EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 59 – av. Remus Mîndru: Perspectiva reglementării crowdfunding-ului în România și efectele în rândul startup-urilor

19 dec. 2017
Vizualizari: 1848
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Cornel Dărvășan: Bun regăsit, dragi prieteni, la emisiunea Legal Point. Sunt Cornel Dărvășan și astăzi avem privilegiul să stăm de vorbă cu domnul avocat Remus Mîndru, avocat la Casa de Avocatură Coman Mândru Popescu. Bună seara, bine ați venit!

Remus Mîndru: Bună seara, mă bucur să vă regăsesc! Sunt onorat.

Cornel Dărvășan: Noi am mai avut o emisiune împreună, la care ați participat, ne bucurăm că astăzi vom vorbi despre ceva foarte interesant și de actualitate, subiectul crowdfunding-ului. Ce este crowdfunding-ul?

Remus Mîndru: În primul rând aș sublinia faptul că, așa cum dumneavoastră ați spus, este o chestiune de actualitate, foarte puțin exploatată mediatic, un instrument de finanțare foarte puțin popular în rândul populației, în general, însă de actualitate raportat la ceea ce se întâmplă afară, atât în Europa, cât și în Statele Unite…

Cornel Dărvășan: Sună și un pic mai „pompos”…

Remus Mîndru: Sună un pic „pompos”, exact. Este o chestiune nouă, este o alternativă complementară la sursele de finanțare pentru întreprinderi – acum discutăm în principal de IMM-uri și de startup-uri, pentru că la nivel european – și nu numai – întâmpinăm foarte mari dificultăți în a atrage finanțare – pentru proiecte, pentru dezvoltare, cu precădere pe chestiunile ce țin de inovație, IT – și acest lucru, evident, ca orice idee bună, se naște dintr-o nevoie – nevoia de finanțare. Crowdfunding-ul își are originea, zicem noi, în Statele Unite, undeva prin 2012 președintele Obama, la momentul respectiv, a adoptat proiectul de lege. N-a durat foarte mult până țările din comunitatea europeană, inclusiv România, au început să îi dea de gust și să își reglementeze propriile instrumente de tip crowdfunding. De fapt crowdfunding-ul nu este o chestiune foarte nouă, privită generic. Crowdfunding-ul este o formă de colectare de fonduri. Acum, această formă de colectă se practică și în România de foarte mult timp, însă fără componenta de caracter oneros, fără obligații sinalagmatice, fără intenția de a obține ulterior profit sau niște beneficii din urma acestui tip de finanțare și de investiție.

Revenind un pic, crowdfunding-ul a apărut dintr-o nevoie – nevoia de a capitaliza societățile pe care, în mod normal, nimeni nu prea vrea să le capitalizeze, din diverse argumente. După cum știm, băncile finanțează idei credibile, societăți credibile și cu o experiență, cu un background relevant, garanții…

Cornel Dărvășan: Oarecum credibile și oarecum, într-o anumită măsură, verificate.

Remus Mîndru: Verificate, cu o vechime pe piață relevantă și cu active sau garanții relevante pentru a reprezenta o oportunitate de finanțare.

În cazul nostru, crowdfunding-ul vine să completeze exact spotul liber pe care nimeni nu-l vrea. Băncile nu-l finanțează din lipsă de garanții, statul finanțează mai puțin, ocazional, prin diverse programe, cum este și cel cu Startup Nation. Dar mecanismele guvernamentale, mecanismele instituțiilor statului sunt un pic deficitare, greoaie și conduc de cele mai multe ori la blocaje, fondurile europene sau fondurile nerambursabile în general vin să finanțeze niște chestiuni foarte tipicare, niște priorități trasate la nivel european și care sunt mult mai înguste, mult mai reduse ca aplicabilitate, față de nevoile startup-urilor și atunci ne rămâne să identificăm o sursă de finanțare, alta decât cele menționate anterior, alta decât cele provenite din societăți de equity sau din investitori privați de tip business angel și care să asigure nevoia de finanțare. Și atunci mecanismul, instrumentul de crowdfunding vine și spune așa: „Dumneavoastră investiți o sumă într-o anumită perioadă de timp, până se atinge pragul de finanțare și participați la profit/pierdere, obținând niște beneficii de pe urma investiției respective”. Asta este modalitatea în care funcționează acest crowdfunding.

Cornel Dărvășan: Și cine ia inițiativa?

Remus Mîndru: Acum să pornim cu momentul promovării proiectului de lege și ajungem și la chestiunile practice. Proiectul de lege a fost depus în senat în 2015, prin noiembrie. Parcurgând etapele parlamentare prevăzute de lege, a trecut prin comisii; comisiile și-au prezentat punctele de vedere, guvernul a formulat, și el, un punct de vedere, din câte am observat și BNR-ul a formulat un punct de vedere… În general, poziția acestor comisii a fost pozitivă, avizând proiectul de lege, cu excepția guvernului, care a dat aviz nefavorabil, să-i spunem așa, din diverse argumente, pe care le vom atinge imediat. Prin urmare, proiectul de lege se află în Parlament, camera decizională este Camera Deputaților, prin urmare încă nu putem vorbi de un proiect de lege, nefiind adoptat, dar suntem încrezători și observăm că, totuși, există inițiativă în acest sens, deși se pare că nu este o prioritate pentru nimeni, cu excepția mediului de afaceri și în general a starup-urilor.

Din punct de vedere practic vorbim despre o entitate care gestionează o platformă. Pentru că crowdfunding-ul face referire strict la colectarea de fonduri în mediul online. Vorbim despre o platformă înregistrată conform proiectului de lege și care funcționează ca o societate de intermedieri financiare, deși BNR-ul a formulat un punct de vedere în acest sens și a cerut lămuriri dacă intră sub incidența acestui tip de servicii sau dacă nu intră; dacă va intra sub controlul, sub monitorizarea BNR-ului sau nu. Dar, de facto, este o platformă gestionată de o entitate, cu obiect de activitate unic – sau cel puțin așa ne dorim să credem, pentru că proiectul de lege, în forma în care a fost adoptat de Senat, are foarte multe lipsuri…

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Cornel Dărvășan: Întrebarea mea este. V-a invitat cineva la comisiile parlamentare atunci când…?

Remus Mîndru: Bineînțeles că nu ne-a invitat nimeni la comisiile parlamentare…

Cornel Dărvășan: Eu nu înțeleg acest mecanism în democrația românească. Nu este prima dată când întreb pe cineva care se pricepe la un anumit subiect și comisiile parlamentare nu gândesc strategic în felul acesta. Adică ei hotărăsc acolo, câțiva care sunt în comisie, să facă un proiect de lege, câțiva nespecialiști îl avizează, apoi apare pe piață, poate să fie și în legalitate și la un moment dat vin specialiștii și se dau cu capul de zid că nu au reușit oamenii aceștia să-i invite și pe ei: „Măi, ce părere aveți voi? Ce ar mai trebui înainte să iasă proiectul acesta de lege pe piață?”.

Remus Mîndru: Bine, aici putem discuta despre o problemă oarecum veșnică, și anume consultarea mediului de afaceri, transparența decizională, solicitarea de opinii diverse a unor specialiști. Nu vorbim doar de noi, avocații. Noi suntem o componentă a celor care pot oferi un punct de vedere. Dar vorbim despre foarte multe societăți care știu, punctual, care sunt nevoile lor. Sunt profesori în economie, sunt diverse asociații profesionale, sunt diverse asociații ale întreprinzătorilor, care s-au pregătit de-a lungul timpului și care pot expune niște chestiuni. În regulă, pot să înțeleg faptul că respectivul proiect de lege a fost promovat de un număr de 50 sau 53 de parlamentari. Este o inițiativă remarcabilă, transpartinică. Sunt și dintr-o parte, și din alta, dar n-aș vrea să intru în aspectele de natură politică, nu asta e ideea. Proiectul de lege… este clar că intenția lor este de a reglementa această chestiune, însă în forma actuală proiectul de lege are foarte multe lipsuri de reglementare…

Cornel Dărvășan: De exemplu…

Remus Mîndru: Să vă expun câteva principale: unu, nu știm care este sau care va fi rolul ASF-ului – Autoritatea de Supraveghere Financiară – în tot aceste mecanism de colectare, finanțare și urmărire, pentru că la modul cum arată proiectul de lege acum… Proiectul de lege ne spune în felul următor: „Ai o platformă, te înregistrezi în platformă ca persoană (juridică) care lansează un proiect, postezi proiectul, acesta ajunge la maturitate într-o anumită perioadă de timp, atrage anumite fonduri, după care banii se duc în investiții. În regulă. Cine monitorizează mai departe modul de cheltuire a acestor bani?” Pentru că, știm foarte bine, orice societate funcționează după niște reguli corporatiste; guvernanța corporatistă. Sunt niște oameni care iau niște decizii și acele decizii pot fi contrare intereselor investitorilor care și-au plasat banii în ideea respectivă.

Pe de altă parte, e în regulă, textul de lege spune: „Sunt două modalități de participare la profit și pierdere, de participare în cadrul procedurilor acestor campanii de crowdfunding, și anume: prin achiziția de titluri de creanță și prin achiziția de titluri de capital”. Cu alte cuvinte, mergi și achiziționezi sau preiei părți sociale ale unei societăți cu răspundere limitată sau acțiuni în cadrul unei societăți pe acțiuni; sau mergi pe varianta în care acționezi ca un creditor, un împrumutător. Împrumuți societatea, tu, persoană fizică sau juridică, în anumite limite, pe care le vom aborda imediat, urmând ca societatea, la momentul la care ajunge creditul la maturitate – o dată că este purtător de dobânzi, ceea ce urmează să se reglementeze prin fiecare proiect în parte – să-ți înapoieze banii.

Dar acum, analizând conținutul raportului juridic, cine se obligă, cum se obligă, cine ce drepturi are? Mă întreb cine asigură supravegherea, cine garantează… Evident că este utopic să ne gândim că cineva poate să garanteze succesul unei idei. Dar cine garantează succesul aplicării mecanismului până când preia piața acea idee și spune: este profitabilă/nu este profitabilă, poate genera profit/ nu poate genera profit. Prin proiectul de lege, ASF-ul spune: „Noi înregistrăm aceste platforme, suntem notificate cu privire la anumite modificări – din platformă, a societății care gestionează platforma online – dar nu monitorizăm și nu supraveghem”. Și mă întreb, oarecum retoric: păi, și atunci, ce facem?

În regulă, asta-i, iarăși, o chestiune de securizare sau de securitate a raportului juridic între cel care investește și poate fi o persoană fizică, mai mult sau mai puțin cunoscătoare, dar care este atrasă de conceptul, ideea, business-ul respectiv…

Cornel Dărvășan: Sau de prezentarea ideii.

Remus Mîndru: Exact. Da, aici legea vine, iarăși, și spune: „Există niște limite în a face  publicitate” – dacă-i putem spune așa – „în a prezenta ideea”. Bineînțeles că și aceste reglementări, aceste limite sunt foarte puține și foarte subiective. Sperăm că, totuși, în legislația secundară, prin norme de aplicare, prin regulamente sau prin diverse norme ale ASF-ului ele se vor reglementa. Dar la cum arată proiectul de lege acum, într-adevăr, există o limitare. Nu poți să vii să faci publicitate și să spui: „Ce frumos este proiectul meu, este cel mai frumos proiect, îți garantez succesul!”. Este chiar interzis, ad literam, să garantezi ceva sau să îndemni investitorul să acceseze anumite proiecte în detrimentul altor proiecte. Din punctul acesta de vedere există niște principi, dar la cum arată proiectul de lege acum, am senzația că trasează doar niște principii și nimic mai mult. E nevoie de intervenția unor specialiști care să reglementeze punctual, în limbaj juridic, respectând niște norme de tehnică legislativă și care să producă un proiect de lege care să-și producă efectele așa cum le dorim cu toții și să conducă la stimularea mediului de afaceri.

Cornel Dărvășan: Bun, în contextul acesta, vorbiți-ne puțin despre niște avantaje ale crowdfunding-ului.

Remus Mîndru: Haideți să privim foarte pragmatic și pe înțelesul tuturor: unu, acoperim o nișă neacoperită. Acele startup-uri pe care nu le vrea nimeni au oportunitatea de a atrage bani altfel decât o făceau până acum. Ceea ce este un mare, mare câștig, pentru că dezvoltarea startup-urilor și a IMM-urilor, în contextul în care știm că economia noastră se bazează în proporție mare – nu știu, 80% – pe societăți mici și mijlocii, generează dezvoltare pe orizontală; generând dezvoltare, generează inovație, generează valoare adăugată, generează taxe la bugetul de stat ș.a.m.d. Și atunci, avantajul este că aceste societăți au o oportunitate în plus, de a se dezvolta. S-ar spune că, vezi Doamne, s-ar putea ca băncile să aibă un dezinteres sau să facă lobby în sensul de a întârzia un astfel de proiect. Nu văd rațiunea pentru că proiectul vine să finanțeze ce nu finanțează ei. Și, prin urmare, nu cred că are vreo relevanță faptul că un astfel de proiect este…

Cornel Dărvășan: Bineînțeles că are. Pentru că anumite bănci se gândesc că niște societăți ar trebui să aibă anumite garanții. Și poate că, dacă acest credit sau această finanțare o iau peste trei luni de zile, s-ar încadra. Dar ele vor acum. Și atunci, dacă vor acum, banca pierde un viitor client…

Remus Mîndru: Ascultând argumentul dumneavoastră, într-adevăr, probabil că undeva se calcă pe picioare unii pe alții. Dar scopul legii și scopul instrumentului, mecanismului de crowdfunding este oarecum…

Cornel Dărvășan: Să nu înțelegeți că țin cu băncile. Chiar nu țin deloc; și eu îmi doresc să apară repede legea asta pe piață…

Remus Mîndru: Nici nu insinuam acest lucru.

Cornel Dărvășan: Pentru că am, așa, un mic dinte împotriva anumitor aspecte din sistemul bancar, dar nu este subiectul nostru de discuție. Oricum, cred că este bine ca în mediul de afaceri să existe cât mai multe alternative. Aceasta este chiar democratic.

Remus Mîndru: Și aici aș completa: alternative care să nu sugrume investitorul.

Cornel Dărvășan: Corect. Bineînțeles, pentru investitor.

Remus Mîndru: Alternative care să-l lase pe investitor să se concentreze pe idee, pe inovație – acest principiu interesant care se tot dezbate la nivel european și pe care se fundamentează multe din politicile europene. Și să-l lăsăm pe întreprinzător să-și facă grijile raportate la idee și nu raportate la instrumente financiare, garanții, fidejusiune și cine știe ce alte chestiuni pe care le cer unii și alții.

Într-adevăr,  este un instrument care vine să salveze multe business-uri mici sau să dea curs unor business-uri în curs de…

Cornel Dărvășan: Sau să îmbrace niște idei în aparență imposibile. Pentru că aici este, cred eu, marea miză. Un om are o idee, vrea s-o implementeze, nimeni nu-l bagă în seamă, nimeni nu-l sprijină, dar el crede cu putere în această idee și va dovedi, prin aceste absorbții de fonduri, prin crowdfunding, că ideea lui este viabilă și va ajunge acolo unde își dorește.

Remus Mîndru: Corect. Să știți că multe idei au pornit și s-au dezvoltat de la premisa că nu vor avea succes. Mulți nebuni au dezvoltat idei fantastice.

Cornel Dărvășan: Așa este. Săptămâna trecută vorbeam cu un antreprenor, într-o emisiune, în care i s-a spus, înainte să cumpere un teren într-o zonă dintr-o parte a României: „Nu te duce acolo, că nu vei face nimic, o să dai faliment!” ș.a.m.d. El avea niște argumente pentru care a cumpărat terenul în zona respectivă și astăzi este unul dintre cei mai mari investitori imobiliari din România. Doar pentru că a pornit contra curentului, pentru că el a crezut într-o idee. Iată cum se poate crea plus-valoare, dintr-o idee pe care nimeni nu o bagă în seamă.

Remus Mîndru: Știți, câteodată este de ajuns să nu pui piedici unei idei bune; dacă tot n-o stimulezi, măcar să nu-i pui piedică. Iar multe din ideile și din… Eu am sesizat și în mediul online, acum în calitate de cetățean: foarte multe campanii de crowdfunding pe diverse aspecte ce țin de tehnologii de mediu, tehnologii IT și care acționează momentan sub formă de precomandă. Practic nu este un instrument de crowdfunding în sens restrâns, de finanțare, de blocare a sumei, de investire și, ulterior, de participare la profit; este, mai degrabă, o formă benevolă de finanțare, pentru că tu comanzi un produs finanțându-l, sperând că el va ajunge la maturitate, va fi implementat, va fi produs și ție îți va reveni exemplarul tău. Nimic mai mult. Și aceasta este o formă. Dar este o formă de precomandă. Excede un pic conceptului de crowdfunding clasic, așa cum urmează el să se contureze.

Tot în chestiunea… Haideți să punctăm și niște dezavantaje!

Un dezavantaj este riscul pe care-l suportă investitorul; risc pe care-l cunoaște mai mult sau mai puțin, acum. Este vorba despre o sumă de bani pe care cetățeanul X o plasează într-un proiect – proiect de pe o platformă reglementată, monitorizată sau nu de ASF – al cărui profil este monitorizat sau nu de ASF, al cărui conținut este monitorizat sau nu de ASF sau de alte instituții, rămâne de văzut – sperând ca, după această campanie de colectare și după dirijarea fondurilor respective în anumite cheltuieli, incerte acum – salarii, cercetare, indirecte, alte investiții – acea idee să dea roade. Este un gir pe care respectivul investitor îl dă unui necunoscut, care are un CV, un profil de societate și o idee revoluționară, sperând ca această investiție să dea roade. Și atunci, a venit legiuitorul, mă rog, prin proiectul de lege, și a spus: „Haideți să limităm!”. Limităm sumele investite, limităm numărul de proiecte la care poți să participi. Limitezi suma la 1000 de euro per investitor și limitezi numărul de proiecte la 5 per platformă. Este de ajuns, nu este de ajuns – rămâne de văzut. Cert este că, din perspectiva pericolului social pe care-l poate reprezenta un faliment, o pierdere, privită individual nu este o sumă care să expună foarte mult un investitor. Pentru că, totuși, se presupune că cine investește o sumă are de unde investi și înțelege mecanismele.

Cornel Dărvășan: Deci acest investitor este conștientizat de la început de faptul că noi credem în această idee pe care vrem s-o implementăm, dar nu există certitudinea profitului și a obținerii, ci este o încercare.

Remus Mîndru: Mai mult decât atât: noi credem în idee, avem nevoie de banii tăi, dar nu știm unde vom ajunge cu ea. Poate nicăieri. Poate în cel mai tare produs de segment de pe piață. Nu știm.

Cornel Dărvășan: Așa că există riscul să fii foarte fericit că ai făcut această investiție…

Remus Mîndru: Sau foarte necăjit că ai pierdut a 5-a investiție, a 6-a, a 7-a, a 8-a…, a 10-a investiție de-a lungul timpului în asemenea campanii.

Cornel Dărvășan: Și pe toate acestea investitorul și le asumă.

Remus Mîndru: Investitorul și le asumă, trebuie să și le asume…

Cornel Dărvășan: Reglementate prin lege.

Remus Mîndru: Exact. Dar în primul rând trebuie să înțeleagă. Pentru că, așa cum fiecare vorbește pe limba lui, fiecare înțelege ce vrea. Și aici apare forța reglementatoare a statului, care poate să vină și să spună: Trebuie informat investitorul în toate privințele. Cum? Cât de în detaliu, încât acel investitor să aibă cel puțin ideea că există posibilitatea în următoarele 12 luni să-și piardă banii. Sau în următoarea lună. Și să nu existe o surpriză în sensul acesta. Pentru că vă mai spun o chestie: decredibilizarea unui astfel de demers, unui astfel de instrument este foarte ușor de realizat. Un investitor nu privește neapărat instrumentul crowdfunding-ului din perspectiva mecanismului lui de aplicare. Și o să spună: „Într-adevăr, am investit într-o idee, ideea a fost falimentară, n-a avut succes, dar mecanismul de implementare, de urmărire, de monitorizare a fost corect aplicat”. Nu-l interesează și nu știu cât este conștient. Pe el îl interesează succesul poveștii din spatele finanțării.

Cornel Dărvășan: Procesul de la capătul lucrurilor, nu…

Remus Mîndru: Exact. Și atunci, el se va uita și va spune: Aceste 5, 6, 7 idei fenomenale de anul acesta, de pe platforma X, au avut succes. Investesc sau nu investesc. Prin urmare, reușita afacerii dă girul și popularizează un astfel de instrument. Pentru că, dacă vom avea parte numai de eșecuri, este clar că nimeni nu va mai investi, iar această idee bună și populară, deja, în afara țării, va fi dusă în derizoriu.

Cornel Dărvășan: DA, aici este nevoie de o finanțare a startup-urilor.

Remus Mîndru: Este o nevoie la nivel european, este o nevoie recunoscută. Într-adevăr, acest concept, această legiferare nu se datorează preluării sau adoptării unei directive europene sau creării cadrului legislativ a unui regulament european, dar rezultă din politicile publice ale Uniunii Europene și din nevoia de finanțare și lipsurile pe care chiar ei le-au afișat de cele mai multe ori și alte țări au luat inițiativă în acest sens – și Italia, și Olanda, și mai multe țări au implementat astfel de sisteme; sau sunt în curs de implementare. Și atunci, ele, practic, vin să… noi venim să completăm acest cerc al celor care încearcă să investească în IMM-uri și în startup-uri, pentru că nevoia, așa cum vă spuneam, este foarte mare în rândul startup-urilor. Startup-urile sunt ale nimănui în clipa de față.

Cornel Dărvășan: Care sunt cele mai bune argumente cu care poți convinge un investitor să vină de partea ta, în momentul în care ai o idee despre care tu crezi că este genială?

Remus Mîndru: În primul rând ideea trebuie să fie una cu impact public. Am reinventat roata; dar este o roată de zece ori mai faină decât orice roată din lumea asta. Argumentele unei idei…

Cornel Dărvășan: Originalitatea, deci.

Remus Mîndru: Exact. Modalitatea de expunere a argumentelor contează foarte mult, ideea în sine contează foarte mult, profilul celui care solicită banii contează foarte mult, CV-ul, și cred că și nișa contează foarte mult, pentru că există niște trenduri pe piață. Este clar că dacă investești în IT sau în idei inovatoare, în direcția de inovație, probabilitatea să primești finanțare este mai mare pentru că trendul pe piață este acesta. Probabil că o idee generatoare de lucruri materiale, să le spunem așa, și nu din sfera IT, o să aibă o problemă mai mare în a atrage finanțare. Dar, ca orice produs de succes, trebuie îmbrăcat frumos, prezentat frumos, iar cel ce-l deține să aibă o conduită ireproșabilă. Și astfel cred că se poate vinde un produs în sensul de a atrage finanțare. În limitele legii, bineînțeles.

Cornel Dărvășan: Bun. Care este poziționarea acestui instrument, să zicem, care este crowdfunding-ul, în rândul altor alternative de finanțare. Ne-ați vorbit despre alte alternative; ați vorbit despre fonduri europene, ați vorbit despre bănci. Care este poziția pe care o vedeți în piață?

Remus Mîndru: Eu am convingerea personală că acest instrument – crowdfunding-ul – se va dezvolta, cel puțin în următorii 10-15 ani, foarte mult și va intra, probabil, în top 3 preferințe finanțare pentru orice întreprindere. Cred că este evident că în momentul de față, exceptând aspectele ce țin de garanții și de alte chestiuni birocratice, finanțarea bancară este una destul de ieftină, raportat la finanțarea unei alte entități sau a unui business angel, care percep niște profituri mai mari sau generează niște interese mai mari în business-ul respectiv. Banca, de bine, de rău, este mai ieftină. Crowdfunding-ul, dacă se dovedește că acest instrument, că această variantă este una fezabilă – din perspectiva imaginii pe piață, din perspectiva eficienței finanțării proiectelor – și intră pe trendul finanțărilor sigure sau securizate într-o anumită măsură, cred că poate avea un succes foarte, foarte mare, mai ales în rândul tinerilor, al celor care lucrează cu mediul online foarte mult. Și cred că crowdfunding-ul vine alături de orice altă variantă de finanțare, pentru dezvoltare, că în fond despre asta discutăm. Nimeni nu poate să spună că, după ce atragem o finanțare prin crowdfunding și finanțăm o idee bună, acea idee se dezvoltă… Să nu uităm că proiectul de lege, în forma în care se află momentan în Senat, limitează proiectul, finanțarea per proiect la un milion de euro; raportată la cursul valutar de la data publicării proiectului.

Cornel Dărvășan: Sunteți încântat de această chestie sau nu prea?

Remus Mîndru: Sunt încântat parțial. Vă spun sincer, sunt încântat uitându-mă la riscurile investitorului și la faptul că trebuie să existe niște limite, cel puțin până se popularizează un astfel de instrument și până își dă examenul de maturitate. Momentan discutăm de principii. Discutăm de ipoteze. Și cred că ar trebui să existe o limitare, sub toate aspectele. În schimb, dacă o societate se capitalizează prin crowdfunding și ajunge la o sumă generoasă, care-i permite să investească, care-i permite să genereze active și alte garanții, sunt ferm convins că orice alt finanțator va fi încântat să finanțeze ideea mai departe sau să finanțeze o altă etapă de dezvoltare, sau să finanțeze, pur și simplu, activitatea curentă a societății respective. Deci crowdfunding-ul își va găsi locul alături de alternativele de finanțare pe care le-am pomenit: cea bancară, nebancară, cea guvernamentală, cea nerambursabilă, prin instrumente structurale și de coeziune, cea privată din equity, business angel. Își va găsi și crowdfunding-ul un loc, dar eu sunt ferm convins că va fi foarte popular în următorii 5-10 ani.

Cornel Dărvășan: Tot ați vorbit de forma actuală a actului normativ adoptat în Senat, haideți să vedem câteva aspecte care sunt acum în forma actuală și care ar fi idealul pentru dumneavoastră, care reprezentați în această emisiune mediul de afaceri, care sunt cele mai importante îmbunătățiri care se pot aduce. Am amintit câteva, dar haideți să vedem mai concret.

Remus Mîndru: În regulă. Modalitatea de finanțare, din perspectiva mea, este una deficitară în reglementare. Într-adevăr, avem titlurile de capital și titlurile de creanță, sunt două direcții diferite. Una presupune transferul unor interese, unor părți sociale din societatea finanțată, cealaltă presupune o formă de creditare. Sunt două alternative. Prima, sincer să vă spun, n-o văd foarte realistă – și mă refer la cea privind titlurile de capital – din simplul argument că, practic, am transforma – la modul impropriu, de altfel – societățile cu răspundere limitată în societăți pe acțiuni, din moment ce se va ajunge, la un moment dat, la a tranzacționa părți sociale în funcție de investitori, terți investitori pe o piață reglementată sau pe o platformă reglementată. Și atunci, cred că și atenția instituțiilor statului ar trebui să fie mai aplecată înspre a reglementa această chestiune. În schimb, văd cu ochi buni aspectul ce ține de creditare, de finanțarea personală. Într-adevăr, niște condiții comerciale sau de piață avantajoase pentru ambele părți, conform proiectului lansat pe platformă și care presupune o plasare de fonduri sau o creditare efectivă a societății, urmând ca societatea respectivă să aducă niște beneficii în condițiile caietului de sarcini – să-l definim așa – al „prospectului de proiect”.

Această chestiune o văd mai realistă. Proiectul de lege definește – și când zic „definește”, doar definește, fără să detalieze absolut deloc – cele două variante. Asta ar fi un aspect. Aici cred că s-ar putea insista mult mai mult în a detalia, a ne clarifica metodologia, mecanismul de achiziție, de vânzare, de… Știți cum e: o societate, cum spuneam, ea funcționează după guvernanța corporatistă. Există niște asociați care iau niște decizii; deciziile respective pot fi potrivnice proiectului de la un moment dat. E un risc pe care investitorul trebuie să-l înțeleagă. Și atunci, din perspectiva mea, este o variantă mult mai flexibilă a doua variantă, cu creditarea, cu împrumutul către societate, cu plasarea fondurilor respective, decât cea de achiziționare  și de intrare în rolul asociatului sau acționarului în societate. Unde reprezentarea în forurile de conducere poate fi limitată, infimă sau chiar dizolvată, în sensul de număr de voturi, de putere decizională.

Și atunci, cred că aici ar trebui insista un pic mai mult pe reglementare; a mecanismului, punctual: cine, cum procedează încât să intre și cum se comportă societatea. Cine monitorizează modul și comportamentul societății pe perioada realizării investițiilor? Cât de transparentă este informația privind destinația fondurilor ș.a.m.d.

Aici cred că proiectul de lege vine doar să traseze două direcții – ca să concluzionez pe aspectul acesta – fără să dea foarte multe detalii și e loc de reglementare. Probabil că se va reglementa în legislația secundară.

O a doua chestiunea asupra căreia m-am aplecat a fost cea a sancțiunilor. Aici, din punct de vedere juridic, având în vedere calitatea mea de avocat, abordarea legiuitorului, abordarea inițiatorilor este una total nefericită. Avem sancțiuni contravenționale fără minim/maxim, fără trimitere la Ordonanța nr. 2 ca drept comun, ca normă generală în materie de sancțiuni și de contravenții. Avem sancțiune contravențională pentru o faptă penală și vorbim de fals… Adică sunt niște instituții juridice care ar trebui separate, ar trebui clarificate – și aici cred că profesioniștii în drept din parlament își vor spune cuvântul. Deci aici, iarăși, este o chestiune de lipsă de reglementare.

De asemenea, nu mai discutăm de terminologie: într-o parte a textului este utilizată noțiunea de „societate”, în alta, „societate comercială” – din moment ce știm că, componenta comercială din sintagma „societate comercială” este exclusă de lege, în virtutea noilor coduri… Și sunt multe, multe scăpări de genul acesta. Și aici aș mai sublinia una foarte importantă, de fapt, și anume rolul de monitor al ASF-ului. Care într-o parte a proiectului de lege el apare ca reglementator, dacă vreți, pe de altă parte se specifică punctual că el nu monitorizează și nu gestionează. Și atunci, aici cred că ar trebui insistat un pic mai mult, pentru că implicarea unei astfel de entități, unei astfel de autorități în acest joc dă credibilitate și liniștește atât investitorul, pe de o parte, cât și beneficiarul fondurilor. Însă trebuie detaliat la nivel de procedură, la nivel procedural, la nivel de ordine, la nivel de ce vreți dumneavoastră…, toate mecanismele efectiv de control al ASF-ului, limitele acestuia, cine este agentul constatator în cazul aplicării unei sancțiuni. Că avem contravenții, dar cine le aplică. Adică sunt foarte multe aspecte de natură pur juridică, care trebuie lămurite și care credibilizează un astfel de demers. În lipsa lor, avem o formă fără fond, avem un proiect de lege cu foarte multe lipsuri.

Sincer să vă spun, mai sunt multe aspecte… Pe acestea le-am considerat foarte importante, dar ele sunt multe și cine are curiozitatea poate să acceseze site-ul Camerei Deputaților și acolo, în secțiunea de proces legislativ există și avizele anumitor comisii, inclusiv… cred că cea mai complexă abordare a fost cea a guvernului, dar a avut în vedere inclusiv punctul de vedere al BNR, unde, într-adevăr, se solicită foarte multe clarificări de natură terminologică și pe fond: avem parte de o creditare sau nu. Creditare în sensul BNR-ului sau în ce sens societățile sau intermediarii, aceste platforme, aceste societăți care gestionează platformele sunt societăți de intermediere financiară, sau nu? Pentru că dacă sunt, intră sub incidența BNR-ului și a controlului BNR-ului. Dacă nu, sub controlul cui respectivele societăți au obiect unic de activitate, au voie să întreprindă și alte activități sau nu? Este o chestiune foarte importantă și are relevanță din perspectiva unui faliment, a unei insolvențe… a orice. Și atunci, aceste lucruri trebuie clarificate și trebuie cuprinse în proiectul de lege, și eu nu le văd clarificate decât printr-o dezbatere publică popularizată, dacă vreți, în rândul…

Cornel Dărvășan: Presupun că acestea sunt și așteptările mediului de afaceri, cu privire la această lege.

Remus Mîndru: Clienții mei îmi formulează diverse opinii. Noi, ca societate, reprezentăm interesele clienților noștri, multe societăți. Avem multe societăți în portofoliu. Respectivele societăți au diverse probleme. Una dintre probleme este finanțarea și oricine încearcă să identifice surse de finanțare. Și atunci, din discuție în discuție, am ajuns la anumite concluzii. Concluziile vi le-am prezentat și până acum. Evident că mediul de afaceri trebuie consultat. Mediul de afaceri, asociațiile profesionale, asociațiile de întreprinzători. Există tot felul de evenimente dedicate acestor investitori, unde se pot dezbate anumite chestiuni care pot fi prezentate mai departe; trebuie preluate mai departe. Cineva trebuie să reprezinte interesele în forul decizional, în forul legislativ. Nu poate să se ducă oricine și să susțină un punct de vedere neinvitat.

Cornel Dărvășan: Cineva profesionist, domnule avocat. Pentru că în comisiile noastre de lege sunt foarte mulți care nu sunt avizați din punctul acesta de vedere. Și nu vorbim numai de comisii, vorbim și despre aleșii noștri, care „li se limbă plimba-n gură” când vorbesc, uneori, despre…

Remus Mîndru: Dar să știți că… Acum, fără să risc să duc discuția într-o direcție pe care nu ne-o dorim foarte mult, să știți că noi, până la proba contrarie, suntem un stat de drept. Iar acest stat de drept are niște mecanisme instituționale. Procesul electoral, mergând spre separația puterilor în stat, ne-a adus astăzi într-o situație în care cei ce ne reprezintă în forurile legislative sunt de o asemenea manieră. Sunt cei pe care i-a generat majoritatea. Noi suntem parte a majorității sau nu, dar suntem parte a întregului. Și atunci, ei sunt oglinda noastră în Legislativ, din păcate sau din fericire, depinde din ce perspectivă privim.

Cornel Dărvășan: Ce simțiți atunci când vin clienții la dumneavoastră și vă spun: Uitați ce probleme sunt. Domnule, dar oamenii ăia nu reglementează niște lucruri? Cum pot să dea un proiect de lege atât de ambiguu, atât de neclar în anumite privințe, pe care și dumneavoastră le-ați spus. Și dumneavoastră sunteți un avocat tânăr, care vă doriți să meargă mediul de afaceri – de acolo aveți clientelă – vă doriți să-i reprezentați cu bine și uneori nu aveți acces la aceste pârghii ale Legislativului. Cum vă simțiți?

Remus Mîndru: Să știți că ai mei clienți au așteptări foarte mari. Și au avut așteptări foarte mari, probabil și pe viitor vor avea așteptări foarte mari de la cei ce reglementează, de la legiuitor; de la cei pe care i-au mandatat sau i-au mandatat alții să decidă în numele lor. Bineînțeles că, cu stupoare îmi prezintă anumite lucruri și se întreabă, de cele mai multe ori retoric, dacă respectivele chestiuni le-a avut cineva în vedere, și dacă cineva s-a aplecat asupra lor, și dacă cineva și-a dat interesul când a reglementat. Dar să știți că un proiect de lege beneficiază de o prezumție sau de niște circumstanțe atenuante, dacă vreți. E un proiect de lege, camera decizională este Camera Deputaților, camera întâi sesizată a fost Senatul, parcursul legislativ este lung, până la urmă probabil că se va petici sau se va întregi așa cum trebuie. N-aș condamna inițiatorii pentru textul formal, i-aș felicita pentru inițiativă, pe fondul problemei, cu speranța că își vor duce acest mandat până la capăt, în parcurgerea de către acest proiect de lege a parcursului legislativ. Totuși, e vorba de implicare și e nevoie de implicare.

Clienții noștri, ca ai oricărui avocat, probabil, au nemulțumiri și vor avea nemulțumiri. Dar să știți că progresul are ca fundament nemulțumirea. În lipsa ei, poate că n-am fi așa de atenți sau așa de exigenți.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumim foarte mult pentru prezența în emisiunea noastră! Să sperăm că aceste gânduri vor fi înregistrate, pentru că să știți că ne urmăresc foarte mulți specialiști în demersul emisiunilor noastre. Vă mulțumesc foarte mult pentru tot ceea ce ne-ați spus. Sperăm ca aceste gânduri să fie preluate și să se producă ceea ce ne dorim, adică o dezbatere cu profesioniști în acest domeniu.

Doamnelor și domnilor, este un privilegiu pentru noi să vă urăm, la acest sfârșit de an, sărbători frumoase, să fiți alături de Legal Point și în anul care vine. Vă mulțumim că ne-ați urmărit de-a lungul întregului an, vă mulțumim pentru like-urile pe care ni le-ați dat. Dacă nu ați dat Like paginii noastre de Facebook: Legal Point, dacă nu ați dat Like Universului Juridic, vă rugăm să faceți acest lucru chiar acum. Astăzi a fost împreună cu noi domnul avocat Remus Mîndru, partener la casa de avocatură Coman Mîndru Popescu. Mult succes în activitate, domnule avocat!

Remus Mîndru: Mulțumesc mult! Mulțumesc pentru invitație.

Cornel Dărvășan: Vă mulțumim foarte mult pentru clarificările pe care le-ați adus acestui subiect, destul de „incipient”, să zicem, sau dificil și la începuturi. Crowdfunding-ul este o alternativă de finanțare, vă invităm să fiți parte la ideile care se dezbat, atunci când va fi cazul, în legătură cu proiectul de lege. Sunt Cornel Dărvășan, vă doresc o seară bună și un an nou fericit! La revedere!


Joi, 21 decembrie 2017, începând cu ora 12.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, dl. Cornel Dărvășan a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: av. Remus Mîndru, partener Coman Mîndru Popescu.

Tema emisiunii a fost: „Perspectiva reglementării crowdfunding-ului în România și efectele în rândul startup-urilor”.

Emisiunea Legal Point a fost transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.

EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 59 – av. Remus Mîndru: Perspectiva reglementării crowdfunding-ului în România și efectele în rândul startup-urilor was last modified: ianuarie 30th, 2018 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: