EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 73 – Avocat Mihail Dinu: Eficienţa judiciară

24 apr. 2018
Vizualizari: 2415
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

 

Cornel Dărvășan: Astăzi vrem să vă prezentăm o carte și un autor – este vorba despre cartea Eficiența judiciară, o lucrare deosebită, care vorbește despre liste de verificare și cum să conduci orice proces către succes. Autorul acestei cărți, apărute la Editura Universul Juridic, este dl avocat Mihail Dinu, avocat în Baroul București. Bun venit la emisiunea Legal Point, dle Dinu!

Mihail Dinu: Mulțumesc foarte mult pentru invitație, bine v-am găsit!

Cornel Dărvășan: Din tot ceea ce se vede, această carte pare una practică. Cum v-a venit ideea unei astfel de abordări.

Mihail Dinu: Este, într-adevăr, o carte practică, o carte care, din punctul meu de vedere, a lipsit, cu notabile excepții, din peisajul editorial românesc. Este o carte care a pornit de la un concept. Conceptul l-am regăsit în lucrarea unui chirurg renumit, Atul Gawande, din Statele Unite ale Americii, care, la rândul său, a găsit conceptul efectiv, nucleul acestei probleme, într-o întâmplare din anul 1935. Atunci forțele aeriene ale Americii încercau să găsească noua variantă de bombardier. Ne aflam în preajma unei perioade puternic influențate de războaie. S-a dat o cursă, un fel de licitație, am spune noi în zilele noastre, între companiile aeriene – Boeing avea de departe cel mai bun model pentru respectiva licitație. Problema, însă, la un moment dat, a apărut atunci când bombardierul produs de Boeing și-a luat zborul, a mers o perioadă, foarte scurtă, după care s-a prăbușit pur și simplu, murind 5 oameni. Nimeni nu a înțeles care au fost cauzele practice ale acestei tragedii. S-au cercetat aspectele și și-a dat seama cel care a făcut ancheta că a fost o eroare de pilotaj. Era vorba de prea multă tehnologie pentru perioada respectivă. Un bombardier care, practic, avea mult prea multe aspecte suplimentare, complexe, ce nu puteau fi stăpânite nici măcar de cel mai bun pilot. Cel care a pilotat acest bombardier era cel mai bun pilot al Forțelor Aeriene Americane. Și atunci, s-au gândit: Să facem în așa fel încât, în cazurile de complexitate – și au previzionat că, pe măsură ce tehnologia va evolua, și complexitatea va fi din ce în ce mai mare – să existe o structură pe care să o urmăm. Ei bine, această structură este cea a listelor de verificare – în engleză sunt denumite, foarte simplu, check lists –, care, din 1935 începând, până în prezent, sunt folosite pe scară largă, în mod obligatoriu, în aviație.

Cornel Dărvășan: Ce înseamnă în mod concret „liste de verificare”? Înseamnă manevrele și timpii de manevră de la fiecare situație de criză?

Mihail Dinu: Exact. Este o listă ideal cât mai scurtă, cu etapele esențiale, într-o ordine cronologică, pe care fiecare pilot, în momentul de față, nici nu se gândește să nu o folosească în momentul în care se urcă în avion. Noi, când practic suntem în mâinile unui pilot, suntem, mergând mai departe, și în mâinile unei liste de verificare pe care acel pilot o folosește ca un backup, să spunem, pentru activitatea lui.

Este un concept interesant. Acest chirurg despre care v-am vorbit – Atul Agwande, l-a preluat și l-a dus un pas mai departe, în timpurile noastre moderne, în chirurgie, domeniu în care s-a specializat. Și, de acolo pornind, a ajuns la următoarea concluzie. S-a izbit, bineînțeles, de oarecare reticență. Închipuiți-vă faptul că aceste liste de verificare erau propuse spre implementare într-un spital – John Hopkins, din Statele Unite – recunoscut la nivel mondial, cu chirurgi de renume mondial, care au fost șocați să li se ceară să efectueze și să urmeze acești pași simpli dintr-un check list, printre care să se spele pe mâini. Este umilitor, oarecum, pentru un chirurg de renume mondial, să i se reamintească constant că trebuie să se spele pe mâini. Totuși, rezultatele au fost absolut extraordinare – o scădere a ratei mortalității cu mult peste așteptări, totul datorită acestor check-list-uri, care practic au structurat, au sistematizat ceea ce noi suntem foarte dispuși să omitem, în stresul și în activitatea noastră tot mai complexă de zi cu zi.

Cornel Dărvășan: Deci acest concept a fost preluat de dumneavoastră și adus în lumea juridică. Și anume, ce ar trebui să se întâmple?

Mihail Dinu: Am propus – într-o lume juridică care, din păcate, este sufocată de reguli – încă o regulă pe care să o aducem, de data aceasta informală, pe care noi s-o adoptăm din proprie inițiativă, o structură cu care să pornim la război, pentru că de multe ori acțiunea civilă – și nu numai – este denumită un război în adevăratul sens al cuvântului, iar avocatul este un strateg în cadrul acestui război. Iar aceste liste de verificare reprezintă arma noastră secretă; reprezintă o modalitate prin care ne putem raporta la tot ceea ce înseamnă complexitatea cazurilor, din momentul în care clientul pășește în pragul biroului nostru de avocatură, până când, trecând prin toate etapele judecății, îi obținem o hotărâre și o punem în executare – toate aceste etape sunt structurate în această carte, Eficiența judiciară, sub forma unor propuneri, bineînțeles. Odată ce acest concept este înțeles, odată ce el este apropriat, însușit de fiecare dintre noi, el poate să fie adaptat în funcție de nevoile specifice și de standardele de excelență. Pot fi lărgite, pot fi micșorate aceste liste de verificare, însă recomandarea mea este ca ele să nu lipsească din activitatea de zi cu zi. Pentru că suntem sufocați de sarcini – personale și profesionale –, suntem bombardați cu informații din toate părțile, și atunci este esențial să avem un punct de întoarcere a atenției noastre către ceea ce este important. Or, listele de verificare, făcute în acalmie, ne ajută să ne dăm seama de lucrurile importante și să le implementăm, pas cu pas, în drumul nostru către succes.

[…]

Cornel Dărvășan: Din punct de vedere practic, domnule avocat, cam cum are loc întâlnirea dintre avocat și client?

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Mihail Dinu: Este un episod de foarte multe ori neglijat, însă deosebit de important. Pentru că orice avocat își dorește să primească un client cât mai bine, să-l convingă de competența și capacitatea sa și, mai mult decât atât, să-l păstreze ca client. Să-l loializeze și să îl înscrie în această listă a clientelei sale. Noi, cel puțin nu am cunoștință să existe în momentul de față vreun studiu, vreo dogmă care să preia în vreun fel și să detalieze tot ceea ce înseamnă relaționarea avocatului cu clientul. În literatura externă există foarte multe astfel de exemple. Ceea ce este foarte important în momentul în care un client pășește în biroul avocatului, este ca el să se simtă ascultat. În urmă cu un secol, Jules Renard afirma – și aceasta în urmă cu un secol! – că nu mai știm să ascultăm și conversația se transformă într-un joc al foarfecelor de grădină: nici nu crește bine un cuvânt, că imediat este tăiat de către celălalt, care încearcă să spună altceva peste noi, știe mai multe decât noi, ne-a înțeles deja ideea și nu ne lasă să terminăm. Cam așa, din păcate, se întâmplă și în activitatea avocaților cu clienții. Și, din păcate, între primele contacte, avocații nu lasă clienții să se exprime până la capăt. Este esențial ca un client să-și exprime punctul de vedere. Poate nu o va face în termeni academici, în termeni juridici. Poate o va face în termeni populari, poate va exista mult balast în această volubilitate pe care o aduce clientul. Dar întotdeauna este important ca avocatul să-l lase să se exprime, să-și spună oful, să existe un discernământ ulterior, din această volubilitate, a ceea ce este important. Pentru că dacă se omit informații importante la început, ulterior tot avocatul va trebui să revină către client, să refacă dialogul și va pierde mai mult timp în cele din urmă, decât cele câteva minute, zeci de minute în care îl ascultă la început.

Cornel Dărvășan: Deci avocatul trebuie să fie, în prima întâlnire, un fel de psiholog, să zicem, care să stea și să asculte.

Mihail Dinu: Amator, dar da.

Cornel Dărvășan: Să asculte, să identifice exact care este problema. Să nu presupună că, da, dumneavoastră ați vrut asta… Nu, nu, stați puțin că nu am vrut asta, am vrut astalaltă…

Mihail Dinu: Exact. Și există termeni tehnici prin care se poate face acest lucru. În cartea Eficiența judiciară am arătat sunt împărțite și întrebările în două categorii: întrebări deschise și întrebări închise. Putem pune unui client o întrebare deschisă, de genul: Povestiți-mi, vă rog, ce s-a întâmplat în acest litigiu pe care mi-l aduceți în față. Deci este o întrebare în care-i lăsăm libertatea de a se exprima, iar noi discernem ceea ce este relevant de ceea ce nu este relevant. Sau întrebări închise, în care îndrumăm clientul către o anumită concluzie, care ne interesează în mod deosebit. Încă o dată, este foarte important, însă, să nu îndrumăm noi clientul către concluziile pe care vrem noi să le auzim. Este important ca el să-și facă pledoaria și, din acest material brut, noi să extragem esența pe care o vom folosi mai departe în procese.

Cornel Dărvășan: Dau exemple de întrebări închise: Așa-i că ați vrut să spuneți, aici, lucrul acesta? Să înțeleg bine? Da sau nu? Acele întrebări închise sunt cele care sunt capabile să primească răspunsul da sau nu. Și aceste întrebări avocatul trebuie să le stăpânească.

Mihail Dinu: Categoric. Trebuie să le stăpânească, pentru că, în funcție de ele, în funcție de momentul la care sunt puse aceste întrebări, va avea și răspunsurile corecte. Răspunsurile corecte vor aduce strategii corecte, care în cele din urmă duc către victorii așteptate și de o parte, și de cealaltă; și de avocat, și de client.

Cornel Dărvășan: Timpul ne aleargă și continuăm puțin pe drumul acesta al dreptului practic: Cum pregătim un dosar pentru instanță? Iată încă o problemă extrem de importantă, dar extrem de neglijată, din perspectiva mea.

Mihail Dinu: Sigur. Dosarul pentru instanță se pregătește, în primul rând, din biroul avocatului, care, spun eu, este primul judecător al cauzei clientului său. Înainte de a ajunge la judecătorul real, avocatul este cel care-i pregătește dosarul; și are această șansă – și am dat un exemplu destul de practic și plastic în carte, referitor la un aluat care este plămădit. În momentul în care avem dosarul, avem actele, avem cuvintele pe care le vom folosi ulterior, nu facem altceva decât să plămădim acest aluat, să-l avem în mâinile noastre și, în cele din urmă, să-l lăsăm într-o formă brută pe masa judecătorului; unde va dospi, va crește prin mijlocirea probelor și, în cele din urmă, va ajunge la varianta pe care noi o dorim, aceea care să fie în favoarea clientului. Dosarul se pregătește, deci, prin muncă, prin considerarea faptului că orice informație pe care o așezi la un moment dat între filele înscrisurilor ce le depui, va avea o consecință – și trebuie ca această consecință să fie din timp prevăzută – pozitivă, negativă; pozitivă pentru client, negativă pentru adversar. Trebuie ca toate direcțiile să fie epuizate. Evident, toate acestea implică timp. Dar, iarăși ajungem la o prioritizare și statutul profesiei de avocat găsește o soluție cu privire la aceste aspecte: Avocatul are obligația de a nu prelua mai multe cauze decât poate duce la un moment dat. Dacă este supraaglomerat, spre deosebire de un judecător, spre exemplu, care, din păcate de multe ori primește dosare cu mult peste capacitățile lui de a le gestiona – fizic vorbesc, ca timp –, avocatul are această posibilitate și obligație, chiar, să își limiteze cauzele. Dacă apreciază că nu poate prelua un dosar la adevărata valoare și nu-l poate conduce, prin aceste etape, care sunt și în favoarea sa, și în favoarea clientului său, atunci mai bine este să refuze acea cauză. Și, cred eu – și sunt convins –, la un moment dat, clientul acela sau potențialul client, care n-a devenit client pe acel dosar, va aprecia cu mult mai mult sinceritatea avocatului și se va întoarce la el pentru soluții pe alte spețe.

[…]

Cornel Dărvășan: Vorbim despre executarea hotărârii judecătorești. Care sunt aspectele esențiale?

Mihail Dinu: Executarea unei hotărâri din punct de vedere practic implică, și aici, o activitate care de data aceasta nu se mai raportează la nivelul avocat-judecător, ci avocat-executor judecătoresc. Bineînțeles, și aici poate exista o contestație la executare, care ne duce, din nou, în instanță, însă la nivelul avocatului și a executorului judecătoresc trebuie să existe, și aici, o colaborare cât mai bună. De cele mai multe ori avocații își limitează activitatea din executare silită la depunerea cererii de executare silită, după care se retrag și așteaptă să vadă dacă se formulează o contestație la executare de către partea adversă, urmând să intervină ulterior, în instanță sau în alte contexte în care prezența lor este necesară. Este greșit, din punctul meu de vedere. Este o etapă în care avocatul are șansa de a aduce o ultimă amprentă asupra procesului civil. Dacă a luptat atât de mult și a obținut o hotărâre judecătorească favorabilă, aptă să fie pusă în executare, este păcat ca în acest moment să se desprindă de procesul civil și să lase lucrurile oarecum în derivă, așteptând doar să fie chemat. Trebuie și aici să aibă o atitudine pro-activă; să urmărească Portalul Instanțelor de Judecată, să vadă dacă s-a formulat, sau nu, contestație la executare, raportat la termenele în care se poate formula contestația la executare. Dacă nu s-a formulat și s-a consolidat cererea de executare silită,  să solicite executorului judecătoresc, mai departe, executarea în temeiul modalităților pe care le apreciază ca fiind necesare. Și aici dialogul cu clientul este esențial; pentru că respectivul client cunoaște, de cele mai multe ori, care sunt posibilitățile materiale ale persoanei care este executată. Poate știe că nu are bunuri imobile, dar are conturi. Deci se poate accede către o poprire. Sau, dimpotrivă, nu are conturi dar are bunuri imobile, iar poprirea ar fi redundantă din start. N-are sens să lăsăm executorul să-și efectueze acest trio al executării care de multe ori începe de la poprire, continuă cu executare mobiliară și se sfârșește prin executare imobiliară, când am putea, din prima, să mergem și, în baza comunicării – pe care o promovez întotdeauna – între avocat, client, executor judecătoresc, să determine care sunt bunurile care pot fi executate, scurtând astfel procedura de executare silită. Este esențial, prin urmare, să existe această comunicare și pro-activitate, inclusiv în faza executării, pentru că aceasta este impresia finală, cu care avocatul pleacă din procesul civil și pe care clientul o păstrează cu privire la avocat.


Joi, 26 aprilie 2018, începând cu ora 17.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV”, găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, domnul Cornel Dărvășan, a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: dl avocat Mihail Dinu, membru în Baroul București.

Tema emisiunii a fost: Eficiența judiciară.

Emisiunea Legal Point este transmisă, în direct, pe www.universuljuridic.ro.

EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 73 – Avocat Mihail Dinu: Eficiența judiciară was last modified: aprilie 27th, 2018 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: