Erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative. Stabilirea unei sancţiuni neprevăzute de lege prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancţionator

• NCP: art. 188 alin. (1)
• NCP: art. 189 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 39 alin. (1) lit. b)
• NCP: art. 33 alin. (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 433
• NCPP: art. 438 alin. (1)
• NCPP: art. 442 alin. (1) și (2)
• NCPP: art. 448 alin. (1) pct. 1

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului C. la:

– pedeapsă principală de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice), b (dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat) și i (dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere) C. pen., pe o durată de 5 ani, și pedeapsa accesorie prev. de art. 65 C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), i) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. (1), (2), (3) C. pen.;

– pedeapsă principală de 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) raportat la art. 194 alin. (1) lit. b) C. pen. (partea civilă A.).

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. (1) C. pen. a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare, la care s-a adăugat o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare (3 luni de închisoare), rezultând astfel pedeapsa principală rezultantă de executat de 8 (opt) ani și 3 (trei) luni de închisoare.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 72/RC din 21 februarie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În aceste coordonate de principiu, evaluând prezenta cale de atac, Înalta Curte constată că inculpatul C. a invocat, ca unic motiv de recurs în casație, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., în cadrul căruia, criticând greșita încadrare juridică dată faptelor de către instanța de apel, a antamat limitele nelegale ale pedepselor care i-au fost aplicate prin decizia recurată.

Critica privind greșita încadrare juridică dată faptelor nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., care este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de către instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală.

În jurisprudența constantă a instanței supreme s-a stabilit că pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei sau a măsurilor educative, prin stabilirea unei sancțiuni neprevăzute de lege, prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator. În toate cazurile însă, legalitatea sancțiunilor a fost examinată prin raportare la încadrarea juridică dată faptei prin decizia definitivă, astfel cum a fost stabilită prin hotărârea recurată. (relevante în acest sens sunt deciziile nr. 66, 230, 246, 249, 250, 267, 367 din 2014; nr. 27, 32, 75, 115, 124, 349, 404 din 2015; nr. 51, 63, 327, 522, 554 din 2016; nr. 23, 150 din 2017 ale ICCJ, secția penală, publicate, www.x.ro).

În consecință, în incidența cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., legalitatea pedepselor aplicate în apel este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea atacată, criticile privind nelegalitatea pedepsei, urmare a greșitei stabiliri a încadrării juridice a faptelor, excedând controlului jurisdicțional ce poate fi exercitat în prezentul cadru procesual.

Încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 C. proc. pen.

Acesta este motivul pentru care critica recurentului inculpat C. privind greșita încadrare juridică dată faptelor prin decizia recurată nu poate fi supusă cenzurii instanței în prezentul cadru procesual.

În consecință, fără a proceda la analiza ei, dar evaluând legalitatea pedepselor aplicate recurentului C. prin hotărârea atacată, prin raportare la încadrarea juridică dată faptelor de către instanța de apel, Înalta Curte constată că nu se identifică situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Conform art. 188 alin. (1) raportat la art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen., infracțiunea de omor săvârșită asupra a două sau mai multor persoane, este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani, în cazul formei consumate, iar în cazul tentativei, în condițiile art. 33 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa închisorii de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni.

În acest context, se constată că pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, în apel, pentru infracțiunea consumată de omor calificat (vizând victimele I. și E.), respectiv, pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru tentativă la omor calificat (raportat la persoanele vătămate A. și B.) se situează în limitele prevăzute de lege.

În cadrul aceleiași evaluări constată că pedeapsa rezultantă de 19 ani și 8 luni închisoare aplicată recurentului inculpat îndeplinește condiția de legalitate raportat la dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., fiind rezultatul adiționării la pedeapsa cea mai grea dintre cele contopite, de 17 ani închisoare, a sporului de 1/3 din restul pedepselor (8 ani), respectiv, 2 ani și 8 luni închisoare.

Pentru considerentele prezentate, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat C., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva Deciziei penale nr. 178 din 14 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., va dispune ca onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 157 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.