Efectele aplicării normelor privind prescripția dreptului de a cere executarea silită și necesitatea respectării principiului dublului grad de jurisdicție

• Decret nr. 195/2020: art. 41
• Decret nr. 240/2020: art. 62
• Legea nr. 554/2004: art. 20 alin. (3)
• NCPC: art. 181 alin. (2)
• NCPC: art. 248
• NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 5
• NCPC: art. 497

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.08.2022 sub dosar nr. x/2022, reclamantele A., B., C. și D. i-au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României, solicitând executarea silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă de la pronunțare.

Debitorul nu a executat până la formularea prezentei cereri de executare silită obligația stabilită în sarcina sa prin hotărârea judecătorească.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 1570 din 19 martie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând legalitatea hotărârii recurate prin prisma criticilor formulate și a normelor procedurale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantele C., B., D. și A. este fondat, motiv pentru care se impune a fi admis, în considerarea argumentelor arătate în continuare:

Prin cererea formulată reclamantele A., B., C. și D. i-au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României, solicitând executarea silită a Deciziei nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, definitivă de la pronunțare.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, în faza procedurii scrise, pârâții au invocat, în susținerea apărării lor, excepția precripției dreptului de a obține executarea silită, excepția lipsei de obiect a cererii pendinte și implicit a interesului, precum și excepția inadmisibilității cererii, formulând deopotrivă și apărări pe fond.

Analizând mai întâi excepția prescripției dreptului de a obține executarea silită, instanța de fond, deși în mod corect a constatat că în cauză a operat suspendarea termenului de prescripție în baza art. 41 din Anexa 1 la Decretul nr. 195/16.03.2020 emis de Președintele României și art. 62 din anexa nr. 1 la Decretul nr. 240/2020 emis de Președintele României (privind instituirea, respectiv prelungirea stării de urgență pe teritoriul României), pentru perioada stării de urgență, anume 16.03.2020-14.05.2020 (60 zile), eronat a reținut, totuși, că termenul de prescripție s-a împlinit în data de 07.08.2022, în condițiile în care aceasta era o zi nelucrătoare, fiind o zi de duminică.

Dat fiind faptul că ultima zi pentru exercitarea dreptului de a obține executarea silită s-a împlinit într-o zi nelucrătoare, prima instanță a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora ” 2) Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează”.

Astfel, în condițiile în care termenul de prescripție a expirat în data de 07.08.2022, iar aceasta a fost o zi de duminică, nelucrătoare, prin raportare la dispozițiile art. 181 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, contrar celor reținute de instanța de fond, constată că ultima zi în care partea mai putea exercita dreptul de a cere executarea silită a fost 08.08.2022 (într-o zi de luni), aceasta fiind „prima zi lucrătoare care urmează”, în sensul normei legale anterior menționate.

Cum cererea de executare silită a fost transmisă prin poștă la data de 08.08.2022, conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere atașat la dosarul de fond, aspect corect reținut de prima instanță, rezultă că partea era în termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, de 3 ani, prevăzut de art. 706 alin. (1) din C. proc. civ., data de 08.08.2022, fiind chiar ultima zi în care partea mai putea exercita respectivul drept.

Prin urmare, soluția care se impunea era aceea de respingere a excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de intimații – pârâți, ca nefondată.

Constatând, așadar, că excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită a fost nelegal admisă de prima instanță, care a omis a face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate criticile recurentelor, motiv pentru care urmează a admite recursul acestora, a casa sentința recurată și rejudecând, a respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de pârâți, ca nefondată și, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză, va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

Casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul dreptului la un proces echitabil și al dreptului la apărare, fiind, totodată, impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție.

În mod evident, principiul dublului grad de jurisdicție împiedică instanța de control judiciar să analizeze direct în recurs argumente/apărări ce nu au făcut obiectul analizei instanței de fond.

Cu ocazia rejudecării, pentru a pronunța o hotărâre legală și temeinică, instanța de fond, având în vedere ordinea de soluționare a excepțiilor, astfel cum este reglementată la art. 248 C. proc. civ., va analiza și se va pronunța cu privire la toate apărările pârâților din cuprinsul întâmpinării depuse în primul ciclu procesual, atât cele ce vizează excepțiile lipsei de obiect a cererii și implicit a interesului și inadmisibilității cererii, cât și apărările ce vizează fondul cererii de executare silită, având în vedere deopotrivă și motivele de fapt și de drept invocate de reclamante și toate probele administrate, inclusiv excepția de neconstituționalitate și excepția de nelegalitate invocate de acestea prin Notele depuse la data de 04.11.2022 și neanalizate de prima instanță raportat la soluția dată excepției prescripției, eronat admisă de aceasta.

Temeiul soluției pronunțate în recurs

Având în vedere aceste considerente, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamantele C., B., D. și A., va casa sentința civilă recurată și rejudecând, va respinge excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de pârâți, ca nefondată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. – Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.