EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 57 – Prof. univ. dr. Nicolae Volonciu: Seniorul Nicolae Volonciu – 90 de ani

22 nov. 2017
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 1503

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

[…]

Conferința națională de Drept Penal al Afacerilor, ediția a VIII-a, ON-LINE

Cornel Dărvășan: Din 1950 până astăzi…

Nicolae Volonciu: Au trecut ceva ani…

Cornel Dărvășan: O carieră didactică impresionantă. Sunteți cunoscut pe scena Dreptului românesc ca un specialist de renume în materie procesual-penală. Povestiți-ne, pe scurt, care a fost parcursul acestei cariere de succes.

Nicolae Volonciu: Păi parcursul era firesc să înceapă tot cu facultatea de Drept. Or, asta a început în 1946, când am devenit student în anul I, și în patru ani am reușit să termin. Poate ca o curiozitate, să vă spun că am plecat la drum, în 1946, pe baza unei admiteri făcute ad-hoc, pentru că la facultatea de Drept niciodată nu s-a făcut admitere înainte de Război. Anul ’46 este primul an postbelic. În ’45 s-a terminat războiul și în ’46 s-a dat drumul la anii universitari. Pentru că în timpul războiului era o vorbă: Anul universitar e înghețat. Nu era lacătul pus la nicio universitate, dar nici școală nu se făcea. Lumea era pe front, mai ales băieții. Iar la Drept, spre deosebire de formațiile de astăzi, unde sunt mai multe domnișoare decât băieți, atunci era invers…

Cornel Dărvășan: Băieții predominau.

Nicolae Volonciu: Da. Erau 90% bărbați și cam 10% de sexul frumos. Și să mă întorc la ’46. Știți câți s-au înscris în 1946 să urmeze facultatea de Drept? Nu vă închipuiți: 6000 de oameni.

Cornel Dărvășan: Pe câte locuri?

Nicolae Volonciu: Păi nu erau locuri. Câți se înscriau, atâția se înscriau. În mod obișnuit, Facultatea de Drept primea în fiecare an cam 1000, 1200, 1300, 900, 1500… Nu mai mult, niciodată. La 6000 de oameni s-au oprit posibilitățile de desfășurare a activității didactice. S-a făcut apel la Minister, ce să facă. Ministerul a spus: Trebuie să faceți o departajare; un fel de admitere. Admiterea, însă, nu era concurs, propriu-zis. Cel puțin așa cred eu. S-a numit concurs. Pentru că la urmă s-au prezentat la acest concurs cca 6000 de oameni, aproape nimeni nu s-a retras; dar nici nu a trecut. Nici greu n-a fost concursul. La facultatea de Drept, în anii următori și mai ales după 1950, când erau numai cam 100 de locuri și erau 2000, 2200 și 2300 de candidați, totdeauna la admitere se băteau 20-23 de persoane pentru un loc. aici, din 6000 cât credeți că s-a admis? 2000. Deci cam trei pe un loc. 4000 au rămas pe din afară, 2000 s-au putut înscrie.

Cornel Dărvășan: Și din ce ați dat examen atunci?

Nicolae Volonciu: Din Română, din limbă străină – franceză –, că se făcea în liceu; și Matematică sau Latină, după cum era omul, de la Real sau de la Uman; plus întrebări de cultură generală. Pentru că liceele erau de cultură generală. Și aici intra aproape tot Bacalaureatul: Istorie, Geografie, Fizică, Chimie, Astronomie – cine a făcut – ș.a.m.d. De ce cred eu că nu a fost admitere propriu-zisă? În primul rând pentru că nu era un număr de locuri. Nimeni nu a știut pe câte locuri se dă concursul. Când am văzut 2000, toți ne-am crucit. Dar se știa că din 2000 de oameni, dacă vin 300 la școală e lucru mare de tot.

Cornel Dărvășan: Și câți ați venit la școală?

Nicolae Volonciu: O să vă spun imediat cum s-a întâmplat după începerea anului universitar. Care, întâmplător, suntem exact în acea zodie. În noiembrie a început, în ziua de 19 noiembrie – țin minte exact, pentru că era o zi istorică. Au fost primele „alegeri libere”, că așa se numeau, după 37. Din 1937 până în 1946, 19 noiembrie, în România nu au fost alegeri. A fost războiul, a fost perioada Antonescu etc. 6 Martie, cu Petru Groza… Abia în noiembrie 46 au fost primele alegeri; „alegeri libere”. De aceea știu, că anul universitar a început la 2-3 zile după alegeri. Nu s-a dorit ca în campania electorală să mai vină și studenții, cu multe… încurcături.

Original Black Friday pe UJmag.ro!

[…]

Cornel Dărvășan: Materia procesual-penală. Cum v-a venit această aplecare?

Nicolae Volonciu: Simplu de tot. Fiind doi, erau două catedre principale în Drept – și astăzi: Dreptul Privat, în mare Civil, cu toate ramurile anexe; Penal, cu toate ramurile anexe: Criminologie, Criminalistică, Procedură Penală, Penal etc. Stătescu și-a dorit să meargă la Privat, eu am dorit să mă duc la Penal. Oancea ne-a primit, dar mi-a spus: Dragă Volonciule, la mine nu mai ai loc. Eu deja am doi asistenți  și nu mai am ce face cu dumneata. Dar, zice, uite, profesorul Dongoroz n-are asistenți și se tot plânge să-i găsim un asistent. Vrei să te duci la profesorul Dongoroz? Eu, când am auzit așa, am zis că l-am luat pe Dumnezeu de picior. Păi Dongoroz era cel mai mare profesor universitar la ora actuală, în România. Mai bun ca el nu era nimeni. Și un jurist arhicunoscut și peste hotare. De el se vorbea în toată Europa. Era un mare jurist și un mare penalist. Cum să nu vreau? Sigur că mi s-a părut că l-am luat pe Dumnezeu de picior când am auzit.

Și m-am și prezentat la el, m-a primit frumos… Eu am dat și examen cu el. Mai exact, n-am dat examen. Pentru că – și aici e o nostimadă – Procedura Penală, pe care eu o profesez de atâția ani… știi că în facultate n-am notă la Procedură Penală? Pentru că se dădea un singur examen, de Penal. Iar lui Dongoroz nu-i plăcea Procedura; el era bun penalist. Pentru Procedură avea un conferențiar – George Vrăbiescu – care făcea un fel de seminar de Procedură Penală, la care eu m-am dus și am făcut și Penalul, și Procedura Penală. Dar examen dădeam numai de Penal. În foaia mea matricolă există o singură disciplină – Penalul, atât. Procedura nu figurează. Pentru că se spunea… Dar, mai mult decât atât. Ai auzit că există Penal general, cu infracțiunile și apoi partea specială a Penalului, unde iei fiecare infracțiune în parte: delapidare, omor, furt, tâlhărie, spălare de bani ș.a.m.d. Aia e partea specială. Aia nu s-a făcut în Europa decât târziu de tot, după 1950. Exista teza că cine știe Penalul general, adică teoria infracțiunii, a răspunderii penale, a exercitării acțiunii penale etc. n-are nevoie… Dacă-i jurist bun, ia Codul sau textul de lege și citește. Mă, ce e furtul? Însușirea unui obiect în posesiunea altuia etc… Dacă ești jurist trebuie să înțelegi. Ce e aia delapidare? Că-ți spune legea ce e; nu trebuie să înveți.

Ce s-a întâmplat? Dreptul penal a devenit din ce în ce mai stufos. Pe vremea mea, în legile penale nu existau mai mult de 100 de infracțiuni, incriminări. Azi cred că în Dreptul modern sunt 400-500, în toate țările. Că au apărut infracțiuni de care nici nu știai – în materie informatică etc.

Cornel Dărvășan: Întotdeauna infracțiunea este înaintea legii; și legea, săraca, se chinuie să reglementeze anumite aspecte…

Nicolae Volonciu: Așa că seria mea n-a făcut decât Penal general; partea generală a Codului. Se spunea: Partea specială o înveți. Dacă ești jurist bun, citești textul de lege și știi despre ce e vorba. Că una e furtul, alta e omorul, normal.

Cornel Dărvășan: D-le profesor, ați fost mereu înconjurat de practicieni ai Dreptului. Cum apreciați dumneavoastră noile generații de juriști?

Nicolae Volonciu: Domnule, depinde. Până la urmă știi cum e: „Omul sfințește locul!”. Generația e greu de spus… Sigur, uneori se întâmplă. De pildă, generații foarte slabe au fost după război. În anii în care am făcut eu, îți închipui: Dacă din 6000, 2000 de inși am reușit să dăm toate examenele din primul foc… Și până la urmă s-au căznit și vreo sută tot au făcut. Dar în câțiva ani, terminând prin ‘52, ‘53, ‘54, ‘55… Nu mai spun că nu exista examen de terminare. Prima dată s-a introdus examenul de Stat în 1951, după ce noi doi am terminat. Și vine hârtie de la minister și ne cheamă Oancea, decanul nostru, și zice: Dragă, voi doi sunteți singurii șefi de promoție, dar sunteți singurii care puteți să vă prezentați la examenul de Stat – ceea ce e licența astăzi. Ei, numai că legea era foarte permisivă. Îți permitea atunci să dai examenul de Stat, dar nu mai târziu de 6 ani de la terminare. După ce ai luat și ultimul examen, aveai un răgaz de 6 ani, în care puteai să obții diploma de terminare, diploma de licență cum ar fi astăzi. Și a zis: Voi doi sunteți și șefi de promoție, și asistenți, spălați rușinea facultății! Că numai voi doi sunteți, la ora actuală, absolvenți. În ‘51, ianuarie sau februarie a venit. Noi doi, cu Stătescu, eram asistenți de vreo 3-4 luni; din vară.

[…]

Cornel Dărvășan: După părerea dumneavoastră, d-le profesor, cât de mult influențează politicul actul de justiție?

Nicolae Volonciu: Ei, asta e… Cel mai bine ar fi să nu influențeze deloc. Nu se poate, că peste tot, o mică influență există. Ce am învățat eu și ce mi-au spus toți colegii, care s-au mai școlit și prin alte părți: peste tot în lume se știe – și se mai și spune uneori în mediul universitar, unde nimeni nu se supără de acest adevăr – că cele trei puteri sunt, de fapt, două și jumătate. Pentru că peste tot justiția e încă legată; mai mult sau mai puțin. Nu ca la noi, evident. Adică mai cu socoteală.

Cornel Dărvășan: Mai avem șapte minute din emisiune, spuneți-ne câteva dintre propunerile dumneavoastră pentru îmbunătățirea cadrului legal și instituțional.

Nicolae Volonciu: Sunt multe lucruri…

Cornel Dărvășan: Câteva, concrete, ce vă trece prin minte.

Nicolae Volonciu: Concret, de pildă… E drept că poate aici eu sunt influențat de școala veche, dar, oricum… De pildă, îți dau un singur exemplu: noi clamăm prezumția asta de nevinovăție chiar când n-ar fi locul. Pentru că se spune: „De ce nu se spune în lege că poți să fii ministru sau deputat, sau cutare, dacă ai o condamnare?”. Păi trebuie să o spună legea asta? Nu. Nicăieri în lume legea n-o spune. Dar peste tot există altceva: o chestie de bun-simț. Că o normă legală, înainte de orice, trebuie să fie morală. Nu există dispoziție legală care nu trece prin morală. Asta-i o datorie morală. Ar însemna că societatea s-a coborât foarte jos, că e nevoie ca legea să spună expres: N-ai ce să cauți tu pe banca ministerială dacă ești condamnat! Sigur, ar trebui s-o spună legea, ca să înțeleagă și măgarul. Dar în lume nu se întâmplă așa ceva. Numai dacă apare undeva, într-o revistă sau un ziar, că cineva se pare că nu e… Demisie de onoare! Chiar se spune „demisie de onoare” – onoarea e mai presus decât politica; pentru că onoarea ține de morală. Or, legea, înainte să fie lege, trebuie să fie morală. Nu există legi anti-morale nicăieri în lume. Asta lumea de la noi nu înțelege. Pur și simplu. Ați auzit dumneavoastră, undeva, că cineva e condamnat, chiar și definitiv, și e ministru pe undeva? Eu cred că nici în America Latină sau pe vremea generalilor, când erau acolo fel de fel de regimuri. Eu nu pot să înțeleg… Mintea românului atâta lucru să nu înțeleagă? Că morala e mai presus de lege?

Cornel Dărvășan: Îl alege și primar, chiar dacă e din pușcărie… N-ați văzut așa ceva, deci nu există ca la noi, aveți dreptate.

Nicolae Volonciu: Și asta e legată de o supralicitare a unei chestiuni: prezumția de nevinovăție. Prezumția de nevinovăție e foarte bună, există peste tot, numai că unii o înțeleg greșit. E făcută pentru omul de pe stradă, nu pentru jurist. Vă dau un exemplu: un procuror, dacă el e convins că tâlharul e tâlhar, păi nu-l trimite în judecată? Dar ce, pentru el nu funcționează prezumția de nevinovăție? Ar trebui să nu-l poată trimite în judecată, pentru că nu-i condamnat definitiv. Dar cum să ajungi la condamnare definitivă dacă nici nu-l trimiți în judecată? Sau judecătorul. Un judecător îl găsește pe ăla vinovat.

[…]


Miercuri, 22 noiembrie 2017, începând cu ora 17.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, dl. Cornel Dărvășan a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: prof. univ. dr. Nicolae Volonciu.

Tema emisiunii a fost: „Seniorul Nicolae Volonciu – 90 de ani”.

Emisiunea Legal Point va fi transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.

👍Vezi și: Facultatea de Drept București. Eveniment aniversar – Prof. univ. dr. Nicolae Volonciu – 90 de ani

EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 57 – Prof. univ. dr. Nicolae Volonciu: Seniorul Nicolae Volonciu – 90 de ani was last modified: decembrie 11th, 2017 by Universul Juridic
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter