamnă doar verbiaj, ci presupune solide cunoștințe juridice strict profesionale, dar și de cultură generală; toate acestea însoțite de arta declamației.

Începând cu anul 1975 și-a axat activitatea profesională în domeniul învățământului superior juridic, devenind lector universitar la Facultatea de Drept Economic și Administrativ din Sibiu, domeniu în care a activat cu excelente calități didactico-pedagogico-științifice până la retragerea sa prin pensionare, cu două scurte întreruperi, motivate obiectiv, și în care a desfășurat alte activități juridico-diplomatice.

Fiind conștient că învățământul superior presupune excelență în calificarea profesională, în anul 1977 a obținut titlul de doctor în drept în domeniul Dreptului Procesual Civil sub îndrumarea unuia din cei mai exigenți conducători de doctorat, profesor univ. Grațian Porumb, de la Facultatea de Drept a Universității Babeș Bolyai din Cluj.

Anul 1986 îl pune în fața unei măsuri politice aberante, abuzive și antinaționale, din partea vechiului regim politic al țării, prin desființarea facultății de Drept din Sibiu, situație în care își va desfășura activitatea profesională în calitate de judecător la Tribunalul Județean din Sibiu, pentru ca în perioada 1987-1990 să devină notar șef la Notariatul de Stat Județean Sibiu.

În urma schimbărilor politice fundamentale din România, în anul 1991 redevine cadru didactic universitar în reînființata Facultate de Drept din Sibiu, în calitate de profesor universitar, obținând, din anul 1997, și dreptul de a conduce studiile de doctorat, în domeniul său principal de expertiză, care este Dreptul procesual civil.

Prestigiul profesional și moral de care s-a bucurat dl profesor universitar Ioan Leș a determinat și ocuparea de către dânsul a unor funcții în diverse structuri statale din domeniul învățământului universitar, precum și importante funcții academice de înaltă responsabilitate. Vă rog frumos să mă scuzați că n-am să înșir toate funcțiile, nu pentru că n-ar merita, ci pentru că organizatorii mi-au limitat cuvântul precum în Revoluția din 1990, dintre care unul dintre vinovați îl văd în sală.

Studiile întreprinse, prestațiile didactice excelente desfășurate în cadrul Universității Lucian Blaga din Sibiu, precum și realizările sale științifice, au demonstrat calități remarcabile de didact erudit, de cercetător cu adevărat creator, fapt ce a determinat invitarea domniei sale să susțină conferințe și să participe la numeroase simpozioane internaționale, dintre care le amintim pe cele din Caracas, Merida, Valencia, Barcelona, București, Sibiu, Havana, Santiago de Chile, Mendoza, Argentina, Capetown, Marsilia, Reims, Linz, Wroszlaw ș.a.

Toți cei din lumea juridică cunosc faptul că domeniul de maximă competență al d-lui profesor Ioan Leș a fost – și este – Procedura civilă.

Acest fapt nu l-a oprit, însă, să aibă înalte preocupări științifice într-o plajă mai largă a domeniului juridic, demonstrându-și vocația interdisciplinarității. Opera științifică  a prof. univ. Ioan Leș adună un număr de peste 40 de tratate, cursuri și monografii în domeniul științelor juridice, peste 160 de articole și comentarii de jurisprudență și un mare număr de articole și interviuri în presa centrală și locală din țară și străinătate, precum și la posturile de televiziune.

Întreaga operă științifică a distinsului profesor omagiat se caracterizează printr-un înalt conținut de valoare doctrinară, dar și prin găsirea de soluții optime pentru activitatea practică. Bogăția cunoștințelor sale teoretice și practice, spiritul analitic, inteligența și rafinamentul criticilor și observațiilor, precum și solida argumentație au permis ca lucrările și comunicările domniei sale, prin ideile formulate și temeinicia soluțiilor propuse, să fie de un real și imediat folos, atât în domeniul clarificărilor doctrinare, cât și în găsirea de soluții corecte în rezolvarea cazurilor practice.

Este cât se poate de evident că prestigiul științific al profesorului Ioan Leș, precum și opera sa, au determinat să fie ales membru în consiliile științifice și redacțiile unui număr de 11 reviste de specialitate, de prestigiu, din țară și din străinătate.

Erudiția, rigoarea conceptelor, claritatea expunerilor, elocvența, creativitatea și originalitatea demersurilor științifice ale profesorului Ioan Leș îl îndreptățesc pe deplin să fie considerat un incontestabil lider în domeniul său de competență, dând, totodată, dovadă de o extraordinară generozitate în formarea de noi generații de specialiști, pe unii dintre ei lansându-i în vâltoarea disputelor doctrinare și confirmându-le valoarea prin faptul că i-a acceptat colaboratori.

Desigur, dacă îl cităm pe Aristotel, cea care îmbătrânește foarte repede, d-le profesor, este recunoștința. Iar conform obiceiului unora, după primirea darului recunoștința devine vetustă. Lipsa de recunoștință, d-le profesor, nu o veți putea evita în totalitate niciodată; pentru că nu există pădure fără uscături. În ceea ce vă privește, nu credem că vă amenință un real pericol de lipsă de recunoștință, atâta vreme cât în jurul dumneavoastră sunt oameni care continuă să vă prețuiască foarte mult și sunt convins că o vor face și de acum înainte. Ei nu trebuie nominalizați; ei există, îi știți, îi simțiți alături de dumneavoastră și vor fi în preajma dumneavoastră în permanență.

Odată cu deschiderea României spre lumea democratică, profesorului Ioan Leș i s-a deschis calea și către un alt gen de prestație, și anume activitatea politico-parlamentară. În luna mai a anului 1990 a fost ales deputat în primul parlament democratic al României de după al Doilea Război Mondial și a produs o primă surpriză plăcută: nu s-a îmbogățit. Surpriză. Nu și-a construit vile; de neînțeles. Nu a devenit latifundiar; nu a făcut colecții de ceasuri, tablouri sau bijuterii, înțelegând, însă, că trebuie să urmeze vechea pildă romană conform căreia cel ales de popor trebuie să lucreze pentru acesta și în favoarea și binele alegătorilor, fără recompense financiare. În această calitate a desfășurat nenumărate activități, în diverse comisii pe care, de asemenea, din același motiv pe care l-am expus, nu mai pot să le înșir.

În sfârșit, dar nu în ultimul rând, trebuie să menționăm laborioasa activitate diplomatică a d-lui profesor Ioan Leș, care în două etape distincte a fost desemnat ambasador al României în Venezuela, cu misiuni diplomatice ce au vizat și alte state sud-americane, precum Barbados, Jamaica și Haiti. În perioada cât a fost ambasador a avut plăcerea de a fi ales ca cetățean de onoare a trei orașe venezuelene. Succesul misiunii diplomatice a domniei sale a fost evidențiat și prin două importante distincții cu care a fost onorat. Astfel, în timpul primei misiuni diplomatice sud-americane, președintele Statelor Unite ale Venezuelei i-a acordat, în anul 1995, d-lui ambasador Ioan Leș, Ordinul Ordinandes Belo clasa I-a, pentru meritele domniei sale în calitatea sa de reprezentant diplomatic al României.

La sfârșitul celei de-a doua misiuni de ambasador în Venezuela, în data de 7 august 2006, a fost distins de către președintele Republicii Bolivariene a Venezuelei cu cel mai înalt ordin venezuelean – Ordin del Libertador clasa I-a.

Aceste distincții, precum și multe alte realizări, atestă faptul că dl profesor Ioan Leș și-a dovedit sârguința și competențele și în domeniul unor astfel de activități, demonstrând încă o dată valențele sale profesionale, culturale și caracteriale în toate domeniile ocupaționale în care a fost solicitat. Acest lucru reiese și din faptul că a primit, de-a lungul activității sale profesionale, nenumărate premii și medalii. Practic, în domeniul juridic nu cred că există vreun premiu pe care dl profesor Ioan Leș să nu-l fi primit. E o pagină întreagă de ordine și medalii care sunt înșirate, dar organizatorii îmi pun pumnul în gură.

Îndelungata și prestigioasa activitate științifică și didactică a fost recunoscută și prin faptul că două universități din România l-au onorat cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa, fiind vorba de Universitatea 1 Decembrie din Alba Iulia și Universitatea Petru Maior din Tg. Mureș.

D-le profesor Ioan Leș, ați ajuns într-un moment al vieții dumneavoastră în care, aruncând o privire retrospectivă, aveți posibilitatea și dreptul de a constata că întreaga dumneavoastră energie și capacitate intelectuală profesională le-ați consumat în mod cât se poate de util și spre beneficiul urmașilor dumneavoastră juriști și nu numai. Meritați pe deplin omagiul nostru și simpla prezență a dumneavoastră și a noastră aici confirmă pe deplin acest lucru. Oricine v-a cunoscut personal, dar și cei care v-au citit doar opera pot să tragă o concluzie: Nicio răsplată nu poate fi mai mare, nu poate egala mulțumirea de sine pe care o are cel ce, indicându-și opera și faptele din trecut, poate să exclame: „Vedeți? Iată, s-a făcut!” Orice întâlnire cu dumneavoastră și cu opera pe care o aveți nu poate decât să trezească un sentiment de recunoștință pentru că v-ați străduit atât de mult pentru binele altora. Pentru toate acestea, vă mulțumim, d-le profesor, și ne rugăm ca Dumnezeu să vă aibă în paza Sa mulți ani de acum înainte, atât pentru binele nostru, cât și pentru dreptul dumneavoastră la clipe de tihnă, mulțumire și fericire.

La mulți ani, să ne trăiți, d-le profesor!

Acesta a fost textul oficial. Trebuie să îmi permiteți să fac și o foarte scurtă paranteză, pentru că am niște amintiri comune cu dl profesor Ioan Leș. Amândoi suntem maramureșeni, amândurora ne place… dar nu mai repet, că sunt și jurnaliști. Amândoi am absolvit și suntem licențiați ai aceleiași facultăți de Drept a Universității Babeș-Bolyai. Dar eu mai am o amintire, strict particulară, personală: Pe vremea studenției mele era un respect deosebit pentru colegii mai mari. Când eram student în anul 1 sau 2, studenți în anii 3, 4 sau 5 – ne uitam la ei cu un enorm respect. Am avut onoarea să fiu disident în 1970, cred, împreună cu profesorul Ioan Leș și cu alți câțiva, ai Cercului de Drept Constituțional, unde am făcut o dizidență și ne-am rupt, câțiva oameni de acolo, și am format Cercul de Drept Internațional Public. Evident, foarte mulți dintre noi, inclusiv eu, mă și visam ambasador. Eu m-am trezit destul de repede cu mâna în oliță și mi-am revenit. Sunt, însă, foarte mândru, și i-am mai mărturisit o dată d-lui profesor, că visele noastre de atunci s-au realizat prin persoana domniei sale. Dintre toți membrii Cercului de Drept Internațional Public ai facultății noastre, dl profesor Ioan Leș a ajuns ambasador. Dați-mi voie să mă simt colegul dumneavoastră, d-le profesor! La mulți ani!