EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 53 – Prof. univ. dr. Iosif Urs: „Centenar TITU MAIORESCU”

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

[…]

Iosif Urs:  Noi suntem o universitate, eu zic, clasică și complexă – în sensul că nu ne-am limitat numai la zona învățământului umanist și am încercat să ne depărtăm puțin, dar este costisitor pentru o universitate privată și chiar de aceea, a fost o unidimensionalitate, să zic, în învățământul privat. Noi ne-am extins și am făcut 5 facultăți, iată, în domeniul sănătății: și medicină dentară, și medicină, și asistență medicală generală, și tehnică dentară. Avem într-adevăr o paletă largă; avem zece facultăți; stăm foarte bine la psihologie, stăm foarte bine la drept, la informatică. Anul acesta, de exemplu, am avut șase pe un loc la medicină, cinci la medicină dentară, patru la psihologie, trei la informatică… Deci organizăm concursuri de admitere foarte serioase, ca să putem face o selecție potrivită.

Suntem în trend; dar cu un efort, într-adevăr, foarte serios, adică a acceptat întreaga comunitate universitară să ne dezvoltăm și pe infrastructură. Ăsta a fost un beneficiu și un punct pozitiv în politica noastră managerială, adică am construit, practic, amfiteatre, laboratoare, aulă. Toate laboratoarele de la medicină și toate…

Cornel Dărvășan: Nu mai vorbim de căminele de studenți care sunt un argument foarte important pentru mulți dintre studenți.

Avem două cămine de studenți, cu un total de aprox. 500 de locuri  – 350 într-un loc, 150 în alt loc… Foarte dotate, eu le numesc hotel de trei stele, poate și mai mult. Studentul are și o mică bucătărie, are toate legăturile de media, toate intră într-un preț modic, practic, la ora actuală. Avem cluburi special amenajate pentru activitățile lor… Deci încercăm o viață culturală după amfiteatru, după instrucție propriu-zisă. Am constatat că studenții apreciază acest lucru, că vin acasă. Iar mai ales acum, că tot vorbim de internaționalizare, studenții străini caută să se apropie de universitate și prin această activitate de după amfiteatru, de după cursuri. Noi avem bine pus la punct sistemul.

[…]

Cornel Dărvășan: D-le profesor, cum stabiliți sau cum vedeți politica guvernului față de universitățile particulare, comparativ cu cele de stat? Vă simțiți privilegiați, vă simțiți nedreptățiți…?

Nicolae Cîrstea: Sau sprijiniți, încurajați?

Iosif Urs: Din păcate, deși constituțional mă simt protejat… Învățământul e tratat egal… Sau singurul criteriu care ne-ar deosebi ar fi calitatea, să zicem. Din păcate, statul nu sprijină în niciun fel – financiar vorbesc acum, material – universitățile private. Noi în 27 de ani n-am luat de la stat absolut nimic. Dar plătim ceea ce trebuie plătit. Mai mult, aș zice că nu ne sprijină, e o politică pe care n-aș vrea să o comentez foarte adânc, dar un lucru ar trebui spus: Dacă învățământul public e gratuit, atunci ar trebui să nu primească facultățile sau universitățile publice studenți cu taxă; ar trebui să rămână la învățământul bugetat și apreciat ca atare de stat. Dar universitățile publice au un număr egal, ba uneori chiar depășesc studenții bugetați cei care vin și plătesc taxe. Și în acest caz, eu nu aș zice că se dă o lovitură învățământului privat. Dar în conștiința noastră, a familiilor și a părinților, există această idee că învățământul de stat ar fi mai bun. Eu m-am format la învățământ de stat. Am devenit profesor titular în învățământul public, unde am lucrat mulți ani. Și am venit la învățământul privat cu conștiința clară că aici se face învățământ mai bun. Așa am venit, cu toată sinceritatea spun și le spun mereu și studenților mei, crezând că aici și eu trebuie să-mi revăd conduita, mentalitatea… Apropo de Titu Maiorescu. El a predat peste jumătate de veac – a fost profesor –, n-a întârziat niciodată la cursuri. Era de o punctualitate extraordinară. Și am crezut și eu că trebuie să fii punctual, că trebuie să fii foarte bine pregătit, că studentul plătește. Și atunci, și el are pretenții la tine. Din păcate, dacă din punctul meu de vedere lucrurile au fost așa, am văzut că studenții – și părinții, în general – încă nu acordă ceea ce trebuie, să dea cezarului ce-i al cezarului. Și atunci și învățământul privat s-a îndepărtat puțin de calitate. Pentru că se acționează într-o piață concurențială. Oricât aș fi de sever eu, ca profesor de Drept civil, pe care-l fac în anul I și II, dacă la alte facultăți porțile sunt deschise și au și o taxă puțin mai mică, atunci studentul mă părăsește. Și eu trebuie să joc într-un echilibru foarte instabil; să simt pulsul pieței, ca să exist și să rezist. Și atunci, toată lumea ar trebui să crească calitatea sau exigența și criteriile, și pentru admitere, și pentru evaluarea cunoștințelor, ca să ieșim pe piață cu un produs comun, să zic așa.

Dar existăm, cred că statul sau mulți din guvernanți nici n-au înțeles cum trebuie, dar nici nu sprijină învățământul privat. Este o luptă, dacă vreți; o luptă a noastră, care eu sper să învingă. Dacă iau America, învățământul privat e pe primul loc. Acolo gândești exact invers: Dacă aș reuși la învățământul privat, ar fi extraordinar. Dacă nu reușești la învățământul privat te duci la stat. La noi e invers. Primul lucru, părintele își duce băiatul la facultatea publică. Acolo, dacă nu reușește și nu are finanțele primite de la stat, vine la noi. Că n-are altă soluție; n-are forță să-l ducă în străinătate.

Dar eu zic că vom învinge această politică sau această mentalitate și că învățământul privat, dacă va rămâne serios și dacă ARACIS-ul, de exemplu, această agenție națională care asigură calitatea „produsului” nostru, învățământului, va aprecia că trebuie să ridice ștacheta pentru toate facultățile, iar noi vom aprecia aceste planuri și vom milita pentru ele, învățământul privat va învinge. Asta e credința mea.

Aș mai spune ceva. În ultimii ani rata de absolvenți de bacalaureat a scăzut, cunoaște toată lumea această politică, deși nu tânărul este vinovat pentru ceea ce s-a întâmplat în liceu, părerea mea. Ale altora sunt vinovățiile. Dar și din cei care s-au împuținat, tot mai mulți accesează universitățile din Europa sau din alte continente. Sigur că e un lucru pozitiv. Dumnezeule, dacă ai bani te poți duce. Costă de trei, de cinci, de zece ori mai mult decât la noi. Dar dacă vrei și ești pregătit, te poți duce acolo. Dar această plecare afectează și învățământul public, dar și învățământul privat foarte mult.

[…]

Iosif Urs: … A avut un complex al omului sărac, care a mers în Europa la o școală unde erau numai nobili, aristocrați… El s-a trezit acolo un țăran care nu spunea o boabă nemțește. Acolo erau numai fii de nobili.

Cornel Dărvășan: Dar până la urmă l-a tradus pe Schopenhauer, până la urmă a învățat.

Iosif Urs: A intrat în anul I și nu știa un cuvânt nemțește; la finele anului I a fost în grupul de eminenți – primii cinci. Iar terminarea liceului, la Terezianum, a fost pe primul loc în liceu, cu diplomă înmânată de ministrul austriac al instrucției. Marele conte Lon i-a dat premiul și a spus: Rămâi în Austria – atunci era integrată în Germania – și mă voi îngriji de cariera ta. Deci a fost un luptător, pentru că avea acest complex, al țăranului care s-a dus în frunte și a vrut să pătrundă în această lume. Iar către sfârșit – și l-a preocupat toată viața chestia asta – el a știut că e mai bun decât toți din jurul lui. Și a trăit acest complex de superioritate, care n-a plăcut la multă lume. Dar el a trăit între aceste două complexe. Între aceste două complexe s-a desăvârșit, de fapt, și a luptat cu ardoare pentru adevăr. A fost prigonit, a fost ostracizat, a fost blamat, a fost calomniat; dar a rămas integru, mândru, senin deasupra tuturor și a învins. El a crezut în adevăr.

Dar dincolo de planul acesta, a avut problemele lui personale, legate de familie, unde… El s-a îndrăgostit de fata unui conte – n-a fost decât un vis, cum a zis Minulescu, „ce a trebuit să fie”, probabil; apoi tot de o fată nemțoaică dintr-o familie bună – s-a și căsătorit cu Clara, a avut o fată Livia. Până la urmă, marea lui dragoste, după alți 27 de ani în care el mărturisește către sfârșit că s-a chinuit, a fost căsătoria și dragostea lui extraordinară pentru Ana Rosetti, din familia Rosetteștilor, cu care apoi a trăit până la moarte.

Acest plan personal a fost exploatat de mulți biografi, dar după părerea mea nu a scăzut cu nimic valoarea operei lui Titu Maiorescu, care ca filosof, ca estetician, ca eseist, ca istoric, ca jurist, ca avocat… A pledat în mari procese; a fost și avocatul statului român în două mari procese. A fost mereu în față. Anii de profesorat – eu mi-am luat cu mine o carte să citez două-trei fraze, pentru că n-am cuvintele și măsura… pot să spun ce spuneau foștii lui studenți despre calitățile cursului lui, care, repet, fascina audiența; încremenea audiența; te transporta în altă lume. Mulți din profesorii mari – P.P. Negulescu, Petrovici – declară că ar fi îmbrățișat o altă carieră dacă nu l-ar fi ascultat pe Maiorescu. Iar când un grup de studenți știau că în 3 noiembrie Titu Maiorescu vine să predea cursul… Ei aflaseră, cum se întâmplă și acum tot felul de zvonuri, că vine sfârșitul lumii și că vine un meteorit care va distruge lumea. Știți care a fost preocuparea lor? Zice: N-am putea merge la dl Maiorescu să-l chemăm, să vină cu o zi înainte? Că măcar dacă murim, să știm că i-am auzit vocea. Și în ziua de 3 noiembrie – nu s-a produs sfârșitul lumii – cea mai mare fericire a lor a fost: Astăzi îl ascultăm pe Maiorescu. Și povestește Petrovici, el zice: La cinci jumate începe cursul, să mă duc la patru. La patru nu era niciun loc în sală. De la două sala era plină. Erau mai mulți pe intervalele dintre rânduri decât în bănci. Și la un moment dat apare el și s-a făcut o tăcere… Lumea încerca să se retragă și a intrat acest om și a vorbit… N-a ținut un curs, a fost ca un preot care a oficiat, te-a dus într-o altă lume; o transcendență extraordinară.

Ăsta era. O artă de a vorbi, o oratorie extraordinară. Fără a avea cuvinte sofisticate, fără a fi pretențios. Dar îți intra la inimă, știa să spună…

Cornel Dărvășan: Avem discursuri de-ale domniei sale înregistrate audio? Spre exemplu, N. Iorga îl avem și video la un moment dat.

Iosif Urs: Am încercat la Televiziunea Română; mi s-a spus că ar exista un film de trei minute, dar după aceea mi s-a spus că nu e el, de fapt, ci e jucat de cineva. N-am reușit să găsesc undeva o înregistrare video a lui. Mai căutăm.

Dărvășan: Aveți pasiune în domeniul acesta.

Iosif Urs: Da, este fascinant. De-aia vă spun: Preocuparea mea de acum se adaugă la celelalte. Vreau să îl redau posterității, altfel decât s-a făcut. Și chiar asta voi spune acum în aulă: că până va avea încă un monument undeva, într-un parc bucureștean, are un monument în conștiința și-n credința comunității maioresciene din Universitatea Titu Maiorescu care, într-adevăr, se mândrește cu mentorul spiritual al acestei universități. Sigur, despre el se poate vorbi foarte mult.

[…]

Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Marți, 17 octombrie 2017, începând cu ora 13.00, are loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorii emisiunii, dl. Cornel Dărvășan și dl. Nicolae Cîrstea aduc în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: domnul prof. univ. dr. Iosif Urs, Președintele Universității „Titu Maiorescu”. 

Tema emisiunii este: „Centenar TITU MAIORESCU”.

Emisiunea Legal Point va fi transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.