Emisiunea „Ora arbitrajului” 7 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Prof. univ. dr. Ștefan Deaconu: Noile reguli în procedura arbitrajului. Un nou început de drum
Cosmin Vasile: Bună seara și bine ați revenit la „Ora arbitrajului”. În prima ediție din anul 2018 avem un invitat în platou și, ca o premieră, un interviu cu un al doilea invitat, care a fost realizat în urmă cu câteva zile, la sediul Camerei de Comerț și Industrie a României. Mai întâi să prezentăm invitatul din platou: este profesor universitar doctor; este un arbitru și un specialist în arbitraj, de asemenea; este președintele Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României; este vorba – toată lumea și-a dat seama – de profesorul Ștefan Deaconu. Domnule profesor, dragă Ștefan, bine ai venit în platoul emisiunii!
Ștefan Deaconu: Mulțumesc mult pentru invitație, Cosmin. Mă bucur să fim, la început de an, în această formulă și să vorbim despre arbitraj.
Cosmin Vasile: Înainte de a trece la întrebările și la dialogul foarte interesant pe care-l vom avea astăzi, să urmărim interviul de care vorbeam anterior – e vorba de un interviu pe care l-am realizat cu președintele Camerei de Comerț și Industrie a României, domnul Mihai Daraban. Desigur, pentru a păstra tematica emisiunii noastre, am abordat exclusiv chestiuni ce privesc prezentul și viitorul arbitrajului, și nu în general aspecte care vizează Camera de Comerț, deși multe dintre acestea sunt foarte interesante și de actualitate, dincolo de faptul că nu vizează direct arbitrajul. Să urmărim interviul.
Cosmin Vasile: Ne întoarcem și putem să începem dialogul propriu-zis pe care ni l-am propus. Început de an, care pentru arbitraj începe cu intrarea în vigoare a noilor reguli – și nu numai –, aș zice numai vești bune la început de an, cu intrarea în vigoare a H.G. nr. 1/2018, care înseamnă un mare semnal în favoarea arbitrajului și în favoarea Curții noastre de Arbitraj, aici, în România.
Ștefan Deaconu: Într-adevăr, e un semnal de încurajare și de credibilitate pentru Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie faptul că, prin această hotărâre de guvern, soluționarea litigiilor care rezultă din contractele de construcții finanțate din bani publici vor fi soluționate de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie. Acesta e un semn, spuneam, de credibilitate puternic, pe care autoritățile din România îl dau Curții de Arbitraj de la București și, în același timp, aș spune, este și un mesaj puternic de încurajare pentru toți cei care apelează la arbitraj. Pentru că, într-adevăr, putem arăta că avem o instituție solidă, puternică, ce poate organiza arbitraje la nivel internațional și la București, cu arbitri atât români, cât și străini, cu o pregătire foarte, foarte solidă.
Cosmin Vasile: Referitor la noile reguli ale Curții de Arbitraj, n-aș vrea să transformăm discuția într-una tehnică cu privire la conținutul lor – au existat și probabil vor mai exista astfel de dezbateri – aș vrea să profităm de prezența ta pentru a puncta alte elemente, să spunem, ce țin de viziunea macro asupra fenomenului arbitrajului. Cred că o întrebare legitimă a tuturor celor interesați de arbitraj este ce să aștepte sau ce le oferă nou aceste reguli. Și, pe de altă parte, pentru un al doilea răspuns – chestiunile sunt separate: de ce și cum s-a ajuns la concluzia nevoii unor noi reguli? E mai mult decât o modificare a regulilor; sunt, cu adevărat, niște reguli noi, ca tot unitar.
Ștefan Deaconu: Fără îndoială, deviza, încă de acum doi ani și jumătate, de când am preluat mandatul de președinte al Curții de Arbitraj, a fost să putem oferi servicii la aceeași calitate precum marile curți de arbitraj comercial internațional ale Europei și la preț mai mic. Și atunci, ne-am pus problema: „Bun, cum putem face acest lucru?”. Și în primul rând trebuie să ai reguli adaptate pieței și reguli arbitrale care să fie în acord cu regulile arbitrale utilizate la nivel internațional. Pentru că, așa cum spunea și președintele Daraban, n-am inventat noi nici roata, nici apa caldă. Dar ne-am uitat, am tras cu ochiul la curțile de arbitraj internaționale, care sunt recunoscute la nivel european și nu numai – am în vedere Viena Court of Arbitration, sau Londra, sau ICC-ul, la Paris, care și-am modificat regulile în ultimii ani. Toate aceste curți și-au modificat regulile arbitrale, venind în siajul mediului de afaceri. Pentru că lumea se schimbă foarte des, și atunci, oamenii de afaceri au nevoie de o flexibilizare a regulilor, au nevoie de noi reguli juridice, care să răspundă voinței lor. De aici a pornit și nevoia noastră de adapta regulile Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie, regulilor internaționale.
Mai mult: avem pe lista de arbitraj 60 de arbitri străini; care sunt nominalizați de către părți în diverse dosare arbitrale. Acești arbitri străini judecă după regulile noastre. Și atunci, ei sunt obișnuiți cu regulile de arbitraj de la nivel internațional. Și de fiecare dată, erau foarte surprinși de ce la noi nu se pot anumite lucruri, ceea ce ei, la nivel internațional, făceau. Și atunci, nevoia de adaptare a regulilor noastre la regulile internaționale a fost cu atât mai puternică.
În al treilea rând, știi foarte bine, pentru că și tu ai participat, în calitate de membru al colegiului de conducere al Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, la efectuarea unui sondaj pe mediul de afaceri, utilizatori – avocați, cei care utilizează arbitrajul și arbitri, în care întrebările puse au fost: „Ce schimbări ar trebui făcute în arbitraj?”. Care sunt neajunsurile? Care sunt principalele probleme care cred că ar trebui să dinamizeze arbitrajul? Și de acolo, știi foarte bine că au reieșit câteva elemente necesare schimbării. În primul rând: reguli adaptate mediului de afaceri; reguli flexibile; reguli care să corespundă cerințelor oamenilor de afaceri; un cost redus al arbitrajului, pentru că și acesta contează foarte mult. Și atunci, ne-am apucat să elaborăm un nou cadru legal al arbitrajului din România. După doi ani de zile de dezbateri, discuții, în toamna trecută am finalizat acest set de reguli, l-am adoptat la finele anului trecut și el este în vigoare începând cu 1 ianuarie 2018.
Am făcut doar o mică prezentare, pe scurt, a condițiilor în care am preluat mandatul de președinte și de ce a fost nevoie de schimbarea regulilor arbitrale.
Cosmin Vasile: Care ar fi, în măsura în care există – întrebarea este una personală și nu instituțională, că îmi închipui că nu poate să existe un asemenea răspuns –, așteptările sau pronosticul, pe termen foarte scurt și scurt, vizavi de aceste noi reguli? Ce ar fi de așteptat? Ce ar fi de dorit să se întâmple, vizavi de răspunsul pe care-l dă comunitatea care folosește arbitrajul – mediul de afaceri în general, e vorba de profesioniști, nu de persoane fizice – în perioada imediat următoare?
Ștefan Deaconu: Ar trebui cu toții să credem în arbitraj. Pentru că, o spun de foarte multe ori și știi la fel de bine ca și mine că arbitrajul funcționează dacă părțile au încredere în această formă de soluționare a litigiilor. E o formă elegantă, e o formă rapidă de soluționare a litigiilor, în special între comercianți. Și atunci, oamenii trebuie să aibă încredere în arbitraj. Asta e esențial pentru funcționarea arbitrajului. Apoi contează cu cine faci arbitrajul, oamenii. Pentru că arbitrajul este făcut de oameni. Și o echipă credibilă e fundamentală pentru funcționarea arbitrajului. Or, din acest punct de vedere, pot spune că arbitrii de pe lista Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie sunt niște oameni credibili, sunt oameni profesioniști, care oricând se ridică la nivelul arbitrajului făcut în străinătate.
Apoi, un alt semnal pe care ar trebui să-l dea aceste noi reguli e faptul că e un set de reguli adaptat nevoilor societății, nevoilor mediului economic în principal. Poate o să avem timp să discutăm mai multe, dar noul set de reguli arbitrale introduce câteva noutăți pentru zona arbitrală românească, dar nu sunt noutăți pentru arbitrajul internațional, cum ar fi o procedură de urgență în arbitraj sau instituirea unei delimitări foarte clare între etapa scrisă, etapa orală a arbitrajului, tocmai pentru a nu avea nu știu câte termene, la fel ca la instanța de judecată, arbitru unic pentru cauzele de valori foarte mici, pentru că un arbitraj făcut de un complet de trei arbitri, într-un dosar de valori foarte mici, crește și costul arbitrajului. Una este să plătești onorariul unui arbitru, alta e să plătești onorariul a trei arbitri.
Deci sunt reguli simple, sunt reguli flexibile, sunt reguli moderne, de natură să dea încredere oamenilor de afaceri să apeleze la arbitraj. Ce ar trebui făcut în continuare este să promovăm cât mai mult aceste reguli arbitrale pe toate căile, aș spune, de la întâlniri cu mediul de afaceri, atât în București, cât și în țară, până la promovarea arbitrajului ca formă elegantă și eficientă de soluționare a litigiilor dintre oameni, pentru a înțelege că există și alte tipuri de a ne rezolva problemele, nu doar în instanță. Aș spune că suntem partenerii instanțelor de judecată, pentru că arbitrajul îi ajută să-și degreveze activitatea de la instanțe. Fiindcă una e, ca judecător la instanțele obișnuite, să intri cu 80-100 de dosare pe rol și alta e să intri cu 20-30 de dosare. Arbitrajul ajută la degrevarea instanțelor judecătorești de numărul mare de dosare care se află în acest moment pe rolul lor.
Cosmin Vasile: Apropo de taxe. Noile reguli sunt însoțite și de dispoziții noi privind taxele? Și am în vedere chestiunea – cunoscută sau care ar trebui să fie cunoscută de toată lumea – că la o dispută de la 2-3 milioane de euro în sus, arbitrajul la Curtea de Arbitraj Internațional de la București este cu mult mai ieftină decât taxa de timbru la instanța de judecată. Cu cât e valoarea mai mare, cu atât este mai avantajos arbitrajul în comparație cu instanța de judecată. Se păstrează aceste element, sau a suferit ajustări?
Ștefan Deaconu: Nu am modificat normele privind taxele arbitrale, în sensul că nu am mărit aceste taxe față de taxele care se percepeau până acum. Tocmai pentru că, vă spuneam, ideea este să îmbunătățim arbitrajul, să oferim servicii la calitatea curților de arbitraj internaționale, dar la un cost mai mic. Prin urmare, nu am modificat în sensul măririi acestor taxe, nicicum. Am introdus doar modificări care țin de, nu știu, procedura unui arbitru de urgență…
Cosmin Vasile: Dispoziții noi pentru instituții noi.
Ștefan Deaconu: La dispoziții noi, au fost introduse prevederi noi cu privire la taxe, care nu erau în regulile anterioare. Deci nefiind un arbitru de urgență, atunci, introducerea acestei noi instituții a însemnat introducerea unei taxe care nu este foarte mare. Dar, în rest, nu am făcut aceste modificări, tocmai pentru că, vă spuneam, ideea este să menținem dorința oamenilor de a apela la arbitraj; să-i atragem către arbitraj.
În rest, aș spune, cred că aceste noi reguli arbitrale sunt un bun început pentru a crește apetitul oamenilor spre arbitraj. Și, dacă vom avea timp, vom intra în detaliu pe conținutul acestor noi reguli.
Cosmin Vasile: Ai ocupat poziția de președinte al Curții de peste doi ani. Sunt mai mult de doi ani de când ai avut această poziție. De la înălțimea ei – și aș vrea să mă refer nu la experiențele ca arbitru sau avocat, care n-au legătură cu această chestiune administrativă, ci din această perspectivă instituțională – cum se vede, ca realitate, ca feed-back din partea utilizatorului, a mediului de afaceri, arbitrajul? Există tendințe, există vreo evoluție? Se schimbă, ne îndreptăm undeva, din modul în care se percepe, din partea Curții de Arbitraj, poziționarea față de arbitraj și față de această curte a mediului de afaceri? Asta e o întrebare care vizează România și care ne interesează cel mai tare. Și, pe de altă parte, din aceeași perspectivă, a reprezentantului unei curți de arbitraj internațional, care este percepția internațională și care este, să spunem, stadiul, modul în care arbitrajul – în țările vecine, dar nu numai – este perceput în zilele noastre?
Ștefan Deaconu: Vorbeai de numirea mea ca președinte al Curții. Eu am luat această numire… strict din punct de vedere administrativ, administrez arbitrajul.
Cosmin Vasile: Asta este poziția.
Ștefan Deaconu: Nimic mai mult, pentru că arbitrii sunt numiți de către părți, cei doi arbitri numiți de către părți își numesc un supra-arbitru, din momentul constituirii tribunalului arbitral, președintele Curții de Arbitraj nu mai are absolut nici o treabă.
Revenind la întrebarea legată de ceea ce se întâmplă în arbitraj, atât în plan intern, cât și în plan internațional. Aș spune că în acești doi ani și jumătate, de când sunt președinte, am încercat să promovez foarte mult ideea de arbitraj. Nevoia de soluționare a unor litigii din zona comercială prin intermediul arbitrajului, pentru că rămâne o formă elegantă și rapidă de soluționare a litigiilor, arbitrajul, în continuare. Oamenii nu cunosc foarte mult ce presupune arbitrajul. Pentru acest lucru, am avut întâlniri atât în București, cât și în teritoriu, prin intermediul camerelor de comerț teritoriale – și pe această cale vreau să le mulțumesc președinților de camere de comerț. Am fost la Brașov, am fost la Vaslui, am fost la Ploiești, la Constanța, Baia Mare – sunt doar câteva dintre camerele de comerț județene care au organizat dezbateri legate de arbitraj și de promovarea arbitrajului.
Apoi, în plan internațional, am încercat să readuc ideea de arbitraj românesc în mediul internațional, pentru că avem o curte de arbitraj recunoscută, care a funcționat de mai bine de 60 de ani – spunea președintele Daraban, anul acesta se împlinesc 65 de ani de când funcționează Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, 26 noiembrie 1953 s-a semnat Decretul-Lege prin care se aprobau regulile de organizare și funcționare ale Curții de Arbitraj. Apoi spuneam că în plan internațional există un dialog în ceea ce privește promovarea arbitrajului la nivel european. Cel puțin în rândul președinților de curți de arbitraj naționale există Grupul European de Arbitraj, care se ține în fiecare an, ca regulă generală, într-un an la Paris, într-un an într-o altă țară din Europa Centrală sau de Est. Și discuțiile sunt legate de nevoile arbitrajului, cum putem dezvolta arbitrajul din ce în ce mai mult.
Vreau să vă spun că e o perioadă dificilă pentru arbitraj; n-aș spune că e o perioadă roz, o perioadă benefică. De ce? Pentru că, în primul rând, peste Europa și peste țările din Europa Centrală și de Est a trecut o criză economică, din perioada 2009-2012, care a făcut ca multe firme să dea faliment. Apoi, au început să se dezvolte secții la nivelul instanțelor judecătorești, cum sunt secțiile comerciale sau tribunale speciale comerciale, care au preluat o parte din dosarele care soluționează litigii din zona comercială. De asemenea, globalizarea și tendința de economie globală a făcut ca arbitrajul să se focuseze în principal în câteva centre internaționale. Mă refer aici la Viena, Stockholm, Londra, Paris… Chiar vorbeam cu un coleg de-al meu, care e președintele Curții de Arbitraj din Croația, și îmi spunea că foarte mulți cetățeni sau firme din Croația preferă mai degrabă Viena decât curtea de arbitraj locală, de la Zagreb. Deci globalizarea face ca oamenii să se îndrepte către instituții cu nume puternic în arbitraj. De aceea, e nevoie ca și Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie să fie ancorată în acest mediu internațional; să scoată capul în mediul internațional. Acesta e și motivul pentru care ne dorim din ce în ce mai mulți arbitri străini pe lista arbitrilor de la București, să aducem nume cunoscute în arbitrajul internațional pe lista arbitrilor de la București. Și în momentul de față avem 60 de arbitri străini. Anul trecut, știi foarte bine, pentru că ai fost unul dintre inițiatori, am adresat noi invitații unor arbitri străini, recunoscuți la nivel internațional, să ne facă onoarea de a fi pe lista arbitrilor de la București.
Cred că e foarte mult de lucru, dar e o activitate plăcută. O activitate administrativă, repet, în calitate de președinte n-ai alte atribuții, dar îmi place să cred că arbitrajul începe să se îndrepte către o zonă de dezvoltare din ce în ce mai accentuată în România.
Cosmin Vasile: Nu știu dacă o să mai avem timp să discutăm – și ar fi foarte interesante câteva detalii despre conținutul noilor reguli –, dar până acolo neapărat aș vrea să trecem prin câteva categorii de informații și de detalii pe care președintele Curții de Arbitraj este îndreptățit să le abordeze. Întrebarea ar fi: care este gradul de încărcare? Care este volumul de activitate, ca număr de dosare, al Curții de Arbitraj Comercial Internațional în anul 2017 și, dacă ai la îndemână informațiile, chiar și aproximative, în ultimii câțiva ani, pentru a putea avea o imagine a perioadei recente?
Ștefan Deaconu: Fără îndoială că apelez la statistică, pentru că statistica e un instrument foarte bun, care îți arată uneori și direcția în care te îndrepți. Aș putea să spun că în ultimii trei ani media dosarelor soluționate de către Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie e undeva la 200 de dosare pe an. Nu e foarte mult, comparativ cu alte curți de arbitraj din zonă. Discutând și cu colegii din alte țări, aș putea spune că e în media țărilor din Europa Centrală și de Est; poate chiar peste medie, fiindcă sunt unele țări unde numărul dosarelor este chiar mai mic.
Cosmin Vasile:Dosare soluționate înseamnă sentințe pronunțate pe parcursul unui an calendaristic.
Ștefan Deaconu: Pe parcursul unui an… Sunt anumite dosare încă în procedură, vă spuneam, statistica asta e pe ultimii trei ani, de când am început să țin eu această statistică. Deci ca număr de dosare înregistrate la Curtea de Arbitraj media e undeva la 200 de dosare. Sentințele pronunțate sunt 100-120 de sentințe pronunțate pe an. Fiindcă unele dosare sunt încă în curs de soluționare.
Cosmin Vasile: Nu înseamnă că un dosar înregistrat într-un an se soluționează în acel an. Că ar fi și greu, la unul înregistrat pe 20 decembrie, să se înregistreze în același an.
Ștefan Deaconu: Absolut. Apoi, important este și evidența dosarelor interne sau internaționale. Pentru că suntem, totuși, o curte de arbitraj internațional. Undeva la 15%, mai mult sau mai puțin, dosarele soluționate sunt dosare internaționale. Adică cu părți înregistrate într-o altă țară decât România. Ceea ce este îmbucurător până la urmă, pentru că înseamnă că există, totuși, un apetit internațional. Acum, nu știu câte din aceste firme internaționale aparțin unor români sau câte din aceste firme internaționale, pentru că ele vin și din unele țări mai exotice, gen Insulele Virgine, Bahamas… și bănuiesc că sunt anumiți cetățeni care au firme înregistrate în aceste țări și, atunci când au înscris clauza arbitrală în contract, au înscris clauza arbitrală în favoarea Curții de Arbitraj de la București pentru că sunt cetățeni români. Nu am o astfel de statistică.
Dar ceea ce e îmbucurător – faptul că există un apetit al arbitrajului, inclusiv în limbă engleză, desfășurat la Curtea de Arbitraj de la București, de pe lângă Camera de Comerț și Industrie. Apoi, pot să vă mai dau o statistică legată de numărul dosarelor în care sentința a fost de admitere sau de respingere. De ce mă uit la o astfel de statistică? Pentru că, de regulă, cel care pornește un dosar arbitral înseamnă că are și motive serioase să înceapă un astfel de proces și există o serie de elemente care îl îndreptățesc să considere că are dreptate. Și atunci, m-am uitat pe statistică, în câte dosare, de exemplu, sentința a fost de admitere sau de respingere. Și pot să vă spun că pe 2016 în jur de 80 % dintre sentințe au fost de admitere, deci s-a dat dreptate reclamantului, în tot sau în parte, și undeva la 10 % au fost de respingere. Restul fie s-au încheiat prin acordul părților, fie a fost o tranzacție între părți. Iar pe 2017, în jur de 70 % dintre sentințe au fost de admitere și undeva la 15-18% de respingere. Ceea ce îmi arată că, repet, oamenii care vin în arbitraj sunt, totuși, oameni care înțeleg ce înseamnă un proces arbitral, nu vin doar să încerce, poate, poate or să câștige în dosar niște bani. Deci sunt oameni care înțeleg ce înseamnă încheierea unui contract, ce presupune un litigiu și, de asemenea, asta îmi arată că sunt profesioniști. De ce e important în arbitraj? Pentru că oamenii profesioniști, într-un arbitraj se comportă altfel decât un om care dorește să-și recupereze, spre exemplu, o casă. Pentru că, poate, acel om în casă și-a depus ultimii bani și vrea să meargă până la ultima cale în instanța de judecată, să-și afle dreptatea. În zona comercială oamenii de afaceri nu-și doresc să stea în instanță. Nu este o afacere să stai în instanță, să-ți ții banii blocați într-un business care nu funcționează. Oamenii de afaceri doresc să-și soluționeze litigiile rapid, eficient și, dacă se poate, și fără să afle târgul. Or, arbitrajul oferă această posibilitate de a te judeca rapid și confidențial.
Cosmin Vasile: Revenind puțin la persoanele juridice străine care sunt parte în procedurile de arbitraj internațional. Probabil că unele din societățile respective sunt controlate de cetățeni români, însă, cu siguranță, există serioase și notorii exemple de mari companii, cel puțin de construcții internaționale, care sunt prezente în derularea marilor proiecte de infrastructură și care sunt părți inclusiv în aceste dosare de arbitraj. Dar, ca o curiozitate: există evidențiată în statistica respectivă naționalitatea persoanelor juridice străine? Sunt ele, bănuiesc, cu majoritate covârșitoare, europene? Sunt și din alte continente? Există date?
Ștefan Deaconu: În principal sunt companii care provin din țări europene; și aș spune țări vecine României. Sunt companii care provin din Italia, Austria, Germania, Franța – și e de explicat, pentru că sunt firme din astfel de țări, care au investiții în România…
Cosmin Vasile: Principalii investitori în România.
Ștefan Deaconu: Exact. Apoi sunt companii din Grecia, Cipru, Republica Moldova, Ucraina – care, spuneam, sunt țări vecine României. Apoi sunt țări din afara spațiului Uniunii Europene, precum Israel, Statele Unite, Canada și vă dădeam și exemplu de acele țări mai exotice, precum Insulele Virgine sau Bahamas. Dar, în principal, companiile provin din statele membre ale Uniunii Europene. Cele mai multe. De asemenea, avem o statistică pe domenii de activitate ale companiilor…
Cosmin Vasile: Și asta este foarte interesantă.
Ștefan Deaconu: Pentru că, la fel, în promovarea arbitrajului mi-am pus întrebarea: „Bun, promovăm arbitrajul, dar către ce companii?”. Nu ne e indiferent cu cine stăm de vorbă și căror companii le spunem de ce e bun arbitrajul și pentru care motiv ar trebui să aleagă arbitrajul. Statistic, companiile care apelează la arbitraj cel mai mult sunt companii din zona de construcții, IT, agricultură, servicii financiar-bancare. Deci acestea sunt principalele domenii care înscriu clauze arbitrale și care au avut dosare pe rolul curții noastre.
Cosmin Vasile: Probabil construcțiile fiind pe primul loc, detașat.
Ștefan Deaconu: Construcțiile, da, fără îndoială, cred că jumătate dintre litigiile arbitrale provin din zona de construcții. De ce e important, spuneam, acest lucru? Pentru că, atunci când mergem să promovăm arbitrajul, în primul rând îl promovăm în rândul acestor companii. Pentru că ele sunt principalul furnizor al serviciului arbitral pe care noi îl oferim și de aceea am ținut această statistică.
Cosmin Vasile: Apropo de construcții și de modul în care arbitrajul și construcțiile – eu aș spune în mod tradițional – se întâlnesc și coabitează, arbitrajul fiind maniera probabil cea mai adecvată de soluționare a disputelor în materie de construcții. Aveam anul trecut, la o conferință internațională, o discuție cu un avocat polonez, care spunea că, după ce în Polonia numărul de dosare de arbitraj ajunsese la un nivel spectaculos, dezvoltarea fiind una surprinzătoare pentru toată lumea, chiar pentru actorii de pe acea piață, ca urmare a unei repoziționări bruște și pe alocuri calificată chiar brutală a statului polonez, au ajuns anul trecut să aibă 5 sau 6 dosare la curtea principală de arbitraj locală, exclusiv ca urmare a poziției pe care a adoptat-o statul vizavi de marile contracte din marile proiecte de infrastructură care presupuneau accesarea de fonduri europene. Și, apropo de H.G. nr. 1/2018, asta ne arată cât de important rol are statul, ca actor sau nu, în materie de arbitraj. Și din fericire, semnalul este cât se poate de îmbucurător, apropo de hotărârea de guvern respectivă, care înseamnă o opțiune pentru această curte de arbitraj.
Ștefan Deaconu: Da, fără îndoială. Cunosc și eu situația din Polonia, pentru că am discutat-o la ultima întâlnire pe care am avut-o în cadrul grupului european de arbitraj de la Vilnius, din toamna anului trecut. Și toți președinții din zona europeană au venit și au spus păsurile și problemele pe care, practic, le întâmpină. Și Polonia avea această problemă. Dar e important să ai o instituție credibilă în domeniul arbitrajului. De ce e important? Pentru că, practic, o instituție cu tradiție te ajută în promovarea arbitrajului. Spuneam că e important să ai, spre exemplu, instituția organizatoare a arbitrajului, atât în momentul în care închei contractul, dar și în momentul în care ai o sentință arbitrală ce trebuie pusă în aplicare. Între momentul încheierii contractului și momentul obținerii unei sentințe arbitrale, pot trece 5, 7, 10 ani. Or, e important ca acea instituție care organizează arbitrajul să fie pe toată această perioadă; și nu o instituție care azi e, mâine nu mai este. Deci dau pe mână organizarea arbitrajului prin contract, în momentul încheierii unei instituții, și când ajung în arbitraj, acea instituție să nu mai existe. Deci e important să ai o tradiție. Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie are o astfel de tradiție. Spunea președintele Daraban că nici măcar perioada comunistă nu a reușit sau nu și-a propus să înlăture camerele de comerț și curtea de arbitraj care funcționa la vremea respectivă.
Cosmin Vasile: Dimpotrivă, arbitrajul internațional, care era singurul care funcționa atunci, a făcut pașii spre maturizare în perioada comunistă.
Ștefan Deaconu: Da. Apoi, în arbitrajul internațional sunt etape de creștere a arbitrajului și de scădere. Și la noi, în România, a existat o perioadă în care arbitrajul a cunoscut o creștere spectaculoasă, la începutul anilor ’90, după care, ușor, ușor, începând cu anii 2000, numărul dosarelor a tot scăzut. Asta și pe fondul recredibilizării justiției statale, pentru că, știi foarte bine, o bună bucată de vreme, oamenii nu au avut încredere în justiția statală. Ușor, ușor, lupta anticorupție a făcut ca oamenii să capete încredere în justiție și atunci, cel puțin pe litigiile de valori mici, au ales să apeleze la instanța judecătorească și nu la arbitraj, pentru că arbitrajul este benefic, așa cum spuneai, pentru valorile mari, pentru litigiile de valori foarte mari. Dacă ai un litigiu… Noi am făcut un calcul, la nivelul Curții de Arbitraj, și pentru litigiile de valori de peste 500.000 de euro e mai avantajos arbitrajul din punct de vedere financiar. Costurile sunt mai mici decât costul pe care îl plătești la instanța de judecată.
Cosmin Vasile: Și, pe e altă parte, pentru o dispută de 20.000 de lei nu are cum să fie mai ieftin un tribunal arbitral cu trei arbitri, în comparație cu taxa de timbru. Nicăieri, niciunde.
Ștefan Deaconu: Absolut. Plus că pe dosarele de valori foarte mici poate funcționa și ajutorul judiciar, lucru care nu se aplică în arbitraj, deci sunt o serie de argumente pentru care arbitrajul e de preferat pentru litigiile de valori foarte mari și între profesioniști, în mod special.
Cosmin Vasile: Apropo de valori și de sume. Într-adevăr, existau ani, inclusiv în România, și existau etape și în alte țări, cel puțin din Europa, în care numărul de dosare era de ordinul sutelor; tindea să se apropie de mii. Eu aș prefera, spun, între 500 de dosare cu o valoare medie de 10.000 de euro și 10 sau 20 de dosare cu o valoare medie de 2.000.000 de euro, ca curte de arbitraj, cea de-a doua variantă. Există vreo tendință, îmbucurătoare sau nu, la acest capitol, în practica recentă a curții noastre?
Ștefan Deaconu: Iar, la fel, nu am statistică decât pe ultimii trei ani. Am constatat că există o ușoară creștere a valorilor dosarelor. Deci e important și numărul de dosare, fără îndoială, pentru că cu cât ai mai multe dosare, cu atât rulajul arbitrilor este mai mare; dar la fel de importantă este și valoarea dosarelor – să nu uităm că la Viena, curta de arbitraj de la Viena nu cred că are ca număr de dosare multe…
Cosmin Vasile: Câte există la București. În orice caz, e sub.
Ștefan Deaconu: Da, chiar mai puține decât dosarele pe care le avem noi la București; dar sumele sunt mult superioare curții noastre de arbitraj. Or, din acest punct de vedere, am observat o ușoară creștere a valorii dosarelor care ajung în arbitraj. Ceea ce, iar, la fel mă face să cred că, mai degrabă arbitrajul este preferat de acei profesioniști de care vă spuneam și care doresc soluționarea rapidă a litigiilor lor; nu-și doresc să stea în instanță foarte mult timp. Și mai e încă ceva: arbitrajul oferă posibilitatea, spuneam, de judecare într-o altă limbă; și avem arbitraje care se desfășoară în limba engleză, ceea ce la o instanță de judecată obișnuită nu o poți face. Pentru că, dacă ai un contract în limba engleză trebuie să traduci toate documentele în limba română și tot procesul se va desfășura în limba română, în fața unei instanțe judecătorești obișnuite.
Cosmin Vasile: Mă gândeam la următoarea perspectivă, pe care sunt convins că o are orice practician, avocat sau, pe de altă parte, orice utilizator al arbitrajului, în general arbitrajul sau formula de arbitraj este rezultatul acordului părților. Dacă vorbim de proiectele de infrastructură și nu numai, ale statului – contracte de privatizare ș.a.m.d. –, opțiunea respectivă este fie stabilită de stat, fie stabilită de stat în urma unei negocieri cu partenerul contractual respectiv. Interesant este, apropo de contractele de construcții și de aceste dispute care sunt, în mod evident, cele mai numeroase – în România și nu numai, cred că în toată Europa situația este la fel –, la ora actuală există, într-un mod pe care practicianul îl percepe, un soi de competiție între Curtea de Arbitraj, instanța de judecată sau, mai exact, diversele curți de arbitraj. Pentru că în România a existat jurisdicția ICC pe anumite proiecte de finanțare, a existat jurisdicție curtea locală de arbitraj și, iată, va exista, și, pe de altă parte, există în ultimii 3-4 ani, numeroase proiecte care au mers la instanța de judecată. Aceleași companii, sau companiile care sunt implicate în proiecte multiple, au șansa sau sunt forțate să vadă cât durează, cât costă, care este calitatea, cât de aproape de adevăr este în fața instanței de judecată, secția de contencios administrativ, în fața Curții de Arbitraj din România, în fața Curții de Arbitraj de la Paris sau de la Viena, știu eu, în varii proiecte. Este o realitate și cred că această competiție va avea – rezultatul modului în care sunt percepute diversele opțiuni pentru utilizatori – la rândul ei un cuvânt de spus în ceea ce înseamnă direcția care va fi urmată cu privire la aceste dispute.
Ștefan Deaconu: Competiția e, fără îndoială, foarte bună. În orice domeniu, dacă este o competiție, să spun, corectă, ea nu poate duce decât la creșterea profesionalismului celor care desfășoară activitatea într-un anumit domeniu sau la creșterea calității serviciilor pe care le dă. Prin urmare, din punctul ăsta de vedere nu pot decât să mă bucur că există posibilitatea celor care apelează la arbitraj – fie că apelează la arbitrajul oferit de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie, că apelează la serviciile Curții de Arbitraj a ICC-ului sau apelează la instanța de judecată, au posibilitatea să vadă și calitatea hotărârii date, au posibilitatea să compare costurile – cât i-a costat –, au posibilitatea să compare termenele, cât de mult au stat într-o instanță arbitrală și cât de mult au stat într-o instanță judecătorească.
Cosmin Vasile: Și calitatea, nu în ultimul rând.
Ștefan Deaconu: Da. Din acest punct de vedere, eu cred că e benefică orice competiție, repet, cu condiția ca această competiție să fie corectă.
Cosmin Vasile: Ceea ce, la nivelul acesta, se întâmplă. E greu să distorsionezi o asemenea concurență. Apropo de lista de arbitri și de arbitri. Din chiar informațiile indicate de președintele Daraban, în total, la acest moment, lista de arbitri români și străini cuprinde vreo 160 de nume.
Ștefan Deaconu: 162 de arbitri, dintre care 60 de arbitri străini. Acești arbitri străini provin, în principal, din țările de unde avem companii care apelează la arbitraj. De ce? Pentru că, spre exemplu, o companie austriacă ce are un arbitraj la noi de multe ori preferă să își numească un arbitru de naționalitatea lui; un arbitru austriac. Sau o companie italiană preferă să își numească un arbitru italian. Și atunci, am făcut această deschidere, de aducere pe listă a arbitrilor din țările de unde provin companiile care apelează la arbitraj.
Cosmin Vasile: Apropo de listă și de conținutul ei: Am auzit, în varii contexte, nesemnificative pentru discuția noastră, opinii sau întrebări mai mult sau mai puțin justificate, cum că nu sunt prea mulți, dacă tot sunt sub 200 de dosare, 160 de arbitri? Și, în sens contrar: Nu sunt prea puțini? Pentru că, sigur, nimeni nu poate să pretindă vreodată că o listă de arbitri atinge perfecțiunea și cuprinde pe toată lumea pe care ar trebui să o cuprindă. Întrebarea este: În ce măsură această listă – și specialiștii, numele care sunt pe ea – răspund nevoilor concrete, și anume dosarele în care părțile în aceste dosare trebuie să-și numească arbitri?
Ștefan Deaconu: Nu cred că e o rețetă universală; nu cred că cineva poate spune că există un număr optim de arbitri care să funcționeze pe lângă o curte. De altfel, tendințele internaționale, așa cum bine știi, sunt de eliminare a listelor de arbitri. Deci nu există o listă de arbitri. Însă, pentru menținerea calității sentințelor arbitrale, am decis păstrarea acestei liste.
Cosmin Vasile: În ultimii ani, la capitolul reînnoirea listei sau îmbunătățirea și îmbogățirea ei, există un procent, există o statistică – câți noi arbitri au intrat în…?
Ștefan Deaconu: Acum trei ani erau 120 de arbitri, 69 de arbitri români și, cred, 49 de arbitri străini…
Cosmin Vasile: Asta înseamnă 110…
Ștefan Deaconu: Nu. 120. Și în momentul de față avem 162. Dar ce am făcut în ultimii ani a fost, printre altele, să identificăm și tineri români care fac arbitraj în companii multinaționale, peste tot în lume, și să-i aducem pe lista de arbitraj de la București. Pentru că e și o recunoaștere a valorilor românilor plecați în străinătate, care fac arbitraj la un nivel extraordinar de bun și ar fi păcat să nu-i avem pe lista de arbitri a noastră.
Cosmin Vasile: Dragă Ștefan, așa cum mă temeam, timpul nu este suficient pentru a discuta și anumite chestiuni tehnice, însă cu siguranță vom avea ocazia să o facem altă dată. Curtea de Arbitraj va avea numeroase inițiative în legătură cu noile reguli și nu numai. Emisiunea Ora arbitrajului va fi dedicată, în continuare, exclusiv promovării arbitrajului internațional și arbitrajului în România – este ceea ce ne interesează. Îți mulțumesc pentru participare. Sper că vor mai exista cât mai multe și cât mai de curând ocazii în care, inclusiv la această emisiune să putem să oferim informații interesante privitorilor. Mulțumesc pentru prezență, vă mulțumesc, ca de obicei, pentru atenție, ne revedem într-o lună, cu alți invitați interesanți și cu alte subiecte, la fel de captivante, numai și numai despre arbitraj. Bună seara.
Timp de 3 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.
Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!
Astfel, am lansat seria „Profesioniștii Legal Point” sub egida căreia organizăm emisiunea „Ora arbitrajului”.
Marți, 23 ianuarie 2017, ora 17:00, a avut loc debutul Sezonului 3 al emisiunii TV „Ora arbitrajului” din seria „Profesioniștii Legal Point”, pe canalul „UJ-TV”, găzduită de portalul universuljuridic.ro.
Emisiunea a fost moderată de către av. dr. Cosmin Vasile, partener Coordonator al prestigioasei societăți de avocați ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS.
Invitat a fost domnul prof. univ. dr. Ștefan Deaconu, președinte al Curții de Arbitraj Comercial Internațional.
Tema emisiunii a fost: „Noile reguli în procedura arbitrajului. Un nou început de drum”.
Seria „Profesioniștii Legal Point” va fi transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.
