Eliberare anticipată. Admiterea contestației la executare (NCPP, L. nr. 302/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 111/2019

NCPP: art. 275 alin. (3), art. 598 alin. (1); L. nr. 302/2004: art. 144 alin. (1), art. 150 alin. (16)

Conform art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu este definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Potrivit art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „În cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent”.

De asemenea, art. 150 alin. (16) din același act normativ prevede că „În cazul în care, ulterior transferării persoanei condamnate, statul emitent transmite o hotărâre judecătorească sau un act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România, acestea vor fi recunoscute de curtea de apel care a pronunțat hotărârea prevăzută la alin. (6). Dispozițiile din C. proc. pen. referitoare la contestația la executare se aplică în mod corespunzător”.

Acest din ultim articol a fost introdus prin Legea nr. 236/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, deci ulterior pronunțării Deciziei nr. 15 din 22 mai 2015 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile prin care se stabilise că „În aplicarea art. 17 din Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală și art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România”.

Înalta Curte constată că petentul a formulat prezenta contestație la executare în vederea deducerii perioadei ce i-a fost acordată de către autoritățile judiciare din Italia cu titlu de eliberare anticipată.

În acest sens, instanța a făcut demersurile necesare în vederea comunicării de către acestea a perioadelor acordate persoanei condamnate A. cu titlu de eliberare anticipată ulterior datei de 27 iunie 2017 (data emiterii certificatului).

Instanța constată că la dosarul cauzei se regăsesc informațiile solicitate autorităților judiciare italiene privind perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul A., precum și cele patru ordonanțe prin care s-au acordat zilele de eliberare anticipată, acestea fiind depuse la dosarul cauzei de către apărătorul ales al condamnatului .

Cu privire la perioada de eliberare anticipată de care a beneficiat condamnatul A., se constată existența a patru ordonanțe emise de către Biroul de Supraveghere din Viterbo prin care s-au acordat câte 45 de zile de eliberare anticipată prin fiecare ordonanță.

Astfel, s-au acordat un număr total de 180 de zile de eliberare anticipată de către Biroul de Supraveghere din Viterbo prin Ordonanța nr. 1112/2017 din 25.07.2017, Ordonanța nr. 1167/2017 din 04.08.2017, Ordonanța 216/2018 din 01.02.2018 și Ordonanța 1707/2018 din 25.10.2018.

În consecință, având în vedere dispozițiile legale mai sus enunțate, Înalta Curte constată că ne aflăm în situația unei cauze de micșorare a pedepsei, astfel încât se va deduce perioada de 180 de zile acordată cu titlu de zile de eliberare anticipată, conform Ordonanțelor Biroului de Supraveghere din Viterbo din datele de 25 iulie 2017, 04 august 2017, 01 februarie 2018 și 25 octombrie 2018 din durata pedepsei de 2185 de zile recunoscută prin sentința penală nr. 31/F din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, privind pe contestatorul condamnat A.

De asemenea, Înalta Curte constată că fiind nefondată susținerea judecătorului fondului conform căruia chestiunea deducerii din pedeapsa supusă executării a zilelor de eliberare anticipată ce i-au fost acordate condamnatului de către autoritățile italiene a fost abordată și analizată cu autoritate de lucru judecat și în considerentele sentinței penale nr. 31/F din data de 15 februarie 2018.

Astfel, se constată că principiul securității raporturilor juridice nu a fost încălcat în prezenta cauză întrucât prin sentința nr. 31/F din data de 15 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de către secția I Penală a Curții de Apel București, instanța care a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile italiene împotriva contestatorului A. și transferarea acestuia în vederea executării pedepsei închisorii în statul de origine a avut în vedere certificatul emis de autoritatea italiană competentă la data de 27 iunie 2017, prin care s-a transmis autorităților române că nu sunt menționate alte perioade de deducere în afara celor deja arătate (01 martie 2007 – 05 martie 2007 și, respectiv, 23 iunie 2016 – la zi), fiind indicată, la rubrica corespunzătoare unei astfel de mențiuni, de la lit. i) pct. 2 – destinată informațiilor despre „durata pedepsei”, cifra 0.

De asemenea, se constată că ordonanțele de acordare a zilelor de eliberare anticipată sunt ulterioare certificatului, prin adresa transmisă autorităților italiene fiind solicitată comunicarea perioadelor acordate persoanei condamnate A. cu titlu de eliberare anticipată ulterior datei de 27 iunie 2017 (data emiterii certificatului).

În acest context argumentativ, Înalta Curte va admite contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 172/F din data de 10 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, va desființa sentința penală atacată și va deduce din durata pedepsei de 2185 de zile recunoscută prin sentința penală nr. 31/F din 15 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală, privind pe contestatorul condamnat A., perioada de 180 de zile acordată cu titlu de zile de eliberare anticipată.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.