Emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuşi emitentul acestuia. Impunerea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanţi

• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 32 alin. (1) lit. c)
• NCPC: art. 496 alin. (1) Legea nr. 554/2004: art. 18 alin. (3)
• O.U.G. nr. 83/2014: art. 1 alin. (5^1)
• VCC: art. 1531
• VCC: art. 1535 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.06.2017 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani și Ministerul Finanțelor Publice au solicitat:

– anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 și decizia președintelui aceleiași instanțe solicitând obligarea pârâților la emiterea unor noi decizii prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015.

– obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unei grile de salarizare unice pentru personalul auxiliar de specialitate și conex la nivelul cl mai mare aflat în plată cu luarea în considerare a grilelor stabilite pentru personalul auxiliar și conex din cadrul parchetelor

– obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii 71/2015 prin plata diferențelor salariale aferente fiecărei luni dintre drepturile achitate și cele datorate actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 4536 din 22 septembrie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Curtea de Apel Suceava este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, urmând să îl admită, ca atare și totodată, să respingă recursul declarat de pârâtul Tribunalul Botoșani, ca nefondat.

Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții, personal auxiliar în cadrul Curții de Apel Suceava și Tribunalului Botoșani, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Galați, Ministerul Finanțelor Publice, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

– anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 și decizia președintelui aceleiași instanțe solicitând obligarea pârâților la emiterea unor noi decizii prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015;

– obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea unei grile de salarizare unice pentru personalul auxiliar de specialitate și conex la nivelul cel mai mare aflat în plată cu luarea în considerare a grilelor stabilite pentru personalul auxiliar și conex din cadrul parchetelor;

– obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii 71/2015 prin plata diferențelor salariale aferente fiecărei luni dintre drepturile achitate și cele datorate actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată până la data plății efective.

Prin sentința recurată, Curtea de Apel București:

– a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției;

– a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice;

– a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Suceava, Tribunalul Botoșani.

– a anulat în parte Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 și decizia nr. 123 din 23.05.2017 a Curții de Apel Suceava, în ceea ce privește data de la care drepturile salariale sunt calculate prin raportare la o valoare de referință de 405 RON;

– a obligat pârâtul la stabilirea drepturilor salariale prin raportare la valoarea de referință sectorială 405 RON începând cu data de 09.04.2015 la care se va adăuga majorarea de 10% începând cu data de 01.12.2015;

– a obligat pârâții la plata către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestuia și cele stabilite prin prezenta hotărâre pentru perioada 09.04.2015-01.10.2016, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective;

– a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

– a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice cu sediul, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Înalta Curte constată că, la data de 14 iunie 2018, pârâta Curtea de Apel Suceava a emis Decizia nr. 143/2018, prin care s-au statuat următoarele:

„Art. 1 (1) În perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON.

(2) În perioada 01.12.2015 – 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON.

(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, în aplicarea dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale pentru personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%), respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mici decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, se recalculează, având în vedere cele menționate la alin. (2), și sunt cele prevăzute în coloanele 9-11 din Anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(4) Începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava, ale căror salarii de bază acordate pentru luna decembrie 2017, majorate cu 25%, respectiv cu 28,5% în cazul persoanelor scutite de impozit pe venit, sunt mai mari decât cele stabilite potrivit Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, beneficiază de salariile de bază și sporurile prevăzute în coloanele 13-15 din anexele nr. I-VI la prezenta decizie.

(5) începând cu data de 1 ianuarie 2018, personalul auxiliar de specialitate prevăzut la alin. (4) beneficiază de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de 10%, de sporul pentru păstrarea confidențialității de 5% și de sporul pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de 15%, aplicate la salariul de bază lunar.

Art. 2 Plata drepturilor salariale prin raportare la valorile de referință sectorială prevăzute la art. 1 se va realiza după cum urmează:

a) începând cu luna august 2018, pentru drepturile salariale aferente lunii iulie 2018;

b) pentru perioada 9 aprilie 2015 – 30 iunie 2018, după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Curții de Apel Suceava”.

Recurenții-pârâți au susținut că, urmare a emiterii Deciziei nr. 143/2018 a Curții de Apel Suceava, acțiunea reclamanților a rămas fără obiect, susținere pe care Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată.

Astfel, obiectul acțiunii de față este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute, calculate și achitate drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, având în vedere refuzul pârâtei de a răspunde solicitării de emitere a unei noi decizii de salarizare, în conformitate cu acest text de lege, obiectul acțiunii existând atât la data introducerii cererii, cât și la data pronunțării hotărârii de fond.

Instanța de control judiciar apreciază că emiterea Deciziei nr. 143/2018 a Curții de Apel Suceava nu afectează, prin ea însăși, legalitatea sentinței recurate, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței obiectului capătului de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Suceava la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, având în vedere că la acest moment actul contestat nu își mai produce efectele fiind înlocuit de Decizia nr. 143/2018, prin care a fost satisfăcută pretenția reclamanților de a le fi recunoscute drepturile salariale potrivit prevederilor art. 1 alin. (5^1) din O.U.G. nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, motiv pentru care subzistă obiectul capătului de cerere principal în anularea Hotărârii Colegiului de conducere al Curții de Apel Suceava nr. 11 din 27.04.2017 și deciziei nr. 123 din 23.05.2017 a Curții de Apel Suceava, în ceea ce privește data de la care drepturile salariale sunt calculate prin raportare la o valoare de referință de 405 RON și capătul de cerere privind calcularea/plata acestor drepturi salariale, astfel cum s-a solicitat prin demersul judiciar inițiat de către aceștia.

Astfel, Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenții, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că deși condiția existenței obiectului acțiunii a fost îndeplinită la data promovării acțiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către pârâta Curtea de Apel Suceava a Deciziei nr. 143/2018, prin care pentru perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 421,36 RON (art. 1 alin. (1), iar pentru perioada 01.12.2015 – 31.12.2017, personalul auxiliar de specialitate și conex din cadrul instanțelor aflate în raza teritorială a Curții de Apel Suceava beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON (art. 1 alin. (2), urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite, reclamanții aflându-se, în anexele menționate, la pozițiile nr. 7-10, 16-17 și a satisfacerii pretențiilor reclamanților, în sensul că, potrivit noii decizii de salarizare, care a înlocuit decizia contestată, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referință mai mare decât cea solicitată prin acțiune și acordată prin sentința recurată, obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că prin Decizie nr. 143/2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de reclamanți, fiind realizată pretenția concretă dedusă judecății, astfel că demersul judiciar privind emiterea de către Curtea de Apel Suceava a deciziei de salarizare este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Constatând că, prin hotărârea recurată, s-a stabilit în sarcina pârâților, obligația subsecventă de plată către reclamanți a diferențelor salariale dintre drepturile achitate acestuia începând cu data de 09.04.2015 și cele stabilite prin prezenta hotărâre, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective, Înalta Curte urmează să mențină aceste dispoziții, având în vedere că prin emiterea ordinului de salarizare și rămânerea fără obiect a acestui capăt de cerere nu este atrasă modificarea sentinței atacate în ceea ce privește recalcularea/plata diferențelor salariale, actualizate cu indicele de inflație și plata dobânzilor legale aferente, calculate până la data plății efective, la dosar nefiind depuse dovezi din care să rezulte și îndeplinirea acestor obligații.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în cazul constatării nelegalității actului administrativ vătămător, persoana vătămată este îndreptățită la recuperarea prejudiciului cauzat prin vătămarea drepturilor sale, care este compus atât din debitul principal, cât și din beneficiul nerealizat.

Astfel, cu privire la cererea de plată a despăgubirilor, Înalta Curte reține că, prin omisiunea pârâtului de a emite ordinul de salarizare cu indemnizația de încadrare raportat la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, astfel cum prevedeau dispozițiile legale, s-a creat un prejudiciu în patrimoniul reclamanților, în înțelesul art. 1531 din C. civ. din 2009, condițiile angajării răspunderii fiind îndeplinite.

Prin urmare, reclamanții au dreptul la repararea pagubei cauzate, constând în diferența de drepturi salariale dintre suma încasată cu titlu de indemnizație și suma ce ar fi obținut-o prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 la zi.

În privința cererii de actualizare a sumei astfel stabilite, cu indicele de inflație, precum și a cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzilor legale penalizatoare, prin Decizia nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curți de Casație si Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 411 din 3 iunie 2014, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale, acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) din C. civ. din 2009.

În consecință, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanți prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuși emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Totodată, vor fi menținute și soluțiile date de prima instanță excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției, în considerarea faptului că împotriva acestora nu s-a exercitat calea de atac a recursului.

Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Tribunalul Suceava este nefondat, pentru argumentele prezentate anterior cu privire la menținerea dispozițiilor sentinței recurate referitoare la obligația de plată a diferenței de drepturi salariale și a actualizării acestora cu indicele de inflație și dobânda legală.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarant de pârâta Curtea de Apel Suceava, va casa, în parte, sentința recurată și rejudecând: va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei Curtea de Apel Galați la emiterea actului administrativ decizie de salarizare, ca rămas fără obiect; va menține celelalte dispoziții ale sentinței și va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Tribunalul Botoșani împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Sursa informației: www.scj.ro.