Emisiunea „Ora arbitrajului” 6 cu av. dr. Cosmin Vasile. Seria Profesioniștii Legal Point – Alina Leoveanu și Paolo Marzolini: Formarea tinerilor practicieni în arbitrajul internațional

[…]

Alina Leoveanu: Am venit în București deoarece ambii am fost invitați pentru a vorbi la conferința de mâine a YAF din cadrul ICC care este organizată în București pe 17 octombrie, împreună cu Universitatea București, deci sunt extrem de încântată să vin atât ca orator cât și în calitate de co-președintă a YAF din cadrul ICC și sunt extrem de fericită să văd că evenimente YAF sunt organizate în București, datorită și reprezentantului nostru YAF, mulțumesc Cosmin, deci cred că ne vedem pentru prima dată…

Paolo Marzolini: Și eu mă aflu pentru prima dată în România și sunt foarte entuziasmat să particip mâine la evenimentul pe care l-ai organizat și abia aștept să vorbesc despre politică publică și arbitraj internațional, aceasta este tema evenimentului de mâine.

Cosmin Vasile: Ok, deci ești pentru prima dată la București și ai venit efectiv direct de la aeroport pentru a te întâlni cu mine și pentru a avea ediția noastră specială de arbitraj aici.

Paolo Marzolini: Da, înțeleg că este un efort destul de mare, deci am reușit să plec din aeroport în 15 minute ceea ce a fost extraordinar, și am venit direct.

Cosmin Vasile: Acum am o întrebare foarte delicată, cum găsești București și România după doar o oră de călătorit de la un capăt la celălalt al Bucureștiului?

Paolo Marzolini: Foarte verde! Am fost total surprins, l-am găsit…și vreau să zic că abia aștept să explorez orașul dacă pot, stau aici 3 zile, abia aștept asta.

[…]

Cosmin Vasile: OK. Acum haideți să discutăm chestiuni mai degrabă generale decât cele tehnice, nu cred că este adecvat să abordăm tot felul de detalii tehnice…

Alina Leoveanu: Vom avea ziua de mâine.

Cosmin Vasile: Exact, avem alte contexte pentru analiza tehnică. Pe de o parte, există tot felul de informații publice sau bârfe sau bârfitori care spun că arbitrajul internațional ca fenomen general, fără a ne referi la ICC, la România, la Italia sau la Elveția, în general, fie se reduce, fie este cumva maxim de stabil, ca fenomen. Pe de altă parte, nu știu care este realitatea, nu am acces la statistici care mi-ar permite să ajung la o concluzie referitoare la tendința în creștere în arbitrajul internațional în general sau nu. Pe de altă parte, am sentimentul că tânăra generație, cel puțin aici în România, dar sentimentul meu este că situația este aceeași și în Paris și în Elveția sau în Italia, și aș vrea ca voi să faceți referire la aceste locuri pe care le știți mai bine, interesul tinerilor practicieni în arbitrajul internațional ca fenomen crește continuu și în mod spectaculos. Am dreptate și dacă îndrăzniți să abordați cea mai delicată chestiune, care este realitatea, este justificat să avem acest tip de entuziasm și deschidere către arbitraj, dacă analizăm realitatea, fondul fenomenului, sau este doar, nu știu, o modă, iar oamenii sunt atrași într-un mod abstract de fenomen?

Paolo Marzolini: Cred că sunt două probleme pe care le-ai ridicat, care sunt foarte importante, prima este ceea ce cineva definește ca „vine iarna” („winter is coming”) pentru arbitraj în general și cred că această persoană are dreptate, într-o oarecare măsură, sunt provocări cu care trebuie să se confrunte arbitrajul și dacă vreți mai târziu putem aborda unele dintre acele provocări. A două problemă este interesul în arbitraj din partea generațiilor tinere, ceea ce este absolut adevărat, cred că problema este dacă cererea acoperă într-adevăr nevoia efectivă de nou-veniți în arbitraj, sunt foarte multe rivalități, sunt mulți experți peste tot în lume, sunt aceste concursuri peste tot, pre-concursuri, nu doar cel foarte celebru din Viena, ci multe altele și am impresia că tânăra generație crede că va exista un loc pentru ei, pentru ei toți, în arbitraj și îmi pare rău să spun asta, dar nu cred că este cazul, îmi pare rău să aduc vești proaste în general, nu știu, Alina, dacă asta este și percepția ta, dar văd mulți oameni care încearcă să intre în arbitraj cu anumite dificultăți, să fiu cinstit, dar faptul că există interes este extraordinar, în general.

Alina Leoveanu: Da. Ei bine, există vești bune în această privință pentru că din ce în ce mai mulți oameni știu ce este arbitrajul, din ce în ce mai mulți oameni doresc să practice arbitrajul și cred că am văzut aceste evoluții pe tot parcursul anilor, pentru că îmi aduc aminte că în urmă cu foarte mulți ani cu greu aveam experți sau master în drept sau specializări deci acum sunt prea multe în sensul că cred că sunt studenți care doresc să facă arbitraj, literalmente au o alegere, sunt atât de mulți, da, deci sunt complet de acord, pe de altă parte, sunt încă surprinsă atunci când întâlnesc studenți și aceștia sunt atât de interesați de arbitraj și îți spun că întotdeauna și-au dorit să facă doar arbitraj și visează să facă doar arbitraj, și cred că este mai rău, deși sunt o fană a acestuia, bineînțeles, și întotdeauna voi fi, cu toate astea cred că este mai rău…mai întâi să obții o anumită experiență generală și poate apoi să alegi o specializare pentru că niciodată nu știi.

[…]

Cosmin Vasile: Acum, după ce am ascultat explicațiile tale simt că este necesar să adaug ceva. YAF are mai mult de 10.000 de membri și continuă să crească, dar YAF este cu adevărat o organizație internațională cu oameni din peste 100 de țări, cu siguranță. Acoperim toate continentele și, pe de altă parte, am observat că Italia, Elveția și nu doar ele au propriul lor networking profesional național sau organisme profesionale dedicate tinerilor practicieni. Aș spune, Alina, că aceasta este o provocare pentru noi sau pentru piața din România și aș adăuga, realistic vorbind, că trebuie să ajungeți la un anumit nivel de maturitate pentru a avea nevoia de o organizație locală pentru tineri practicieni, am dreptate?

Alina Leoveanu: Absolut, așa cred și eu. Dar aș spune că una nu o exclude pe cealaltă. Nu găsesc că este împovărător sau chiar problematic să ai atât organizații internaționale cât și organizații locale, pentru că scopul nostru comun este acela de a promova arbitrajul și soluționarea alternativă a litigiilor în general, deci cred că este un mod corect de a proceda, dar sunt și de acord cu ceea ce tocmai ai spus, că trebuie să ajungem la un anume nivel de maturitate pentru a avea realmente această nevoie de a crea o asociație.

Cosmin Vasile: Putem înființa oricând o organizație națională dar dacă vom avea 50 de membri care se cunosc cu toții și se văd în fiecare zi, nu cred că are sens.

Alina Leoveanu: Absolut, nu.

Paolo Marzolini: Cred că nu este productiv pentru arbitraj în general să fii perceput ca un club, deci în această privință toate organizațiile pot să lucreze împreună și noi asta am făcut, ARBIT și YAF au jucat un rol important în Italia, organizând evenimente, același lucru se aplică pentru Asociația Italiană de Arbitraj, apoi YAF, ICCA, Young ICCA, de exemplu, deci toată lumea este binevenită.

Cosmin Vasile: Acum, rămânând la YAF și obiectivele și activitatea sa aici în România, am observat și acest lucru nu mă surprinde, că, aș spune, că 95 la sută, să nu spun mai mult, din activitatea de arbitraj internațional și interesul din jurul activității reale se află în București. Există, până la un anume punct, o tendință naturală de a aduce totul în București, dar YAF are, sau este necesar să încerce să răspândească mesajul și informațiile despre arbitrajul internațional în alte orașe principale din România – Timișoara, Cluj, Craiova, Brașov, Iași, ele au universități locale, au mulți studenți, au mulți avocați care practică acolo, iar întrebarea mea, de această dată chiar vă cer personal sprijinul pentru că nu știu exact cum să abordez această chestiune, întrebarea este ce ar trebui să fac, este obligația mea ca reprezentant YAF aici în România pentru a încerca să atrag interesul tinerilor practicieni și în aceste alte centre din afara României. Îmi puteți spune ce se întâmplă în celelalte părți ale lumii?

Paolo Marzolini: Pot vorbi despre Italia, de exemplu, din nou, pentru că Elveția este relativ mică, sunt două centre mari în Elveția, Zurich și Geneva, când vine vorba despre arbitraj, dar când vine vorba despre Italia, doar Milano a fost perceput ca principalul centru tradițional, comercial, industrial în Italia, dar acest lucru nu mai este valabil, de exemplu Roma se dezvoltă foarte mult, a fost un eveniment în Napoli acum câteva zile, sunt multe evenimente care au loc în Florența și în Torino, în Veneția, deci cred că unul din lucrurile pe care ar trebui să le faci, dar asta este doar o sugestie, este să încerci să stabilești o relație cu universitatea locală și cu baroul local, iar apoi să organizezi evenimente, acesta este cel mai bun mod de a începe, iar apoi vei vedea că totul vine de la sine și continuă așa.

Alina Leoveanu: Absolut, da. Sunt de acord, pentru că cred că atunci când organizezi un astfel de eveniment cred că trebuie să muți puțin atenția pe partea educațională, pentru că nu mai ai sau nu ai neapărat această oportunitate de rețea, pentru ca marile firme de avocatură să vină, este mai mult vorba despre poate a preda studenților ce înseamnă arbitrajul și poate unii nici măcar nu studiază asta la universitate, deci s-ar putea să fie interesant din acest punct de vedere, cu scop educativ.

Cosmin Vasile: Am avut o experiență interesantă săptămâna trecută, am fost implicat în organizarea unui eveniment YAF în Sofia și am fost surprins că pe lista invitaților nu existau studenți sau era un student sau ceva de genul acesta, și am întrebat firma de avocatură locală implicată în organizarea evenimentului cum de se întâmpla asta? De obicei, studenții sunt atrași de evenimentele gratuite și interesante și cu oratori internaționali cu bună reputație, și mi-a spus că nu există cursuri de arbitraj în nicio universitate din Bulgaria, iar consecința este că probabil studenții tineri nu știu exact ce este arbitrajul internațional, descoperă acest lucru atunci când practică în calitate de avocați, ceea ce este într-adevăr o problemă pentru dezvoltarea arbitrajului și pentru cunoștințele generale referitoare la ce înseamnă arbitrajul, bineînțeles, nu în alți termeni.

[…]

Cosmin Vasile: Dacă întrebi mulți practicieni calificați din România ce înseamnă soluționarea alternativă a litigiilor, probabil că 90% din ei vor spune că înseamnă arbitraj, mulți dintre practicienii din România au auzit despre mediere, dar medierea este departe, în ceea ce privește eficiența și impactul în practică, spre deosebire de ce reprezintă medierea în alte jurisdicții, și lăsând la o parte procedura de PI din contractele de construcție, aș spune că toate celelalte cifre ca și mecanism de soluționare alternativă a litigiilor sunt aproape inexistente în România. Cu greu ai putea convinge părțile din România că expertiza se poate reprezenta singură în mecanismul de soluționare alternativă a litigiilor dacă părțile încheie un acord special care acordă acest rol expertizei. Iar întrebarea mea directă, mai avem doar șase minute, este ce ar trebui să facem noi, adică eu, practicienii din România, ICC, practicienii străini care interacționează într-un mod sau altul cu piața din România și nu doar piața din România, ce ar trebui să facem pentru a convinge din ce în ce mai mulți oameni să descopere și să folosească un alt mecanism de soluționare alternativă a litigiilor. Aceasta este cea mai dificilă întrebare când vine vorba despre altceva decât arbitraj aici în România.

Paolo Marzolini: Cred că ai folosit cuvântul corect – să descopere mai întâi, iar apoi să folosească. Ar fi prea mult să se solicite părților să înceapă să folosească fără să cunoască. Deci mai întâi cred că trebuie să educi într-o oarecare măsură piața și cred că acesta este rolul extraordinar pe care ICC îl joacă în termeni generali, pentru că ei asta fac, de fapt ei predau de asemenea și educă, și odată ce partea își dă seama de și înțelege mijloacele pe care le are la dispoziție, la finalul zilei va alege, asistată fiind de avocați, bineînțeles, dar va putea să înțeleagă ce este mai bine pentru cazul său. Deci la finalul zilei, totul se întoarce la educație, iar acesta este rolul extraordinar pe care avocații și practicienii locali s-ar putea să-l joace, iar acesta este rolul tău în România, de exemplu.

Alina Leoveanu: Da, pot să adaug ceva? Pentru că sunt complet de acord, iar promovarea lor este cu siguranță sarcina mea și o iau foarte în serios și cred că este de asemenea primul pas care trebuie făcut… În primul rând, ei trebuie să știe ce sunt pentru a le descoperi, dar dacă pot spune asta, cred că avocații și consiliul joacă un rol extrem de important, de asemenea, pentru că ești primul cu care se consultă clientul tău atunci când apare un litigiu sau când întocmește un contract, deci ești plasat perfect pentru a da opțiunile clientului sau cel puțin pentru a prezenta opțiunile pe care le are…

[…]

Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.

Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!

Astfel, am lansat seria „Profesioniștii Legal Point” sub egida căreia organizăm emisiunea „Ora arbitrajului”.

Emisiunea a fost moderată de către av. dr. Cosmin Vasile, partener Coordonator al prestigioasei societăți de avocați ZAMFIRESCU RACOȚI & PARTNERS.

Marți, 14 noiembrie 2017, ora 17:00, a avut loc emisiunea TV „Ora arbitrajului” din seria „Profesioniștii Legal Point”, pe canalul „UJ-TV”, găzduită de portalul universuljuridic.ro.

Invitații au fost:
– Alina Leoveanu, Managerul centrului de soluționare alternativă a litigiilor, ICC, și copreședinte al Forumului Tinerilor Arbitri (YAF), ICC;
– Paolo Marzolini, Partener Patocchi & Marzolini, Geneva.

Tema emisiunii a fost „Formarea tinerilor practicieni în arbitrajul internațional”.

Seria „Profesioniștii Legal Point” va fi transmisă în direct pe www.universuljuridic.ro.