EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 81 – jud. Andrei-Viorel Iugan și jud. Cătălin Magdalena: Drepturile persoanelor deținute

19 iun. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1847

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

[…]

SMART LAW CONFERENCES. Psihologia judiciară în procesul penal

Cornel Dărvășan: Astăzi discutăm despre drepturile persoanelor deținute. Cum vi de pare „sloganul” de la început?

Andrei-Viorel Iugan: Sper să nu fie adevărat și să n-aveți dreptate! Având în vedere discuția din cadrul societății, discuție care e mereu prezentă, referitoare la prezumția de nevinovăție, nu știu ce să zic, din acest punct de vedere.

Cornel Dărvășan: Lăsând gluma la o parte, acum…

Cătălin Magdalena: Sunt și au fost niște discuții în spațiul public, chiar de la oficiali ai statului român, care spuneau la un moment dat că drepturile inculpatului sunt oarecum iluzorii în România. Nu stau lucrurile deloc așa, cu atât mai puțin atunci când vorbim despre drepturile persoanelor condamnate.

Cornel Dărvășan: Bun, să vorbim puțin despre cadrul în care desfășurăm această discuție. Știu că va apărea în curând – dacă nu a apărut deja – o carte specială, povestiți-ne puțin despre ea și, uitați, avem și reacții din partea unor oameni deosebiți ai Dreptului, care spun că abia așteaptă să vadă în librării această carte.

Andrei-Viorel Iugan: De ce am ales acest subiect de carte? „Drepturile persoanelor deținute” – este un subiect la modă în ziua de astăzi, toată lumea vorbește despre el. problema e că mulți dintre cei care vorbesc sau mulți dintre cei care sunt implicați în acest subiect nu au cunoștințe într-atât de puternice. De ce zic aceasta? Lucrarea vizează două aspecte.

În primul rând, am încercat să conturez cum se desfășoară în mod concret viața acestor persoane prin prisma jurisprudenței. Pentru că mulți dintre cei care citesc, mulți dintre cei care se uită la emisiunea dumneavoastră nu cunosc, de exemplu, chestiile acestea de amănunt: ce mobilier se află într-o celulă de detenție; sau care este programul de apă caldă; care este programul de televiziune; cât de mari sunt ferestrele. Chestiuni care, pot să recunosc, pentru un jurist nu sunt esențiale, dar pentru cineva care vrea să înțeleagă cu adevărat viața acestor persoane, mi se par niște aspecte foarte importante.

În al doilea rând, am încercat ca această carte să fie un instrument util și pentru specialiști. De exemplu, persoane din conducerea penitenciarului, care soluționează cereri privind drepturile persoanelor condamnate, se pot inspira să vadă care este jurisprudența instanțelor sub acest aspect, la fel și judecătorii de supraveghere a privării de libertate, instanțele de judecată, care, iarăși, au de soluționat astfel de cauze și, nu în ultimul rând, și persoanele deținute. Un alt exemplu, printr-o astfel de modalitate, își vor cunoaște mult mai bine drepturile. De asemenea, în momentul în care vor vedea anumite cauze soluționate într-un anumit fel de instanțele de judecată, se vor putea orienta, își vor putea cere și ei drepturile. Sau poate își vor da seama că nu au dreptate și nu vor mai încărca instanțele de judecată cu niște cereri care e clar că vor fi respinse.

 

 

Comandă lucrarea „Drepturile persoanelor deținute”

Cornel Dărvășan: Domnule judecător, cum așezați această discuție în cadrul legislativ actual?

Cătălin Magdalena: Vedeți, există o preocupare permanentă în a reglementa care sunt drepturile persoanelor condamnate. În 2006, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptat un set de reguli europene privind penitenciarele, către care tindem și noi, și pe care le-am implementat, în cea mai mare măsură, în legislația curentă – și vorbim aici de Legea nr. 253/2013, respectiv de Legea nr. 254/2013, care vizează executarea pedepselor, neprivative în primul caz, și privative de libertate în cel de-al doilea caz. Am transpus legislația europeană cu bună-credință, însă este destul de complicat să o aplicăm. De ce spun aceasta – și o să încep, poate, cu o concluzie: Legea nr. 169/2017 înseamnă Legea recursului compensatoriu, de care s-a tot vorbit în ultima perioadă în România. Ce am încercat să facem prin acest instrument juridic? Atunci când n-am putut să respectăm dreptul persoanelor condamnate, am încercat să le acordăm niște beneficii. Cum acordăm aceste beneficii, aceste compensații – pentru că de aici vine și denumirea populară de recurs compensatoriu? Oferindu-le zile câștig din pedeapsa pe care o au de executat.

[…]

Cornel Dărvășan: Cum este posibil ca țări precum Finlanda, Suedia, Norvegia să aibă infracționalitate care tinde la zero? Care credeți că au fost măsurile luate de ei, care au fost politicile publice?

Cătălin Magdalena: Eu zic că ar trebui pornit de la cultură și educație, de la rolul pe care familia și școala îl au în societate și apoi ajungem la regulile pe care ei le-au implementat, la modalitățile alternative de executare a pedepselor. Vedem că în perioada aceasta am încercat și noi (n.n. românii) să implementăm măsuri alternative de executare a pedepselor privative de libertate. Din păcate… nu criticăm legea, în niciun caz, însă având în vedere că la 30 mai Curtea Constituțională a declarat această lege neconstituțională în ansamblul său, am putea, totuși, face scurte referiri la acestea.

Cornel Dărvășan: Spuneți-ne, vă rog, care sunt cele mai întâlnite măsuri în afară de detenție?

Cătălin Magdalena: Am fi avut o executare a pedepsei privative la domiciliu, de exemplu; o executare fracționată a pedepsei; o executare a pedepsei în intervalul săptămânii, în week-end acasă… adică modalități efectiv alternative de executare a pedepsei închisorii, să nu determinăm persoana condamnată să stea izolată în penitenciar. Curtea reține, totuși, din nefericire, spun, dată fiind formularea legii, că aceste măsuri alternative sunt neconstituționale, dar din ce perspectivă? Din perspectiva clarității, a preciziei și a previzibilității cu care a fost redactată această dispoziție legală. A mai reținut Curtea Constituțională că în cuprinsul acestei legi au fost reglementate dispoziții legislative contradictorii sau s-a omis să se reglementeze condiții esențiale privind aplicarea instituțiilor juridice nou create, împrejurări, în mod evident, care sunt de natură a crea confuzie și incertitudine cu privire la modalitatea de aplicare și la modul în care practicienii dreptului ar trebui să se comporte în raport de această normă juridică nou adoptată.

Cornel Dărvășan: Deci să înțeleg că, pe baza acestei decizii a Curții Constituționale dumneavoastră n-aveți dreptul, încă, să dați sentințe cu privire la pedepse alternative.

Cătălin Magdalena: Cu siguranță nu.

Cornel Dărvășan: Și când credeți că se va relua toată această lege și recorecta ș.a.m.d.?

Andrei-Viorel Iugan: În primul rând se va publica decizia Curții Constituționale, iar după aceea se va relua procesul legislativ. Problema este că țara noastră are nevoie de modalități alternative de individualizare, pentru că avem, practic, o formă de suspendare-amânare și executare. N-avem forme intermediare. Or, legislația tuturor țărilor occidentale dovedește că se impun astfel de măsuri – de exemplu detenție la domiciliu, sentințe împărțite, în care instanța stabilește inițial o pedeapsă și spune: jumătate o execuți în locul de detenție, jumătate o execuți sub supraveghere. Sau porțiuni fracționate: în timpul săptămânii stai acasă și muncești, la sfârșitul săptămânii te duci în penitenciar. Problema e că legiuitorul, având vedere modul cum a înțeles data trecută să implementeze astfel de modalități, a făcut-o – scuzați-mi exprimarea – așa, pe repede înainte. Astfel de măsuri legislative ar fi impus un studiu de impact, ar fi impus dezbateri cu societatea civilă. Și permiteți-mi să vă dau câteva exemple. S-a spus că detenția la domiciliu se execută cu sau fără brățară electronică. Păi, noi avem dispoziții privind brățara electronică în legislația românească de 12 ani de zile. Dar ele n-au fost niciodată puse în practică. Nimeni nu s-a preocupat: „haideți să vedem unde găsim brățările alea electronice, cum le cumpărăm, cine le suportă…”.

Cătălin Magdalena: Și ne întoarcem la sursa de finanțare, de care vorbeam mai devreme.

Andrei-Viorel Iugan: Sau s-a spus că detenția la domiciliu se execută sub supravegherea lucrătorilor Ministerului de Interne. Dar haideți să stabilim în primul rând cam câte persoane vor beneficia de o astfel de măsură.

Cornel Dărvășan: Și ce face? Stă în fața casei sau ce face?

Andrei-Viorel Iugan: Exact ce se întâmplă în prezent cu arestul la domiciliu: se duce o dată, de două, de trei ori pe zi și îl verifică. Dar problema e că avem un număr de lucrători. Dacă aducem câteva mii de persoane în detenție la domiciliu, trebuie să vedem și dacă avem lucrători de poliție care să-i supravegheze, dacă au mașini pentru așa ceva…

Cornel Dărvășan: Chestiunea aceasta este foarte simplu de rezolvat într-o societate în care, oriunde ești, te vede prin internet, te știe exact unde ești, locație și toate chestiunile…

Cătălin Magdalena: Să știți că în toate țările europene care au implementat acest sistem al brățării electronice, lucrurile funcționează bine, pentru că mai devreme sau mai târziu vorbim despre un dispecerat care monitorizează și eventuale echipaje umane care ar putea să intervină atunci când este cazul.

[…]

Cornel Dărvășan: Cam câți deținuți avem în România? Aveți o statistică?

Andrei-Viorel Iugan: Cam 28.000.

Cătălin Magdalena: Sunt 28-29 de mii, acum.

Cornel Dărvășan: Imaginați-vă că li s-ar propune să lucreze la autostrada Râmnicu Vâlcea-Sibiu, spre exemplu. 28.000 de oameni; cu un salariu de 1000 de lei pe lună – salariul minim. Cred că cel puțin 20.000 ar vrea să facă aceasta.

Cătălin Magdalena: Cu siguranță da.

Cornel Dărvășan: De ce nu reușim să exploatăm forța aceasta puternică? Ei fac mușchi, se antrenează…

Andrei-Viorel Iugan: Trebuie să existe programe, societățile care câștigă licitațiile trebuie să fie încurajate să-i angajeze; trebuie să beneficieze de facilități… Până la urmă vorbim de cadrul legislativ.

Cornel Dărvășan: Cum percepeți dumneavoastră, în calitate de specialiști, ieșirea unui deținut din penitenciar? Cum îl percepe societatea, cum îl percepe patronatul, să zicem?

Andrei-Viorel Iugan: Este paria societății.

Cornel Dărvășan: E paria, nu?

Andrei-Viorel Iugan: În mod evident.

Cătălin Magdalena: Dacă nu are familie care să-l sprijine, prieteni care să-i ofere un loc de muncă sau vreun binevoitor care să încerce să-l ajute, el este paria pentru societate, din nefericire. Acesta este adevărul.

Cornel Dărvășan: Nu-l angajează, în general.

Andrei-Viorel Iugan: Nu-l angajează nimeni și problema mai e și dintr-un alt punct de vedere: mulți dintre ei nu au o educație care să le permită…

Cornel Dărvășan: Să acceseze niște joburi, să zicem…

Andrei-Viorel Iugan: Sau nu au o profesie. Oamenii aceia, mulți dintre ei nu știu să facă nimic concret. Pentru că ei au intrat în locul de detenție undeva pe la 17, 18, 19 ani. Adică mi s-a întâmplat de multe ori să văd persoane care… mă uitam pe cazier și în ultimii 15 ani ei au stat în închisoare 12 ani. Omul acela să-l reintegrezi în societate este imposibil.

Cornel Dărvășan: Este dramatică situația.

Andrei-Viorel Iugan: Și vă spun că sunt foarte multe astfel de cazuri.

Cornel Dărvășan: S-au eliberat câțiva în urmă cu câteva luni de zile, dacă vă aduceți aminte, și toată populația a fost panicată…

Cătălin Magdalena: În urma recursului compensatoriu despre care discutam ceva mai devreme.

Cornel Dărvășan: Toată populația: „Domnule, ce au făcut cei de la putere, i-au eliberat pe infractori și așa mai departe”. În urma acestui eveniment s-au comis mai multe infracțiuni, din tot ceea ce știți dumneavoastră, decât de obicei?

Cătălin Magdalena: Nu știu dacă s-a făcut o statistică. S-a mediatizat un caz când o persoană, care a fost liberată condiționat beneficiind de recursul compensatoriu, a săvârșit, la câteva zile după punerea în libertate, o infracțiune. Dar, din punctul meu de vedere, nu acesta este un criteriu. Recursul compensatoriu n-a făcut altceva decât să permită anumitor condamnați să se libereze mai devreme decât s-ar fi liberat în mod normal.

Andrei-Viorel Iugan: Dacă n-ar fi existat o astfel de lege, ar fi ajuns exact în aceeași ipoteză peste jumătate de an – un an, când s-ar fi liberat la termen. Și, într-adevăr, au fost exemple de deținuți care au beneficiat de recursul compensatoriu și care au săvârșit infracțiuni la scurt timp după ce au ieșit. Dar vă zic din practică, din experiența personală: mi s-a întâmplat de foarte multe ori să văd persoane care au comis infracțiuni la două săptămâni, o lună, o lună și jumătate după ce au ieșit din penitenciar. Deci situația aceasta nu e o excepție; e o chestiune foarte des întâlnită.

Cornel Dărvășan: Haideți să tragem o concluzie. Ne apropiem de finalul emisiunii și vreau să vă gândiți cum am putea să vorbim despre aceste drepturi, despre lege, despre ceea ce poate fi îmbunătățit, și despre ideea de a reintegra social deținutul român, să zicem.

Cătălin Magdalena: Cred că este atributul întregii societăți și cred că noi toți putem concura la îndeplinirea acestui scop. Dacă-l lăsăm doar pe legiuitorul penal să reglementeze această situație, fără să ne implicăm și să facem parteneriate, cel puțin la nivel de discuție, cu societatea civilă, de ce nu, cu asociații profesionale, cu Administrația Națională a Penitenciarelor, cu toți cei care sunt implicați, până la urmă, în actul de justiție – vorbim de procurori, de judecători, de avocați ș.a.m.d. Nu vom reuși să modificăm nimic în bine. Încercăm, gândiți-vă că primele condamnări la CEDO pentru condiții de detenție vin din negura timpului, de peste 11-12 ani. Am avut semnale în 2009, am avut în 2012 o hotărâre semipilot Iacov Stanciu împotriva României. Am venit cu hotărârea pilot Rezmiveș și alții împotriva României în 2017. Facem pași timizi în a ne adapta realităților sociale, însă, din punctul meu de vedere, nu este suficient. Și poate modalitatea alternativă de executare a pedepsei, gândită, însă, într-un spirit constituțional, poate fi unul dintre instrumentele juridice ce pot fi folosite pentru reducerea supraaglomerării din penitenciare și până la urmă, de ce nu, acest lucru este benefic întregii societăți.

[…]


Miercuri, 19 iunie 2018, începând cu ora 17.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV”, găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, domnul Cornel Dărvășan, a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, doi invitați speciali: domnul Andrei-Viorel Iugan și domnul Cătălin Magdalena, judecători ai Tribunalului București.

Tema emisiunii a fost: „Drepturile persoanelor deținute”.

Emisiunea Legal Point este transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.

EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 81 – jud. Andrei-Viorel Iugan și jud. Cătălin Magdalena: Drepturile persoanelor deținute was last modified: iunie 22nd, 2018 by Universul Juridic
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter