EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 48 Medicul legist în echipa de investigație criminalistică

Universul Juridic
7 Iun 2017
1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele(Nici un vot momentan)
Vizualizari: 153

Recomandări

 

Abonament PREMIUM gratuit pentru 30 de zile!

Odată cu trecerea la etapa UNIVERSUL JURIDIC PREMIUM atingem demersul inițial anunțat încă de la lansarea proiectului: accesul contra-cost pentru beneficiile PREMIUM. Demersul este necesar pentru susținerea unui conținut de calitate!

Vreau detalii!

Noi rămânem aceiași ca până acum! Veți beneficia de aceleași știri certificate editorial, editoriale de substanță, opinii punctuale și articole de specialitate, știri din domeniul juridic și reportaje cu care v-am obișnuit încă de la început!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Valentin Iftenie: Sunt atât de multe de spus despre medicina legală, dar nu aș vrea să trecem peste acest început fără a vă mulțumi pentru – de ce nu? – curajul de a aborda perspectiva juridică și din punct de vedere al actului medico-legal.

Medicina legală care, de cele mai multe ori, este trecută într-un con de umbră, în mai mică măsură meritat, evident. Aspectul teatral fiind captat de ofițerii de investigație criminalistă, de procurorul criminalist, medicul legist fiind, de regulă, în plan secund, și nu vă ascund faptul că, după părerea mea, acolo trebuie să și stea. Rolul lui este la birou, unde trebuie să-și întocmească rapoartele de expertiză, indiferent dacă, în cazul persoanelor sau în cazul defuncților, pentru a putea oferi un mijloc de probă obiectiv științific organului judiciar.


Ziua avocatului

Mă întrebați ce înseamnă medicină legală. Sigur, o disciplină; o profesie, o vocație, spuneau predecesorii mei, și nu fără temei. O profesie care trebuie să excludă mercantilismul; o profesie care înseamnă dăruire; o profesie pe umerii căreia, nu de puține ori stă însăși libertatea individului. Pentru că de verdictul – dacă acceptați acest termen – dat de concluziile unui raport de expertiză poate atârna libertatea unui individ.

Cornel Dărvășan: Unui individ rămas în viață.

Valentin Iftenie: Un individ, evident, rămas în viață. Pentru că, sigur, dacă cei morți sunt mai liniștiți, cei vii, însă, creează problemele. Și trebuie să vă spun un adevăr – așa cum am văzut aici, scris adevăr în centru –, adevăr care nu poate să fie demonstrat decât pe criterii, repet, obiectiv-științifice. Iar acest lucru este și apanajul colegilor din medicina legală. Și să știți că noi suntem puțini – în toată România, nu mai mult de vreo 200 de medici legiști, împărțiți la nivelul institutelor de medicină legală, serviciilor județene de medicină legală.

Cornel Dărvășan: Când sunteți solicitați? La fiecare moartă necunoscută, la fiecare situație…?

Valentin Iftenie: În primul rând aș vrea să clarificăm un lucru, și anume: Domeniul nostru de activitate presupune atât o activitate asupra cadavrului uman, deci tanatologia medicală, cât și o activitate asupra persoanelor și/sau documentelor medicale ce aparțin acestor persoane, având mai multe tipuri de expertize medico-legale – traumatologice, psihiatrice, pentru amânarea/întreruperea executării pedepsei ș.a.m.d. Dacă ne referim la domeniul tanatologic, atunci cadrul legal este creat de Codul de Procedură Penală, care stabilește că medicul legist face parte din echipa interdisciplinară complexă ce investighează omorul, începând cu fața locului. Echipă care, așa cum se cunoaște, de fapt, este alcătuită din procuror criminalist, ofițerul judiciar și medicul legist – la care, sigur, se adaugă și criminaliștii ș.a.m.d. Deci iată că este recunoscut rolul medicului legist în această echipă operativă; care se deplasează la fața locului ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane. Ce fel de suspiciuni? Suspiciuni legate de împrejurările în care a survenit decesul individului respectiv, dacă nu cumva moartea lui ar putea fi violentă. Și atunci, această echipă complexă se deplasează la fața locului și, în urma investigației inițiale, stabilește dacă în continuare vor urma alte proceduri judiciare sau nu.

În a doua variantă, se eliberează un document către familie, către rude, care le dă posibilitatea să obțină certificatul medical constatator al decesului, și de aici toate procedurile, în vederea înhumării sau incinerării, după caz. În cazul în care, însă, această echipă constată că sunt elemente care pot sugera o moarte violentă – deci chiar dacă pot sugera, nu doar dacă se confirmă –, atunci cadavrul este transportat la cea mai apropiată unitate de medicină legală, conform principiului teritorialității, unde, în urma autopsiei, se va stabili cu claritate dacă este vorba de o moarte violentă sau neviolentă, din perspectivă juridică, evident, și cauza morții persoanei respective.

[…]

Valentin Iftinie: Evident că nu, pentru că altfel… Vorbind la modul figurat, sigur, întrebările pe care noi le adresăm corpului defunctului și care constituie, de fapt, ultima consultație medicală, servesc tocmai pentru aflarea adevărului. De fapt se și spune că o autopsie rău făcută este mai rea decât lipsa autopsiei. Pentru că atunci când nu știi ce să-l întrebi, strici, iar altcineva după tine degeaba îl va mai întreba; nu va mai putea răspunde. Sunt convins că înțelegeți modul figurat la care am prezentat această latură mai sumbră, a activității noastre, dar prin asta am vrut să vă spun că autopsia medico-legală trebuie să fie completă.

O să întrebați „ce înseamnă completă?”, nu? Se pot face autopsii pe jumătate sau trei sferturi? Se mai pot face. Noi, chiar dacă cunoaștem felul și cauza morții, chiar și de la examenul extern al cadavrului – și v-aș da câteva exemple: un cadavru decapitat pe o linie de cale ferată. Este clar de ce a murit. Un cadavru găsit cu o plagă împușcată la nivelul capului sau toracelui anterior, unde este inima – de asemenea, e destul de clar, chiar și pentru un nespecialist, de ce a decedat persoana respectivă. Deci și în astfel de situații, autopsia trebuie să fie completă, în sensul deschiderii tuturor cavităților corpului la autopsie, de a efectua un examen toxicologic, precum și alte baterii de teste, astfel încât să putem răspunde la cele mai multe întrebări, și nu întotdeauna facile.

Fără a intra, evident, în detaliile unei autopsii medico-legale, vă mai pot spune un lucru: Noi avem posibilitatea ca, atunci când investigăm din punct de vedere necropsic un cadavru, să solicităm prezența unor colegi medici, specialiști în alte domenii, cum ar fi anatomie patologică, axați pe aspectele de boală, de morbiditate, noi fiind axați pe traumatologie. De exemplu medici oreliști, care ne spun cum să evidențiem anumite aspecte din sfera lor de activitate: să trepanezi un sinus sau urechea internă ș.a.m.d. Deci putem apela la acești colegi, care, prin cunoștințele de specialitate, ne ajută în evidențierea tuturor elementelor patologice sau, după caz, traumatice ale cazului respectiv.

Cornel Dărvășan: Bun, haideți să vorbim despre o speță în această emisiune.

Valentin Iftinie: În măsura în care avem detalii.

Cornel Dărvășan: N-ați văzut nici cadavrul, nu ați cunoscut în mod concret nici investigația, dar după elementele pe care vi le dau, să-mi spuneți dacă e posibil să ne ziceți câteva idei: O tânără de 23 de ani, să zicem, însărcinată în luna a 8-a, mai avea două săptămâni până la naștere, de un optimism debordant în toate situațiile de întâlnire cu familia și cu alți oameni, merge la medic, face o ecografie, își face poze la burtică, trimite la toate prietenele, surorile… Abia așteaptă să nască, își programează prioritățile în așa fel încât cumpără, împreună cu soțul ei, pătuț, tot ceea ce avea, și seara la ora 8 trimite o ultimă poză, optimistă, totul în regulă… La ora 10 este sunat tatăl fetei de către soțul acestei tinere domnițe, că ea s-ar fi sinucis, s-ar fi spânzurat. Rudele observă o chestie foarte interesantă: Singurul semn care se vede pe gâtul ei este un semn de 3-4 cm pe fața anterioară a gâtului, care este de la ața de balot – știți cum erau la țară acele ațe, nu frânghie, ci ață de balot care ar fi tăiat-o în zona aceasta –, însă pe părțile laterale nu avea semne. Un semn distinctiv era o contuzie la nivelul osului zigomatic în partea dreaptă, inclusiv unghiul extern al ochiului drept. Acestea erau toate semnele, iar la raportul medico-legal s-a spus, simplu, sinucidere, deși ea atingea pământul când s-a spânzurat, și totul este trecut în dosarul sinuciderii, în ciuda faptului că, după unii săteni, soțul nu a fost prea blând cu doamnele care au fost înaintea ei în acea căsnicie – că au mai fost vreo două doamne. Cum vedeți un astfel de context din informațiile pe care vi le-am dat?

[…]

Valentin Iftinie: Revenim la cazul dumneavoastră. Ce pot eu să vă spun: Sinuciderea este un act de neînțeles. Atunci când vom înțelege viața, vom înțelege și moartea. Sau, dacă vreți, invers.

Cornel Dărvășan: Bun, am înțeles. Sunt foarte de acord cu dumneavoastră, d-le doctor, în toate aspectele pe care le-ați subliniat. Pentru că noi, aici, la o masă, nu putem da verdicte. Este clar, nici într-o emisiune de televiziune, oricât de minuțioasă ar fi, nu se pot citi sute de rânduri de dosare ș.a.m.d.

Valentin Iftinie: Fără discuție.

Cornel Dărvășan: Totuși, în acest context, un medic legist, care a văzut sute și, poate, mii de cadavre în viața lui; experimentat, profesor universitar, cum sunteți dumneavoastră. Un om spânzurat poate să arate atât de senin încât să nu i se vadă, știu eu, ieșirea ochilor – iertați-mi expresiile acestea plastice –, doar 3-4 cm la gât o roșeață și în rest nimic… Întreb și eu, ca un țăran simplu, ce sunt.

Valentin Iftinie: Dumneavoastră, d-le Cornel Dărvășan, sunteți foarte abil, în primul rând; iar eu nu am să cad în capcana dumneavoastră, pentru că, atâta vreme cât nu avem o descriere dintr-un raport de expertiză medico-legală necropsică, nu putem pune bază pe acea dungă roșiatică văzută în fața anterioară a gâtului și nici pe leziunea așa-zis contuzivă din regiunea orbito-zigomatică dreaptă, care poate să fie și echimoză – rămâne de văzut de ce vechime – și modul în care a contribuit leziunea traumatică în tanatogeneză. Eu sunt convins că medicul legist care a făcut autopsia a precizat felul morții și cauza morții.

Cornel Dărvășan: Aici este o problemă: că în speța în cauză doi medici se contrazic. Medicul de pe ambulanță zice că a găsit vomă în trahee, cel de la medicină legală zice că nu a găsit nimic – moartea a fost prin asfixie. Și aici este confuzia. Adică echipa ar trebui să conlucreze, nu ar trebui să fie ceva de genul ăsta?

Valentin Iftinie: Fără discuție. Îmi vine să zâmbesc – și, fără discuție, este un caz sumbru acesta –, dar eu zâmbesc din alt punct de vedere. Nu de puține ori avem surpriza ca, atunci când facem autopsia, să constatăm absența unor leziuni diagnosticate și susținute imagistic în diverse unități sanitare, chiar de vârf, din București. În care investigațiile imagistice de tip computer-tomograf, investigațiile de rezonanță magnetică ș.a.m.d. pun în evidență fracturi – deci nu leziuni ale țesutului moale, ci ale țesutului osos – pe care noi nu le putem obiectiva la autopsie. Nu în sensul că n-am avea tehnica necesară, ci în sensul că nu există. Și iată cum apare o contradicție. Dumneavoastră, în media, luați, spre exemplu, un bilet de ieșire din spital, în care sunt descrise, să spunem fractură de piramidă nazală – pentru că așa a văzut medicul radiolog; și noi, la autopsie, să nu o găsim. Și atunci, dumneavoastră, pe bună dreptate, o să spuneți: Cineva minte. Nu. Medicul legist să știți că nu minte niciodată; pentru că nu poate să mintă întrucât la noi este în vigoare o dispoziție, de la 1 ianuarie 2009, care obligă orice medic legist să înregistreze fotografic aspectele esențiale ale autopsiei.

Deci în raportul pe care el îl întocmește, pe lângă descrierea elementelor pe care le constată cu ocazia efectuării autopsiei, oricând poate fi atașat un set de fotografii. El există în calculatorul fiecărui medic legist și pot fi solicitate oricând de către organul judiciar. Deci noi nu ne permitem să ne jucăm cu cuvintele.

Cornel Dărvășan: Am înțeles. E posibil ca, odată cu dorința de resuscitare, spre exemplu, să se fi aspirat acele elemente…

Valentin Iftinie: Nu neg această posibilitate; dar rămâne de văzut la ce interval de timp a ajuns ambulanța la fața locului, modul în care a fost găsit cadavrul; mai prezenta semnele unei morți recente, sau nu – deci o serie de detalii care ne-ar ajuta foarte mult. Una este să vină în jumătate de oră ambulanța, și alta peste o oră jumătate sau două.


Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Miercuri, 7 iunie 2017, începând cu ora 17.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Realizatorul emisiunii, dl. Cornel Dărvășan, a adus în fața reflectoarelor, în cadrul emisiunii, un invitat special: Prof. Univ. Dr. Valentin Iftenie, Institul Național de Medicină legală Mina Minovici.

Tema emisiunii a fost: Medicul legist în echipa de investigație criminalistică

Emisiunea Legal Point a fost transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro

EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 48 Medicul legist în echipa de investigație criminalistică was last modified: iunie 12th, 2017 by Universul Juridic

Recomandări

Despre autor:

Universul Juridic

Universul Juridic

UniversulJuridic.ro reprezintă doar o mică parte din proiectul final ale cărui conținut și funcționalități vor fi într-o continuă dezvoltare, în funcție de necesitățile și dorințele dumneavoastră.

Abonează-te la newsletter