EMISIUNEA TV „LEGAL POINT” 36 – Gheorghe Florea și Petruț Ciobanu: Efectivitatea accesului la justiție
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Timp de 2 ani am spus în paginile revistei „Legal Point” poveștile de viață ale personalităților din lumea juridică, academică și culturală.
Printr-un proiect marca „Universul Juridic”, povestea merge mai departe!
Miercuri, 7 decembrie 2016, începând cu ora 19.00, a avut loc emisiunea TV „Legal Point” pe canalul „UJ-TV” găzduit de portalul universuljuridic.ro.
Realizatorii emisiunii i-au avut ca invitați pe Av. dr. Gheorghe Florea, Președintele UNBR și Av. dr. Petruț Ciobanu, Vicepreședintele UNBR.
Transcrierea acestei ediții
Nicolae Cîrstea: Bună seara, doamnelor și domnilor, la o nouă ediție a emisiunii Legal Point. Suntem într-o seară specială, împreună cu doi invitați distinși – este vorba despre dl președinte al UNBR –, bine ați revenit, d-le Florea – și, de asemenea, împreună cu dl vicepreședinte al UNBR, dl av. Petruț Ciobanu, bine ați venit pentru prima dată la Legal Point, d-le profesor.
D-le președinte, d-le vicepreședinte, 2016 este aproape de final. Pe de altă parte, sunt evenimente încă, pe care uniunea pe care o conduceți le are în vedere. Urmează în câteva zile un eveniment extrem de important – Ziua europeană a avocatului. Câteva lucruri despre organizarea, contextul în care se organizează această zi. Titlul manifestării – Efectivitatea accesului la Justiție – sună destul de generos și acoperă o plajă destul de largă.
Gheorghe Florea: Mulțumesc pentru inițiativa pe care Universul Juridic o are, de a găzdui într-un mod fericit, întotdeauna, o conlucrare corectă. UNBR, cu prilejul unor manifestări, care începând de acum trei ani de zile sunt organizate la inițiativa Consiliului Barourilor Europene, în fiecare dintre statele Uniunii Europene, sub deviza Ziua Europeană a Avocatului. Coincidență fericită, este ziua de 10 decembrie, care este și ziua în care serbăm, dintotdeauna, adoptarea Declarației universale cu privire la drepturile omului.
Acum trei ani am organizat pentru prima dată în România manifestările, care se desfășurau sub deviza Supraveghere electronică în masă. Limite, drepturi și libertăți.
Nicolae Cîrstea: Îmi aduc aminte de dezbaterile respective.
Gheorghe Florea: Au fost niște dezbateri interesante și impactul mediatic al modului în care profesia a organizat această serbare a profesiei în toată Europa a fost apreciat ca atare și pe plan european. Anul trecut s-a desfășurat Ziua Avocatului European sub deviza Libertăți de exprimare a avocatului – o temă generoasă, care a ocazionat manifestări, inițiate și organizate la nivelul fiecărui barou, iar la nivelul uniunii, în conlucrare cu Baroul București, am organizat acțiuni care au fost concomitent dedicate și Zilelor Baroului București, amânate în ceea ce privește această serbare a lor, din considerente care au ținut de rațiuni organizatorice. Și, evident, desfășurate – am spus și atunci, o spun și acum – în condiții excepționale, tot cu sprijinul dumneavoastră.
Anul acesta Congresul avocaților din România din martie 2016 parcă a preconizat tema ce s-a propus pentru 10 decembrie 2016, respectiv accesul la Justiție. O temă extrem de generoasă, extrem de actuală, care, confruntată cu impactul pe care viitorul profesiilor juridice în general îl au, dar și cu realitățile sociale europene, necesită ample acțiuni de conștientizare efectivă a acestui important drept, o veritabilă libertate a cetățeanului, aceea de a avea posibilitatea să deducă, în Justiție, orice pretenție care vizează un drept sau un interes legitim al acestuia, cu obligația corelativă a statului ca, în limitele prevăzute de lege, să soluționeze cererea fiecăruia dintre cetățeni.
Înțeleasă în acest sens larg, noțiunea de acces la Justiție – drept fundamental al cetățeanului, consacrat de Constituția României – creează probleme și pentru profesia de avocat, dar mai ales pentru cetățean, motiv pentru care anul acesta am hotărât să organizăm acțiunile concordante cu ghidul care a fost elaborat de Consiliul Barourilor Europene și care a fost postat deunăzi pe site-ul Barourilor Europene, un ghid cu privire la recomandările pe care Consiliul Barourilor Europene l-a făcut tuturor barourilor din Europa pentru organizarea acestei acțiuni.
În 4 noiembrie anul acesta comisia permanentă a decis ca toate acțiunile să fie organizate de un comitet, alcătuit din dl vicepreședinte Ciobanu, dl vicepreședinte Briciu Traian, d-na vicepreședinte Gheorghe Cristina și d-na consilier Monica Livescu. Acest comitet răspunde, practic, de desfășurarea tuturor acțiunilor care pot fi inițiate cu sprijinul uniunii de către barouri și de acțiunile desfășurate la nivelul barourilor.
Mi-ați pus o întrebare la care acum dau răspunsul. Până în prezent, barourile au propus și au inițiat acțiuni, s-a realizat activitatea de popularizare a evenimentului în rândul barourilor, afișele care indică semnificația evenimentului sunt postate pe site-urile barourilor sau sunt postate la locul de afișaj ale barourilor deja. În barourile care au comunicat uniunii și despre care am cunoștință – Argeș, Dolj, Brașov, Cluj – deja au fost planificate acțiuni care să se desfășoare sub egida Zilei Europene a Avocatului cu tema Accesul la Justiție, iar noi, la București, am înțeles că în conlucrare cu Baroul București se organizează vineri, la orele 13, în parteneriat cu dumneavoastră, o masă rotundă cu tema Efectivitatea accesului la Justiție. O masă rotundă la care sunt invitați să participe membrii Baroului București – organizator – și cel puțin lectorii INPPA-ului, partener în organizarea acțiunii. Am constatat că au fost transmise invitațiile tuturor celor care sunt membri ai Consiliului Barourilor, tuturor celor 40 de lectori ai INPPA – vorbesc de INPPA central –, tuturor consilierilor membri ai consiliului uniunii, înțelegând în felul acesta ca, în preajma alegerilor, evenimentele legate de această acțiune fiind, evident, estompate parțial de activitățile pregătitoare ale alegerilor, de campania electorală, să putem să realizăm ceea ce ne-am propus, în condițiile civilizate, dar cu modestia specifică avocatului. Pentru că în realitate, la întâlnirea de vineri este prezentă și președinta Tribunalului București – deci cuvântul judecătorului pe tema accesului la Justiție va fi audiat. Este anunțată ca fiind înscrisă la cuvânt d-na av. Monica Livescu, care a și publicat recent un articol despre dreptul de acces la Justiție al judecătorului, cu preocupare foarte interesantă și destul de actuală, în sensul că accesul la Justiție al judecătorului – e vorba de justiția rezervată judecătorului – este una dintre prioritățile pe care, iacătă, un membru al consiliului de organizare al acțiunilor o simte.
Dar ceea ce este important este altceva. Și anume, că acțiunea desfășurată de către comitetul de organizare cu prioritate, dar de către toți avocații coagulați de către acest comitet de organizare, vizează în mod deosebit realizarea cerințelor apelului pe care Congresul Avocaților din martie 2016 l-a făcut.
Nicolae Cîrstea: Avem ca temă de discuție…
Gheorghe Florea: Care este o temă de discuție indiscutabilă. Unde Congresul, printr-un apel specific, a solicitat tuturor autorităților din România trei lucruri:
Transformarea Justiției fiscalizate într-o Justiție omenoasă, în sensul că bariera de acces la Justiție să fie una dintre acelea care din punct de vedere al taxelor judiciare să nu facă nici diferențieri cu privire la accesul la justiție sau la activități extrajudiciare, să nu încurajeze pe unul sau altul dintre cei care realizează activități în domeniu dar, în orice caz, să fie una dintre acelea care să fie specifică realităților în România; realități grefate pe ideea că Constituția consacră gratuitatea Justiției.
Al doilea apel a fost în sensul că este absolut necesar ca accesul la Justiția penală – al acuzatului, al suspectului, al urmăritului, al victimelor infracțiunii – să fie unul garantat și prin asigurarea asistenței judiciare în raport de alte limite de pedeapsă decât cele care sunt în prezent prevăzute în Codul de procedură penală, dat fiind faptul că realitatea demonstrează că complexitatea tehnică a noilor coduri impune, în condițiile în care cei care sunt confruntați cu Justiția penală, o asistență juridică efectivă, calificată.
Și, în fine, am făcut apel la ameliorarea situațiilor care generează asistență judiciară obligatorie în procesele civile, în care curatorul litis, desemnat de către noul cod de procedură civilă în persoana unui avocat, este tratat în continuare ca o fată săracă, tratată în mediul public, judiciar, ca fiind una a cărei activitate, din punct de vedere al remunerației, se evită a fi standardizată, evitându-se, pur și simplu, să se instituie bune practici din care să rezulte că orice muncă, în special prestația profesională, intelectuală, și orice fel de responsabilitate asumată – responsabilitatea curatorului fiind distinctă și diferită de responsabilitatea avocatului, chiar când este făcută de către un avocat – să aibă, din punct de vedere al obligației statului, un corespondent echitabil cu privire la remunerare.
Gheorghe Florea: Toate aceste dimensiuni, unite cu împrejurarea că, în mod fericit, dl vicepreședinte Ciobanu care, într-adevăr, poate să abordeze problema din perspectiva fiecăruia dintre aceste elemente, dar mai ales din punct de vedere al asistenței judiciare, dânsul fiind coordonatorul departamentului la nivel național, a fost și prilejul potrivit pentru ca să facă demersurile corespunzătoare pentru ca o promisiune publică făcută de ministrul Justiției în funcțiune în prezent…
Nicolae Cîrstea: Știu că acest apel a fost discutat într-o ședință în care și d-na ministru a fost prezentă.
Gheorghe Florea: Da, în 5 iunie, când d-na ministru de la Justiție a fost prezentă în Consiliul Uniunii. Ca acum, cu ocazia respectivă, când accesul la justiție este un subiect ce interesează toată Europa, promisiunea făcută în sensul de a regândi, de a revizui, de a reconstrui protocolul prin care sunt reglementate remunerațiile cuvenite avocaților care asigură asistența obligatorie în procedurile penale, dar și în cele extrajudiciare, să fie un protocol care să fie construit în raport de propriile sale observații, din care a rezultat că în România, spre deosebire de alte state europene, atât cazuistica eligibilă pentru asigurarea asistenței judiciare gratuite, suportate de către stat, cât și cuantumul remunerației afectate pentru asigurarea apărării gratuite este o situație dintre cele care pun România cam pe același plan cu statele europene care, din acest punct de vedere – așa cum și dânsa a recunoscut – nu pot fi calificate ca fiind dintre cele care sunt generoase cu privire la această garanție de acces la justiție, garanția care este armată de garanția la avocat.
Sigur, v-am răspuns cu o frază complexă, din mai multe idei, care în mesajul pe care am vrut să vi-l transmit, pot fi sintetizate foarte simplu. Preocuparea avocaților români pentru realizarea unui acces la justiție eficient și efectiv este veche, constantă, nu este determinată neapărat de ziua europeană a avocaților, dar este prilejul ca ea să fie mediatizată corespunzător și conștientizată inclusiv printr-un dialog al profesiilor juridice – iată, cel pe care-l facem vineri –, dar și printr-un mesaj public. Trebuie să vă spun că una dintre acțiunile cele mai importante care au avut loc a fost prezența într-o emisiune la Televiziunea Română a d-lui vicepreședinte Briciu, împreună cu d-na vicepreședinte Gheorghe Cristina – urmează și dl vicepreședinte Ciobanu să participe la o asemenea acțiune –, în care toate aprecierile au fost în sensul că o popularizare a evenimentului pe plan național s-a realizat la un nivel deosebit. Felicitări, pentru că – am mai spus și o repet – comitetul acesta de organizare dă proba modului în care a reușit să realizeze o sarcină pe care și-a asumat-o și sunt convins că ea va fi apreciată corespunzător.
Nicolae Cîrstea: Practic, avem, d-le președinte, d-le vicepreședinte, o temă extrem de generoasă – accesul la justiție, un fel de parte generală, să-i zicem așa – și efectivitatea accesului la justiție – o zonă specială, mai aplicată, care generează discuții și o preocupare, cred, constantă a profesiei.
Gheorghe Florea: Și nu numai a noastră; a tuturor profesiilor juridice, a statului, a organelor executive. Pentru că accesul la justiție este o obligație care impune îndatoriri pentru guvern, pentru Justiție, pentru participanții la justiție, în beneficiul cui? Al titularului dreptului de acces la justiție, care întotdeauna este cetățeanul.
Nicolae Cîrstea: Cât de departe sau de aproape suntem, ca perspectivă, de atingerea unui asemenea deziderat? Iată, la nivel european există această preocupare de care ne vorbeați, la nivelul României o constatare oficială a autorităților că nu este foarte generoasă.
Gheorghe Florea: În materie penală cred că cel mai potrivit este să vorbească dl vicepreședinte, la această întrebare. Iar în materie civilă, în măsura în care va fi nevoie, am să dau răspunsul cuvenit.
Nicolae Cîrstea: Penalul este zona, materia care are în vedere libertatea – nu, d-le profesor? –, o zonă care atinge mai profund omul.
Petruț Ciobanu: Din păcate vă mărturisesc că este foarte greu să vorbesc după ce a vorbit dl președinte, dar aș vrea să fac cel puțin două precizări. Dl președinte a atins foarte bine problematica legată de accesul la justiție al cetățeanului. Aș vrea să spun că problemele pe care le are profesia de avocat nu sunt probleme specifice doar profesiei de avocat românești, ci sunt probleme pe care avocații le au la nivel european și la nivel mondial. Așa cum spunea dl președinte, de mandatul de supraveghere tehnică, care s-a discutat anul trecut, au fost și la noi probleme și probabil vor fi, iar anul acesta se discută de efectivitatea accesului la justiție.
Vedeți, legislația penală și procesual-penală vorbește despre obligativitatea avocatului de a asigura o apărare deplină și efectivă. Dar nu definește ce înseamnă o apărare deplină și o apărare efectivă. E greu să faci o apărare câtă vreme nu ai o logistică necesară, nu ai spațiu să studiezi un dosar la arhivă, când ședințele sunt extrem de încărcate, când este dificil să fotocopiezi arhive, volume de urmărire penală destul de numeroase.
În ceea ce privește asistența judiciară din oficiu – fiindcă de asta mă ocup, așa cum a spus dl președinte –, UNBR face eforturi pentru a se reactualiza protocolul în ceea ce privește cuantumul onorariului, dar și pentru a se actualiza acest protocol în raport de noua legislație penală și procesual-penală – și aici mă refer la problemele derivate din proceduri speciale, procedura de Cameră, unde avocatul din oficiu e obligat să asigure o asistență, să meargă la unitatea de deținere, la unitatea unde este arestat preventiv clientul, să studieze temeinic materialul de urmărire penală, să facă apărări într-un termen relativ scurt – 20 de zile –, stabilit în mod judiciar, uneori poate subiectiv, de către organele judiciare.
E greu să faci o apărare în condițiile în care avocații din oficiu nu beneficiază de fonduri publice, așa cum au beneficiat magistrații, pentru pregătirea și pentru aplicarea noilor coduri – și aici mă refer la codul penal și la codul de procedură penală.
Nicolae Cîrstea: Știu că, pe de altă parte, uniunea și Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților fac eforturi, totuși.
Petruț Ciobanu: Da, autonom, din resurse proprii, din resurse pe care le au barourile, din resurse pe care le are institutul și uniunea. Dar nu beneficiem, la acest moment – și asta este o mare problemă. Noi discutăm de drepturile și libertățile cetățeanului. Or, pentru a fi un acces deplin și efectiv, la un moment dat trebuie să aibă acces la un avocat care să fie bine pregătit profesional. Nu este echitabil ca judecătorii și procurorii să fie pregătiți pe fonduri publice și uneori norvegiene, iar avocații din oficiu să nu beneficieze de pregătirea cel puțin comună sau care să aibă la bază aceste fonduri.
Nicolae Cîrstea: Pe de altă parte, știu dă eforturile de a se deplasa în țară a unui grup de formatori INPPA sunt consistente, știu că se organizează…
Petruț Ciobanu: Dar nu-i suficient. Acoperă într-o mare măsură la solicitarea barourilor pregătirea continuă în raport de noua legislație, și civilă, și procesual-civilă, dar și procesual și procesual-penală, dar nu este suficientă.
Gheorghe Florea: Am să continui răspunsul la întrebare. Într-o clasificare făcută de Consiliul Europei, într-o investigație ce a vizat situația statistică din toate statele Uniunii Europene, suntem încadrați cam așa: România împreună cu Malta, Georgia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Azerbaidjanul – deci vorbim de state care țin de Consiliul Europei, nu de Uniunea Europeană – este cea care a redus drastic sumele care sunt afectate din bugetul public, în ceea ce privește remunerația celor care intră în asistența judiciară gratuită și stat care a redus drastic și numărul și tipurile de cazuri în care se acordă asistență judiciară gratuită.
Spre deosebire de statele generoase – Norvegia, Irlanda, Olanda –, unde asistența judiciară gratuită este asigurată într-un număr deosebit de mare de cazuri și unde remunerația este echitabilă și rezonabilă, în așa fel încât nu se poate vorbi despre ceea ce, tradițional, în Europa se numește o „caricatură de apărare”, nu numai în România, ci în majoritatea statelor în care se asigură apărarea din oficiu. Nu cred că-i așa, dar poate că uneori nu-i departe de realitate o astfel de calificare. Expresia nu-mi aparține, este preluată din studii care sunt făcute și reproduse de cei care se ocupă efectiv de această problemă, în domeniul penal în mod deosebit.
De asemenea, sunt state care acordă sume relativ importante într-un număr mare de cazuri – nu sunt dintre cele generoase, dar spre care aspirăm și noi: Finlanda, Belgia, Franța, Germania, Portugalia, Estonia. Dacă această dimensiune a modului de clasificare a rezultatelor pe care statul le are cu privire la asigurarea condiției de efectivitate a accesului la justiție sub forma ajutorului financiar dat celor care, în calitate de defavorizat, nu are resurse suficiente pentru a susține un proces, iată care-i concluzia Curții Constituționale a României în materie civilă. Și citez din Decizia Curții Constituționale nr. 462/17 sept. 2014, prin care Curtea a declarat neconstituțională prevederea din Noul Cod de Procedură Civilă, care impunea obligativitatea redactării și reprezentării în recurs prin avocat sau consilier juridic, din considerente care țin de tehnicitatea deosebită a acestor căi extraordinare de atac. Nu intru în discuții.
Citez: „Ajutorul public judiciar privește o categorie redusă de cetățeni ai României. Având în vedere faptul că, pe lângă limitele de venit, cei ce pot beneficia de acest ajutor, numai într-o anumită limită în cursul unui an, au și o altă limită, care se referă la toate formele de ajutor public judiciar și nu doar la asistența juridică prin avocat”. Și, ceea ce este foarte important, la paragraful 43 din Decizie, Curtea reține: „Statul român nu a reușit să implementeze un mecanism coerent și eficient care să asigure posibilitatea efectivă a cetățenilor de a recurge la calea de atac a recursului”.
Mă scutește de orice fel de comentariu citatul încheiat pe care l-am dat din Decizia Curții Constituționale, în care s-a spus: Vreți acces efectiv la justiție, garantat de prezența unui avocat care, datorită tehnicității formei extraordinare de atac a recursului, ca și în alte state europene, este necesar să fie obligatoriu, iar acolo unde nu sunt resurse materiale suficiente, să fie asigurată apărarea, sub forma ajutorului public judiciar – foarte bine; dar iată că nu se poate. Aceasta e argumentarea pentru care s-a declarat neconstituțională prevederea din Noul Cod de Procedură Civilă. Păi dacă la un asemenea stadiu ajungem, răspunsul este foarte clar.
Dar să vedeți care sunt lucrurile. Lucrurile sunt și mai complicate. Deci există un acces la justiție care poate fi privit prin această accepție care poate să mă pună în situația de a fi – și eu, și dl vicepreședinte Ciobanu – suspectați de partizanat; că suntem amândoi avocați. Dar ce se întâmplă cu accesul geografic la justiție? Ce se întâmplă cu proximitatea instanțelor în raport cu cetățeanul?
Pe plan european studiile sunt în sensul că aproximativ cu 10% se reduce anual numărul instanțelor de judecată; în majoritatea statelor europene. Cel mai mare progres îl au Franța, Irlanda, Finlanda, Croația, Bulgaria și Georgia. Reducem numărul instanțelor. Înseamnă că, practic, distribuția teritorială a acestora în raport cu cetățeanul se schimbă. Mai e actuală teza potrivit căreia acces la justiție înseamnă și proximitatea instanțelor în așa fel încât să-i fie facilă omului deplasarea la instanță, contactul direct cu un judecător? Nu. Discutăm despre un alt tip de acces la justiție – cel modern. În care, practic, problema esențială – în România, cel puțin – este: Care este durata efectivă de timp în care justițiabilul are contact direct cu judecătorul? Cât se alocă de către instanță necazului pe care-l are un om? Care așteaptă să aibă dialog direct cu un judecător.
Nicolae Cîrstea: Avem niște statistici și din zona asta?
Gheorghe Florea: Din păcate, statisticile din această zonă sunt dintre cele care ne pun în situații destul de delicate, pentru că, așa cum îi stă bine unui avocat român, trebuie să subliniem că lucrurile au evoluat. Avem tot mai des o justiție electronică, o justiție în care înlocuim dosarele cu dosare electronice, o justiție în care introducem registre electronice, în care nu mai avem condicile clasice la care să ai acces direct și nemijlocit, ci consulți prin internet soluțiile date de către instanțe, în sistemul ECRIS. Avem sisteme de management de caz performante, care de acum împrumută din tipologia managementului specific altor profesii, nu neapărat managementului judiciar; avem extinderea procedurilor simplificate; avem reglementări cu privire la comunicarea actelor de procedură în format electronic. Vorbea adineauri dl vicepreședinte de audierea celui care este privat de libertate în unități de penitenciar fără deplasarea lui, ca să aibă contact direct și nemijlocit cu instanța; ci acolo, la penitenciar, unde se deplasează și avocatul, pentru a-i asigura asistența, și unde evident că interconexiunea realizată între terminalul la care se realizează în penitenciar audierea și sistemul electronic de care beneficiază instanțele moderne – cele românești, spre exemplu –, ajungem să reglementăm până și situația în care ar trebui să fie întrerupt microfonul pentru ca să am o discuție, eu, avocat, cu cel care este în stare de arest, pentru pregătirea apărării.
Deci în acest mod și în acest tip de justiție virtuală, în care se extind procedurile alternative de soluționare a litigiilor prin sistem electronic – cum este în prezent sistemul bancar, în care sunt rezolvate litigii de către oameni aleși în mod special și care acționează exclusiv în mod electronic. Discutăm despre un acces la un alt tip de justiție. E justiția viitorului. Sunt pregătiți cetățenii să accepte ideea că pragul de așteptare pe care-l au cu privire la accesul la justiție nu mai este același cu cel pe care-l discutam acum 10-15 ani? Dar avocații?
Într-o conferință la care au participat recent un grup de avocați români la Paris, în 21 noiembrie, privind viitorul profesiei de avocat și al profesiilor juridice în general, s-a ajuns la concluzia că în realitate impactul tehnologiilor privind informația în sistem electronic, folosirea unor unelte moderne în activitatea celor care sunt membri ai tuturor profesiilor juridice – nu neapărat numai avocaților, pentru că se modernizează și justiția, se modernizează și expertiza, se modernizează și notarul, și executorul ș.a.m.d. – face ca în realitate, tot mai mult, furnizorii de servicii de consiliere juridică să nu mai fie neapărat avocați. Și uneori să nu fie nici identificați, în spatele sistemului online de acordare a consultației juridice putând să se află orice altă persoană, întreprindere, instituție, grup de persoane ș.a.m.d. Cu întrebări fără răspuns. Mai au vreun secret al comunicării dintre avocat și client, clasic, câtă vreme presiunea tuturor asupra furnizorilor de servicii informatice, de transmisiune la distanță a datelor este alta decât cea de acum 10-15 ani?
2. Poate fi înlocuită creativitatea avocatului, inteligența lui, cu activitatea unui robot? Este cazul să conștientizăm oamenii că în realitate accesul lor la informația juridică prin internet, mult mai rapid și mai facil, gratuit în majoritatea cazurilor; accesul lor la o jurisprudență, bază de date construită în internet; accesul lor la modele de cereri, la modele de acțiuni, publicate în internet, furnizate gratuit, face ca în realitate să nu mai aibă același prag de așteptare cu privire la timpul acordat de instanță pentru contactul direct cu justițiabilul?
Deci, iată, sunt întrebări care sigur că vor fi abordate la masa rotundă de care vorbeam că o vom face vineri, dar ele sunt întrebări pe care ni le punem permanent, nu numai noi, în România. Conferința despre care vorbeam – și despre care poate că ne dă detalii dl vicepreședinte, care a participat – este o conferință care a încununat o activitate care a durat cca 3 ani de zile. În care membri ai consiliilor barourilor europene, pe direcții de preocupare, au încercat să răspundă la întrebarea: Care va fi soarta în viitor a avocaților? Concluzia: Marea majoritate a avocaților își vor pierde obiectul muncii și vor fi, din păcate, scoși de pe piață. În conflictul dintre regulile pieței și această nouă dimensiune a accesului la justiție, lucrurile încep să pălească.
E adevărat că deontologia profesională, inventivitatea, creativitatea – fără de care niciun caz judiciar complex nu poate fi rezolvată – n-o să moară. Nici profesia de avocat n-o să moară. Dar problema rămâne, e mult mai profundă.
Deci vă dați seama, dacă discutăm despre accesul geografic la justiție, despre reducerea numărului instanțelor, despre înlocuirea justiției clasice la care avem acces cu o justiție care se face în sistem virtual, înseamnă că practic discutăm despre ce? Despre o justiție care este dedicată unor cetățeni care au o educație juridică, care au cunoștințe despre ceea ce înseamnă dreptul lor; care nu confundă problemele care sunt de natură juridică sau nu; care sunt în dialog cu toate profesiile juridice, în calitatea lui de public și înțeleg ce înseamnă accesul la justiție în viața modernă.
Niciodată nu cred că ne punem altfel problema, decât să ne gândim la ce spunea dl vicepreședinte adineauri: patru coduri noi. Trebuie diseminate, informația juridică preluată de avocat și tratată cum adineauri ați discutat. Dar închipuiți-vă că sunt patru coduri noi, patru seturi de reguli noi. Cât le cunoaște cetățeanul despre al cărui drept de acces la justiție discutăm? Ce efort s-a făcut de către stat ca cetățeanul să-și alinieze conduita în raport de patru noi coduri? Să fim serioși! O spun de trei ori: Să fim serioși! Că încercăm să ne facem datoria noi, profesia de avocat, că își fac datoria profesiile juridice, fiecare cum poate, că au sprijin, iacătă, în Universul Juridic și în alți furnizori de servicii de genul celor pe care le practicați și care ne ajută în organizarea de acțiuni ce vizează cunoașterea legii de către cetățeni. Asta-i altceva.
Nicolae Cîrstea: Sunt niște eforturi individuale și la nivelul…
Gheorghe Florea: N-aș vrea să merg mai departe și să spun că vorbesc doar eu în emisiune, dar… Să vedeți programele care sunt lansate acum, în campania electorală. Există partide care tratează expres accesul la justiție; există partide care propun ca fiecare cetățean al României să poată beneficia de ajutor efectiv măcar o dată pe an, din punct de vedere al înțelegerii problemelor juridice cu care se confruntă. Nici nu vreau să dau nume, nu fac politică – și uniunea în ansamblu nu face politică. Dar această preocupare pe care am constatat-o mă bucură; pentru că în realitate mesajul a ajuns acolo unde cei care sunt actori ai deciziilor, într-o societate bazată pe lege, au realizat că în realitate ceea ce am citat eu din Decizia Curții Constituționale cu privire la modul în care Curtea Constituțională din România califică modul în care se realizează accesul efectiv la justiție de către stat pentru păturile defavorizate este o realitate care trebuie să fie modificată.
Ăsta e răspunsul la întrebarea pe care mi-ați pus-o.
Petruț Ciobanu: Dacă-mi permiteți, în legătură cu ce a spus dl președinte – foarte multe informații într-un timp foarte scurt –, este adevărat că la conferința care a avut loc în noiembrie la Paris s-au discutat foarte multe probleme, printre care cele mai importante au fost și accesul non-avocaților în firme de avocatură, dar s-a vorbit de birouri individuale de avocați și de un birou virtual de avocați. Și există jurisdicții în care se transmite cererea de chemare în judecată în mod electronic și există softuri care acordă la un moment dat soluția, mai ales în ceea ce privește domeniul Dreptului familiei.
2. Vorbea dl președinte de audierea prin videoconferință, iar la acest moment uniunea colaborează profesional cu Ministerul Justiției și cu Agenția Națională a Penitenciarelor pentru a asigura un protocol privind audierea prin videoconferințe. Dl președinte a spus foarte bine: Ce faci atunci când persoana deținută într-un mediu penitenciar vrea să se consulte cu avocatul? Dar este obligatoriu ca înainte de audiere să aibă o discuție profesională cu avocatul, dar în condiții de confidențialitate, unde secretul profesional să fie protejat. Bun, se adresează întrebări. Vorbeam de cetățeni care nu-și cunosc drepturile; dar sunt juriști care nu cunosc faptul că avocatul poate să sfătuiască clientul să nu răspundă la o întrebare. Are dreptul să nu se autoincrimineze. Se întrerup microfoanele în momentul în care persoana deținută vrea să discute cu avocatul, dar, oare, nu se înregistrează discuția pe care o are avocatul cu persoana deținută? E aceeași situație pe care o întâlnim la sediile de arest preventiv, unde se duc avocați – fie că sunt din oficiu, fie că sunt apărători aleși – și vor să aibă discuții profesionale cu cetățeanul, cu clientul. Și sunt supravegheați, deși legislația spune că trebuie să fie supravegheați vizual, să se asigure confidențialitatea. În realitate, e mai puțin confidențială discuția.
Nicolae Cîrstea: Chiar în zona penală devine dramatică situația.
Petruț Ciobanu: Vă dau un exemplu: Niciun cetățean care vine la un avocat ca la un preot n-o să mai aibă un dialog cu acesta dacă știe că tot ceea ce se discută este supravegheat, poate să fie folosit, măcar orientativ, din punct de vedere și operativ de către organele de urmărire penală. Trebuie la un moment dată să menționez și faptul că legislația procesual-penală a preluat parțial o serie de garanții care există în directivele europene, directive care sunt în curs de implementare; dar nu în totalitate. Încă mai este de lucrat la acest lucru.
Există conlucrări la nivelul uniunii cu o serie de ONG-uri privind accesul persoanelor defavorizate la drepturile și libertățile pe care le au și aici mă refer la migrația de persoane, populația de etnie romă, unde ni se solicită tot mai des sprijinul, din punct de vedere instituțional, să asigurăm avocați care să fie pregătiți să acorde asistență juridică pentru astfel de cazuri. Este extrem de dificil, în condițiile în care nu ai nici logistica necesară, nici fondurile pe care le au alți actori – și aici mă refer la organele judiciare.
Aș vrea să mai spun un singur lucru. Într-adevăr, foarte bine a spus dl președinte: Actuala legislație prevede că asistența judiciară este obligatorie în caz de infracțiune pentru care legiuitorul prevede pedeapsa mai mare de 5 ani. Dar există proceduri, există infracțiuni care au un tratament sancționator mai mic de 4 ani și pentru care asistența judiciară este obligatorie și există proceduri care sunt greu de înțeles de către cetățean. Și aici mă refer la procedurile de Drept anglo-saxon, care au fost importate de către legiuitor fără să fie explicate foarte bine în practică. Și vă dau un exemplu: Acordul de recunoaștere a vinovăției. Nu se face oricum. Nu se prevede modalitatea în care inculpatul poate să intre într-un dialog profesional, să solicite încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției. Sau modalitatea în care avocatul poate să facă acest lucru. Ce înseamnă, cum se încheie? Ar trebui să fie reglementat mult mai bine. Pentru că cetățenii nu știu cum funcționează în practică.
Nicolae Cîrstea: Și, practic, necunoașterea legii de către cetățean este un motiv al…
Petruț Ciobanu: Da, și se ajunge la o aplicare mai puțin bună, greșită, a legii –și penale, și procesual-penale –, iar cetățeanul, la un moment dat, vede că justiția nu mai este o justiție cel puțin corectă în opinia lui.
Nicolae Cîrstea: Și care să-l aibă în prim plan pe el.
Petruț Ciobanu: DA, pe cetățean. Se vorbește de drepturile și libertățile avocatului. În realitate sunt drepturile și libertățile cetățeanului, pentru că avocatul apără drepturile și libertățile cetățeanului. Nu discutăm de drepturile avocatului; discutăm de drepturile cetățeanului într-un proces penal. Discutăm de ce înseamnă aducerea la cunoștință a cauzei, a naturii acuzației, a încadrării juridice, a calificării faptei, mai ales într-un context în care legislația penală se tot schimbă, e într-o continuă schimbare. Și aici vă dau un exemplu: conflictul de interese, incriminat, dezincriminat, tot felul de infracțiuni care apar. Sunt acele probleme de Drept care sunt dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin completul de dezlegare a unor probleme de Drept. Foarte multe probleme de aplicare a legii, care în practică creează foarte multe probleme pentru cetățeni.
Nicolae Cîrstea: Și fac greoaie efectivitatea accesului la justiție.
Petruț Ciobanu: Da. Înțelegerea legislației, aplicarea.
Gheorghe Florea: În esență, problema este că accesul la justiție nu este un drept care trebuie să fie doar teoretic aclamat, proclamat. Și nici nu poate să fie un drept iluzoriu; el trebuie să fie și efectiv, și concret. Și întotdeauna accesul trebuie să existe la o justiție concepută pe plan european, ca fiind o justiție efectivă și eficientă. Nu sunt standarde cu privire la noțiunile astea două – justiție efectivă, justiție eficientă. Dar să vă spun un lucru care este esențial în contextul perioadei în care analizăm această problemă dedicată Zilei Europene a Avocatului.
Sunt măsuri instituționale luate în România, în raport de care accesul la justiție este satisfăcut. Există tribunale care au competență deplină cu privire la judecată, există garantat accesul la justiție – cel puțin în domeniul penal – în dublu grad de jurisdicție. Problema care rămâne este doar dacă există o preocupare corectă de a asigura o rezonabilitate a efectivității accesului pentru cei care sunt în situația de a suporta mai greu dificultățile financiare legate de proces.
Care-i tendința? Există o lege care reglementează ajutorul judiciar. O lege perfectibilă. E momentul în care noi, avocații, facem apel la cei care sunt îndrituiți să reglementeze corect lucrurile. Acordarea ajutorului public judiciar în raport de venitul determinat după criterii care se raportează la venitul brut pe economia națională și la media veniturilor pe o noțiune de familie specific reglementată de Ordonanța 51/2008 privind ajutorul public judiciar.
Inegalitatea de tratament între persoana fizică și persoana juridică, cu privire la modul în care se acordă ajutorul public judiciar. Excluderea cauțiunilor din obiectul asupra căruia să se poată aprecia ș în concret judecătorul cu privire la accesul la procedurile a căror declanșare și realizare este condiționată de cauțiune.
Problema care se pune în legătură cu modalitatea în care se suportă sumele care sunt suportate de către stat cu titlu de ajutor judiciar de către cei care pierd procesele; sau de către cei care în mod abuziv și șicanator declanșează procesele. Problema legată de modul în care dreptul acordat judecătorului pentru a acorda taxă judiciară de timbru, scutire, reducere, amânare, eșalonare etc. De a acorda asistență judiciară prin avocat gratuit, ajutor judiciar sub forma plății remunerației cuvenite expertului. Ba am văzut și a mediatorului. De ce se implică într-un ajutor judiciar mediatorul, care n-are nicio legătură, din punct de vedere al accesului la justiție, decât în activități care eventual sunt extrajudiciare și nu judiciare?! Este o chestiune care rămâne discutabilă. Tratarea permanentă a sarcinilor care apasă pe umerii celui care are un proces, prin raportare mai ales la costul onorariilor de avocat – ceea ce este sfidător cu privire la împrejurarea că acestea ar fi costurile unui proces – este o chestiune care ar trebui reglementată, pentru că ce explicație poți să-i dai unui client care plătește o taxă judiciară de 1.500.000 de euro pentru o pretenție dedusă judecății și așteaptă 8-9-10 ani de zile să se finalizeze procesul, în condițiile în care, ca să aibă acces la căi de atac mai plătește jumătate din acea taxă judiciară de timbru, iar durata procesului, dimensiune efectivă a justiției efective la care trebuie să ai acces este cea care în realitate face ca povara sarcinii pe care o suportă cel care a avut curajul să se ducă la justiție – că în altă parte n-ar unde să se ducă, n-o să-și facă dreptate singur – să fie în realitate o sancțiune pe care statul i-o dă pentru că a avut tupeul să acceadă la justiție, evident, cu un proces mai complex, e posibil chiar cu o pretenție mai mare – justificată sau nu în final. Dar asta nu înseamnă că, practic, după ce ai fiscalizat accesul la justiție, în dimensiunea de care v-am spus, durata procedurii să nu aibă nicio influență cu privire la așa-zisul ajutor pe care trebuie să-l dai efectiv nu unuia de genul cauze de care am discutat, ci trebuie să-l dai efectiv sub toate aspectele.
Pentru că evident că o justiție eficientă și efectivă înseamnă și accesul la o justiție a cărei previzibilitate rezonabilă cu privire la durata procedurilor judiciare și respectarea standardelor în materie este rezonabil evaluată. Nu numai aici, ci peste tot. Că degeaba te duci la justiție și spui o să beneficiez de ajutor judiciar, și în realitate beneficiile respective încarcă rolul instanțelor o perioadă lungă de timp, în condițiile în care, nebeneficiind de o asistență extrajudiciară, eventual gratuită, cu privire la limitele dreptului și a intereselor tale legitime, te duci pur și simplu fără niciun sfat juridic și fără nicio informație juridică completă la justiție.
Lucrurile astea pe noi, avocații, ne deranjează.
Nicolae Cîrstea: Dar există și parteneri pentru această discuție în sistemul judiciar, d-le președinte?
Gheorghe Florea: Da, nu există curte de apel din România în al cărei raport anual, așa-zisul bilanț, să nu se discute despre justiție eficientă și justiție efectivă ca dimensiune a dreptului de acces la justiție. Cu alte cuvinte, dialogul public pe care sistemul judiciar îl are cu publicul căruia i se adresează demonstrează că partenerul există. Există partener care, în realitate, nu poate să realizeze că, în contextul actual, constrângerile bugetare existente sunt dintre cele care pun în discuție această constatare a Deciziei Curții Constituționale de care am făcut vorbire. Ce parteneri să avem când discutăm problema aceasta, când evident, proiectele și programele care ar trebui să fie elaborate de cei care sunt îndrituiți să le facă sau obligați să le facă evită să abordeze problema în mod tranșant? Tot sistemul judiciar discută despre accesul la justiție. Nu există judecător care să nu aibă reprezentări corecte despre acest drept fundamental, care este un drept al cărui studiu îl face imediat cum intră la INM. Nu există procuror care să nu discute despre accesul la justiția penală; nu există cadru didactic universitar care să nu discute problema la materia lui privind accesul la justiție; nu există avocat conștient, care nu discută cu oamenii cu privire la drepturile pe care le au, limitele drepturilor lor și ce înseamnă sarcina unui proces.
Problema este dacă pragul de așteptare al societății în ansamblu, al celor care sunt justițiabili, este satisfăcut sau nu. Povara justiției fiscalizate excesiv nu este nouă în România; este veche. Și modul în care se redistribuie și se refolosesc sumele încasate cu titlu de taxe judiciare de timbru este o opțiune de politică legislativă. Nu știu și nici nu pot aprecia, că n-am acces la statistici din care să rezulte – și nici nu știu dacă sunt statistici – impactul pe care taxarea incorectă a acțiunilor în justiție îl are cu privire la efectivitatea realizării accesului la justiție.
Nu știu dacă există statistici cu privire la urmărirea ajutorului judiciar dat prin apreciere, de la caz la caz, în funcție de circumstanțe concrete, acolo unde ordonanța permite această apreciere din partea judecătorului. Nu știu dacă sunt date publice, statistici relative la obligația pe care Ministerul Justiției o are de a urmări sumele care sunt datorate ca fiind restituite statului în cazul în care a fost iertat prin ajutor una dintre părți, în termen de doi ani de zile de la terminarea procesului respectiv.
Deci lucrurile astea nu sunt aduse la cunoștință publică, pentru a putea avea o imagine generală privind impactul măsurilor legislative luate în România pentru a facilita accesul la justiție. Este loc și de mai bine. Nu spun că avocații n-au, și ei, partea lor de vină. Pentru că în realitate, așa cum de obicei se acționează în România, sunt momente când se acționează în campanie, pe un anumit tip și obiectiv, și sunt momente când se acționează în mod coordonat. Accesul la justiție este o temă care a fost tratată la fiecare congres al avocaților cel puțin de când mă știu eu ca membru al congresului, adică din 1995 și până acum. N-a fost congres în care să nu se discute de accesul la justiție. Apeluri ale avocaților pentru îmbunătățirea accesului la justiție au fost repetat făcute. Dialog? Disponibilitate de dialog există. Parteneri disponibili pentru dialog, în funcție de agendă.
Nicolae Cîrstea: Am înțeles. Nu e un răspuns foarte optimist. D-le vicepreședinte, am avut o emisiune în care n-am reușit decât să facem o trecere în revistă a efectivității accesului la justiție. Știu că dumneavoastră v-ați rezervat mai multe ore pentru ziua de vineri și cu invitații dumneavoastră bănuim că veți reuși să intrați în mai multe amănunte. Pentru că-mi dau seama că nici n-am apucat să discutăm, de fapt.
Gheorghe Florea: Ce vreau să vă spun este altceva. Că pe saitul UNBR, punctele de vedere ale d-lui vicepreședinte, la o rubrică special organizată, intitulată Ziua Avocatului European, Accesul la justiție, sunt deja exprimate public. Și este posibil ca în modul ăsta să se explice. De ce? Poate că și din condescendență, cu scuzele de rigoare, am vorbit mai mult. Dar e un defect al meu, pe care mi l-am reproșat. Ori de câte ori am avut ocazia am încercat să dau mesajele pe care le-am gândit, în condițiile în care dânsul deja a dat mesajele cuvenite la timpul potrivit, pe site-ul UNBR, în condiții corespunzătoare și din punctul meu de vedere chiar lăudabile.
Nicolae Cîrstea: Ce-ar fi de adăugat, d-le vicepreședinte?
Petruț Ciobanu: Ar fi de adăugat faptul că UNBR ca uniune a barourilor și uniune a avocaților, a încercat printr-un efort colectiv să inventarieze o serie de probleme care există în practică, în ceea ce privește protocolul. Fiecare barou a transmis către uniune ce dificultăți practice a întâlnit, iar toate acestea au fost concretizate într-un material care au fost trimise la nivel de Minister al Justiției. Sperăm să se încheie un nou protocol, în care aceste probleme să fie reglementate și în practică să se aplice protocolul în mod efectiv, fiindcă onorariile care-s prevăzute – de 200 de lei, 260 de lei – nu sunt suficiente să acopere cheltuielile pe care le face un avocat prin deplasări la penitenciar, prin fotocopii, prin studiu. Și avem o speranță și în ceea ce privește noul CSM – așa cum spunea dl președinte, în funcție de agendă, ca și avocații și asistența publică judiciară și asistența din oficiu să reprezinte o problemă importantă pentru noul CSM, să fie un partener de dialog efectiv; pentru cetățean, nu pentru avocați.
Nicolae Cîrstea: Să le spunem celor care ne urmăresc că vineri se va transmite dezbaterea organizată de dumneavoastră în direct pe site-ul unbr.ro, de asemenea pe universuljuridic.ro, pe Facebook, începând cu ora 13.00.
Gheorghe Florea: Accesul la site-ul UNBR pentru transmiterea în direct a unei astfel de acțiuni este un proiect ambițios, pe care dacă-l realizăm, chiar în parteneriat cu dumneavoastră, demonstrează că în realitate sunt bune și campaniile la ceva.
Nicolae Cîrstea: Nu e ușor să fii avocat în România.
Gheorghe Florea: Nici greu, dacă iubești profesia de avocat.
Petruț Ciobanu: Dar e plăcut.
Nicolae Cîrstea: A fost un an, mi s-a părut, față de alți ani, încărcat cu subiecte mai profunde, cu probleme mai complicate din perspectiva profesiei. Congresul…
Gheorghe Florea: Aparent. Este un an aparent mai dificil datorită faptului că lucrurile se așează greu când e vorba de proiecte destul de multe și destul de îndrăznețe. Ce pot să vă spun, dacă tot m-ați întrebat de an în ansamblu? E un an în care am suportat, e drept, tirul afirmațiilor incorecte că avocații luptă să-și creeze superimunități prin modificări legislative care nu ne aparțin în ceea ce privește inițiativa, că n-avem drept de inițiativă legislativă; dar care nu sunt menite decât să ocrotească cetățenii. Pe linia directivelor europene, care sunt mai mult sau mai puțin cunoscute în România. Și dacă sunt cunoscute, sunt, deocamdată, refuzate.
Nicolae Cîrstea: Știu că aici ați avut un dialog cu d-na ministru pe această temă chiar la congres.
Gheorghe Florea: Un dialog la inițiativa dumneaei. Noi n-am avut un dialog cu d-na ministru, pentru că în realitate acest dialog trebuie să-l aibă Parlamentul României.
Un an în care am realizat un lucru deosebit, în sensul că s-a adoptat de către Parlament și a intrat în vigoare legea privind sistemul de asigurări sociale a avocaților; un an în care am reușit pentru prima dată să organizăm, excepțional, în timpul verii, un consiliu al uniunii, care a fost dedicat exclusiv aprobării statutului casei de asigurări a avocaților; un an în care se finalizează statutul prin încă șase regulamente – muncă deosebit de laborioasă, făcută de o echipă de avocați; un an în care grupuri de lucru ale consiliului UNBR sunt implicate în proiecte afișate pe site-ul uniunii și fiecare își asumă răspunderea pentru proiectul în care de bună voie s-a introdus; un an în care avem proiectul de restructurare organizatorică a INPPA-ului – suntem într-o procedură de auditare care finalizează o etapă. Un an în care majoritatea barourilor au avut problemele lor particulare, legate de agenda de evenimente, insuficient de corelate. Dar un an în care în România a avut loc un congres al unei organizații europene în care, iacătă, un român – dl decan al Baroului Alba, dl Bacu – a fost ales vicepreședinte.
Nicolae Cîrstea: Felicitările noastre pentru această reușită.
Gheorghe Florea: Și noi i-am transmis felicitări și am apreciat și eu, ca și dânsul, că este în realitate o recunoaștere a impactului pe care profesia de avocat în România o are în Europa.
Un an în care am avut fericita ocazie de a fi gazda unei vizite pe care președintele Curții Europene de Justiție a făcut-o în România la invitația UNBR, fiind pentru prima dată în dialog cu avocații dintr-un stat emergent în Uniunea Europeană, nou venit. Un an în care am intrat în contacte și în legături organizatorice cu CEJ și am reușit un feed-back cu privire la raporturile dintre avocații români și această curte. Un an în care am asistat și la situații în care avocații nu și-au exercitat dreptul la tăcere, nu și-au exercitat dreptul la evitarea autoincriminării, s-au transformat din martori în suspecți sau în acuzați, pe baza unor declarații care au sfidat secretul profesional, datorită faptului că au dorit să beneficieze de facilități pentru că nu mai erau protejați de lege, pentru că încălcaseră legea. Un an în care avem probleme legate de împrejurarea că ne-am reîntors la matcă, construim un cod de etică și deontologie profesională al avocatului român, într-o conlucrare fericită cu avocații din Republica Moldova, cu care conlucrăm, iar, într-un mod fructuos – că așa e bine să o facem.
E un an în care avem și accidente – iacătă, de genul celor pe care le-am spus –, dar și realizări. Este cert că avocatura română nu traversează perioade extrem de fericite câtă vreme a fost sub tirul – pe care nu-l merita –, privind superimunitatea afirmată de către avocați din conducerea unor partide politice, cu prilejul dezbaterilor din Parlament în legătură cu o lege care în realitate proteja cetățeanul, încercând să armeze prin garanții legale activitatea făcută de către avocați. Și, important, condamna pe cine? Pe delatorul avocat. Lucru pe car niciodată profesia de avocat nu l-a acceptat, fiind străină profesiei de avocat activitatea de transmitere a informațiilor de la client către organele de forță ca să-ți salvezi propria piele când ești incorect. Or, din acest punct de vedere, sigur că este percepția corectă cea pe care o aveți, pentru că o astfel de percepție întreținută în mass-media și dezvoltată de către avocați – care, în majoritate au tăcut într-un mod suspect, cu privire la astfel de declarații și n-au votat textul are să sprijine inițiativa parlamentară. Sigur că a creat o situație cu totul particulară. Avocați care au semnat inițiativa legislativă, la cererea partidelor politice au votat împotriva propriului proiect propus. Așa ceva e fără precedent în istoria avocaturii române și cred că și în istoria avocaturii europene, pentru oameni serioși.
Îmi pare rău că o astfel de imagine ați avut-o și ați perceput-o și dumneavoastră, care sunteți mai apropiat de noi și știți că în realitate facem efort să construim, nu să demolăm, nu să creăm tabere ca să ne războim, și nici să numărăm situația altora, pentru ca să ne asigurăm promovarea prin funcții.
Nicolae Cîrstea: Vă doresc succes, d-le președinte!
Gheorghe Florea: Vă mulțumesc foarte mult. Mulțumesc pentru invitație și pentru sprijinul pe care ni-l dați.
Nicolae Cîrstea: D-le vicepreședinte, succes vineri!
P.C. Mulțumesc. Aș vrea să mai adaug un singur lucru, în legătură cu ce a spus dl președinte: Uniunea are pe agendă o serie de proiecte și de atragere a fondurilor europene, și rugămintea ar fi să fie mai des vizitat și urmărit site-ul UNBR, pentru o comunicare mult mai bună, transparentă și eficientă, aș putea spune.
Nicolae Cîrstea: Site-ul are și o față nouă, începând din luna martie, cu ocazia congresului, și cred că este mai prietenoasă și mai dezvoltată.
Gheorghe Florea: Va deveni și mai prietenoasă cu ajutorul dumneavoastră, dacă transmitem în direct evenimentul și începem să avem acest obicei, pe care ar fi bine, atunci când este bun, să-l păstrăm, că așa se păstrează prieteniile.
Nicolae Cîrstea: Dincolo de această invitație, doamnelor și domnilor, pe care v-o facem pentru a urmări pe unbr.ro, începând de vineri ora 13 dezbaterea Efectivitatea accesului la justiție, vă facem o invitație și mâine, începând cu ora 17, să urmăriți universuljuridic.ro și pagina noastră de Facebook, pe care vom transmite lansarea numărului 2 al revistei Legal Point, unde am avut onoarea să avem ca invitați nume importante ale societății românești. Este, practic, o revistă care nu este exclusiv juridică, ci pleacă din interiorul domeniilor juridice către exteriorul acesteia. Cred că va fi o manifestare importantă, unde sperăm să vă avem ca oaspeți, d-le președinte.
Gheorghe Florea: Mulțumesc pentru invitație și vă doresc succes! Vă felicit pentru nr. 2; am fost parte integrantă și din nr. 1, după cum bine știți, și am sprijinit cu foarte mare interes proiectul pe care-l realizați și care este de bun augur. Modelele propuse, indiferent de mediul social din care provin, sunt dintre cele care dovedesc că România are nevoie în continuare de modele, iar efortul de a construi propunând modele este unul care trebuie să fie apreciat ca atare. El trebuie să fie unul dintre acele eforturi care sunt binecuvântate de oamenii care vor să se dăruiască altora, ceea ce dumneavoastră și echipa dumneavoastră faceți.
Nicolae Cîrstea: Vă mulțumim. Săptămâna se încheie în cursul zilei de vineri, începând cu ora 17, unde, de asemenea, pe universuljuridic.ro suntem împreună cu uniunile profesionale la premiile Revistei Române de Drept Privat, pentru sprijinirea căruia vă mulțumim, d-le președinte, UNBR sprijină în mod constant aceste inițiative. Vă dăm întâlnire săptămâna viitoare, la o nouă emisiune Legal Point. Seară plăcută!
[…]
Va urma…
