Educația sexuală, ca dimensiune particulară a dreptului la educație, versus educația sanitară: cuțitul din mâna copiilor?

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Finalizarea procesului legislativ în relație cu Legii nr. 45/2020 a generat multiple tensiuni din partea reprezentanților Bisericii Ortodoxe Române –forul spiritual național suprem care s-a arătat sceptic față de utilitatea socială a dispozițiilor legale care impuneau educația sexuală. Argumentele Bisericii – susținute și în prezent, pe fondul dezbaterilor realizării unei noi modificări a Legii nr. 272/2004 care să adapteze necesitatea copiilor de a fi formați în acord cu cerințele realității actuale la dogmele religioase-, constau în esență, în faptul că, introducerea educației sexuale în unitățile și programele școlare, într-o formă explicită, constituie un act susceptibil de a distorsiona sistemul axiologic al copiilor. Pentru claritatea expunerii, este necesar să facem următoarele mențiuni: (1) în anul 2019 au fost elaborate două proiecte legislative distincte având ca obiect modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiilor: Plx nr.119/2019 (față de care procesul legislativ a fost finalizat prin promulgarea Legii nr. 45/2020 prin Decretul prezidențial nr. 233/2020 – reprezentând cadrul normativ analizat în rândurile de mai sus care stabilește, la momentul prezent, temeiul legal de efectuare a educației sexuale în școli) și Plx nr. 457/2019 (față de care procesul legislativ se află aproape de finalizare, pe data de 22 iunie 2021 proiectul fiind adoptat de Senat, ulterior surmontării sesizării de neconstituționalitate și al cererii de re-examinare formulate de Președintele României); (2) analiza coroborată a celor două proiecte legislative se impune dat fiind faptul că acestea sunt convergente în punctul abordării subiectului educației sexuale: Plx nr. 119/2020 – transformat, urmare a încheierii procesului legislativ, în Legea nr. 45/2020, statuează, expressis verbis, introducerea educației sexuale în timp ce Plx nr. 457/2019 cuprinde amendamentul care propune înlocuirea sintagmei educație sexuală cu educație sanitară.

Pe fondul dezbaterii existente la momentul actual în societatea românească vizavi de subiectul educației sexuale, Biserica Ortodoxă Română adoptă o poziție intransigentă, declarând, prin canalele mass-media că se opune introducerii în școală a orelor de educație sexuală, susținând că un astfel de demers reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, care îi poate marca pe viață. BOR adaugă că statul nu poate impune un model ideologic în educația copiilor, peste acordul părinților, și că este o minciună să faci o conexiune între statisticile privind numărul mare de mame minore din România și lipsa acestei educații^[11] (această din urmă teză fiind o trimitere directă față de ideile conținute în expunerea de motive a Legii nr. 45/2020 care asigură cadrul normativ pentru introducerea educației sexuale în școli). În plus față de ideea centrală expusă anterior, argumentele promovate de Biserică în mass-media se reflectă după cum urmează: (1) introducerea orelor de educație sexuală este obiectul unor mari presiuni ONG-istice și partinice; (2) în școală sunt materii al căror conținut este perfect adecvat predării noțiunilor necesare elevilor pe teme legate de sexualitate; (3) ideologizarea informațiilor transmise elevilor în cadrul școlar, care trebuie sa rămână unul curat și neutru ideologic, inclusiv pe teme legate de sexualitate, este în totală contradicție cu scopul real și ultim al educației: formarea omului în spiritul celor mai înalte valori morale și al eticii virtuții ca expresie a echilibrului și normalității; (4) încadrarea în mod obligatoriu a elevilor în programe de educație sexuală reprezintă un atentat asupra inocenței copiilor, împiedicând dezvoltarea lor firească și marcându-i pe aceștia pentru întreaga viață; (5) pregătirea pentru viața intimă și de familie trebuie să fie lăsată în primul rând în sarcina familiei^[12].

Au fost și poziții care au negat în mod explicit copiilor capacitatea de a asimila cunoștințe în această materie a educației sexuale, considerându-se nu poți să-i dai copilului cuțitul să se joace, că se va răni, iar faptul că minorii au drepturi de majori, este o anomalie^[13].

În contextul în care societatea românească este contestatară față de expresia actuală („educație sexuală”) consacrată prin Legea nr. 45/2020, curentul de opinie religios contribuind în mod decisiv la aceasta, Plx nr. 457/2019 a propus un compromis conceptual constând în înlocuirea sintagmei „educație sexuală” cu „educație sanitară” urmărind astfel aplanarea disensiunilor. Prin raportare la scopul stabilit de autorități – de a sensibiliza copiii și tinerii, în acord cu gradul lor de înțelegere și de maturitate- cu realități sociale în ansamblul lor și inclusiv cu dimensiunea sexualității (aceasta din urmă stârnind, în mod deosebit, curiozitatea copiilor) înlocuirea de sintagme constituie o formă fără fond – menită să avanseze o exprimare corectă, care să nu stârnească controverse în detrimentul sferei de cuprindere conceptuală care îi este atribuită. Dacă fondul dezbaterii sociale și al reglementării juridice privea, în mod incontestabil, adaptarea unor elemente de educație sexuală la aptitudinile de analiză ale copiilor cu menținerea în aplicare a principiului interesului superior al acestora, înlocuirea ”educației sexuale” cu „educația sanitară” produce un efect superfluu și confuz. În acest sens, în parametrii noului proiect legislativ, adoptat de Senat la data de 22 iunie 2021, educația sanitară nu comportă o definiție clară, legiuitorul limitându-se la a opera modificări de formă (ne referim la înlocuirea de concepte – „educație sexuală” cu „educație sanitară”), fără a dezvolta sensul conceputului nou introdus și fără a-l corela cu tipurile de educație deja menționate în Legea nr. 272/2004 și în Legea nr. 1/2011. Mai mult decât atât, dacă prin convenție, acceptăm sensul propriu al termenului sanitar (a se vedea definițiile oferite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române- acestea sunt în legătură imediată cu îngrijirea sănătății publice, fiind un termen specific sănătății și igienei^[14]), observăm că nu servește scopului reglementării și nu cuprinde în mod direct aspecte care țin de educația sexuală decât inter alia și în mod marginal.

În sensul celor expuse mai sus în iunie 2020, Președintele României a formulat Sesizarea de neconstituționalitate privind Legea^[15] pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care invoca, în legătură cu propunerea de înlocuire a sintagmei „educație sexuală” cu „educație sanitară” următoarele aspecte: (1) stabilirea sensului și a sferei de cuprindere a termenului propus spre a fi introdus ‒ „educație sanitară” și corelarea acestuia cu alte concepte utilizate în acte normative conexe precum Legea nr. 1/2011; (2) înlocuirea „educației sexuale” cu noțiunea de „educație sanitară” constituie doar o modificare de formă, fără consecințe în plan juridic, întrucât, din punct de vedere al scopului aceasta este identică cu formularea lit. j) din cadrul aceluiași articol; (3) așa cum este redactat textul lit. i) a art. 46 alin. (3) din Legea nr. 272/2004, în forma legii transmise la promulgare, din redactare nu reiese cu claritate dacă norma stabilește că programele de educație pentru viață sunt în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor sau că educația sanitară este cea în vederea prevenirii celor de mai înainte^[16].

Evaluând sesizarea de neconstituționalitate formulată de Președintele României, Curtea Constituțională stabilește, prin Decizia nr. 644 din data de 24 septembrie 2020 că modificarea legislativă având ca obiect înlocuirea sintagmei „educație sexuală” cu „educație sanitară” se înscrie în parametri constituționali. Conform paragrafului nr. 64 din Decizia Curții, în acest context normativ, Curtea reține că soluția legislativă cuprinsă de art.1 pct.10 din legea supusă controlului de constituționalitate se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului, în contextul preocupării permanente de a asigura tuturor copiilor posibilitatea să beneficieze de o educație de bună calitate, care să le stimuleze dezvoltarea emoțională, socială, cognitivă și fizică, și să se bucure de o stare bună de sănătate,și reprezintă expresia opțiunii sale actuale, integrate conceptelor generale de educație și, în special, educație pentru sănătate, în cadrul protecției și promovării drepturilor copilului^[17].

Eforturile de clarificări conceptuale și de stabilire a unei corelații corecte între sfera de conținut a conceptului „educației sexuale” și a „educației sanitare” au continuat, fiind susținute prin cererea de reexaminare a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 272/2004 (corespunzătoare Plx nr. 457/2019) introdusă de Președintele României la data de 4 noiembrie 2020; fiind înaintată către Senat, cererea a fost analizată, fiind menținută forma care amendează Legea nr. 45/2020 în elementul privitor la înlocuirea educației sexuale cu educația sanitară. În acest, sens, votul Senatului în favoarea înlocuirii conceptului de „educație sexuală” cu „educația sanitară” a fost exprimat la data de 22 iunie 2021.

Cererea de reexaminare atrage atenția asupra necesității atribuirii termenului „educație sanitară” – nu doar a unui fundament științific cât mai ales unei realități sociale adecvate care să facă fezabil studiul efectiv al aspectelor ce țin de viața sexuală. Reproducem, în rândurile de mai jos, unele idei relevante pentru raționamentul menținerii educației sexuale în formula legislativă actuală: Prin introducerea sintagmei „educație pentru viață, inclusiv educație sanitară”, textul de lege se îndepărtează de principiul „promovării educației pentru sănătate” prevăzut în art. 3 lit. r) din Legea nr. 1/2011. Practic, reglementate în acest mod, programele de educație pentru sănătate sunt evidențiate doar prin educația sanitară, componenta de educație pentru sănătate sexuală fiind, astfel, eliminată sau simplificată la transmiterea în mod exclusiv de informații cu privire la igiena personală. Ideea de educație sanitară este una desuetă, ce nu mai corespunde conceptului actual privind sănătatea publică. Educația sanitară, fiind un termen utilizat înainte de anul 1990, cuprindea doar activități de asigurare a igienei. Or, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, conceptul de sănătate publică este unul complex, fiind definit ca știința care studiază problemele de sănătate ale unei populații, starea de sănătate a colectivității, serviciile de igiena mediului, serviciile generale sanitare și administrarea serviciilor de îngrijiri și este strâns legată de conceptele medicinii preventive, medicinii sociale, abordând sănătatea comunitară. Importanța educației pentru sănătate, mai ales a educației sexuale rezultă îndeosebi din necesitatea asigurării unui climat sănătos, în deplină siguranță pentru realizarea relațiilor dintre indivizi, care să garanteze integritatea fizică și psihică a acestora. În acest sens, amintim existența mai multor studii care reliefează faptul că atât copiii, cât și tinerii trebuie să aibă acces, cu celeritate, la educație și informații obiective, spre a-și putea evalua și realiza în mod corect interacțiunile cu ceilalți indivizi din societate. În acest sens, învederăm recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, potrivit cărora, în ceea ce privește nevoia de realizare a educației sexuale, aceasta poate fi suplinită, în mod pozitiv și cu succes, prin intermediul unor specialiști care să abordeze acest domeniu în mod profesional. Totodată, OMS consideră că educația sexuală trebuie predată într-o manieră adecvată vârstei, să corespundă gradului de dezvoltare și înțelegere, specific fiecărui individ și să țină cont de influențele culturale, sociale și de gen^[18].

Este demn de reținut că Cererea de reexaminare abordează inclusiv modul efectiv de accesibilizare a educației sanitare nou introduse, condiționând participarea copiilor la programele de educație pentru viață și inclusiv educația sanitară de obținerea acordului scris al părinților. Această problematică este prezentată în conținutul Cererii de reexaminare sub forma raportului dintre accesul liber și neîngrădit la educație și accesul discriminatoriu, condiționat de acordul scris al părinților/reprezentanților legali ai copiilor. În acord cu raționamentul expus în cererea de reexaminare, condiționarea orelor de educație sanitară de acordul scris al părinților reprezintă o limitare a dreptului la educație al copiilor, afectând inclusiv principiul interesului superior al copiilor: cu privire la obligativitatea existenței acordului din partea părinților/reprezentanților legali în vederea derulării, cu caracter sistematic în unitățile școlare, a acestor programe de educație, apreciem că aceasta are ca efect restrângerea accesului copiilor la o educație adecvată, cu atât mai mult cu cât această limitare nu se aplică și în cazul altor tipuri de programe. Această măsură legislativă este de natură să creeze un obstacol în realizarea interesului superior al copilului, astfel cum acesta este prevăzut de convențiile internaționale la care România este parte și care trebuie să primeze dreptului părintelui de a decide pentru copilul său^[19].

Dificultatea demersului juridic pentru asigurarea educației sexuale în școli, polemica socială aferentă acesteia și proiectul de înlocuire a sintagmei „educație sexuală” cu „educație sanitară” reprezintă elemente care pot indica faptul că, la nivelul societății românești are preeminență aparența supra esenței astfel încât, urmărind adoptarea unei formule placide și greu contestabile, autoritățile riscă să sacrifice problema esențială de a acomoda copii cu toate dimensiunile vieții sociale (inclusiv cea sexuală) în favoarea unor reglementări mult prea laxe și pe alocuri confuze însă care au „meritul” de a nu suscita dezbateri la nivelul actorilor implicați. Cu alte cuvinte, preocuparea autorităților de a identifica exprimări conformiste și conservatoare („educație sanitară” în locul „educației sexuale”) a asigurat premisa formei reglementării însă a lăsat totalmente descoperită problematica fondului: educația sanitară acoperă, în acord cu sfera sa conceptuală de bază, aspecte ce țin de sănătate și igienă ori problemele referitoare la relaționarea sexuală sunt mai ample și excedează sferei de cuprindere a educației sanitare, referindu-se inclusiv la sentimente, emoții, modul de relaționare cu partenerii de sex opus, reacțiile și manifestările hormonale ale corpului uman, dezvoltarea aparatului reproducător, modul de abordare a dezvoltărilor fizice și psihice ale organismului uman prin înțelegerea acestora și adoptarea unui comportament adecvat. Negarea particularităților educației sexuale poate genera abordarea secvențială, fragmentară și subsidiară a acestora în cadrul orelor de educație sanitară iar, în măsura în care aceste particularități vor fi studiate, analiza va fi de plano limitată la aspectele sanitare (medicale), fără a se accentua aspectele emoționale, care sunt inerente manifestărilor sexuale și țin de planul intrapsihic al individului. Menționarea explicită a „educației sexuale” corespunde pe deplin cu realitatea socială actuală în care factori precum: alimentația modificată genetic (conținând inclusiv adaos hormonal), schimbarea paradigmei de interacțiune socială (copiii și tinerii interacționează cu predilecție în mediul online, prin utilizarea aplicațiilor de social media), accesibilizarea publicului larg, indiferent de vârstă a conținutului cuprinzând limbaj licențios sau conotații sexuale explicite converg către nevoia de a transmite copiilor, într-un cadru instituționalizat, prin programe formale, a unor elemente de bază de educație sexuală. Acceptarea nevoii de sensibilizare și conștientizare a copiilor în această direcție implică, în mod corelativ, dezvoltarea de tehnici, mijloace și instrumente de predare care să asigure adecvarea informațiilor transmise la capacitatea de înțelegere a copiilor și la nivelul lor de maturitate. Segregarea „educație sanitară” ‒ „educație sexuală” și înlocuirea celei din urmă cu prima poate conduce la confuzii sau la dificultăți de înțelegere a situațiilor concrete de viață pe care copiii le experimentează; strict din punct de vedere logic și epistemologic, raportul „educație sexuală” ‒ „educație sanitară” este traductibil precum relația dintre parte și întreg. Ori, în ecuația de față, înlocuirea părții cu întregul este improprie, dat fiind faptul că particularitățile educației sexuale pot trece în plan secund iar scopul urmărit de legiuitor poate fi estompat.

În concluzie, în actul de reglementare, grija pentru formă – deși necesară- nu poate surmonta preocuparea pentru transmiterea în mod acurat și riguros al mesajului educațional dorit de legiuitor; în caz contrar ne regăsim în cazul în care legea normează o situație scolastică^[20], și nu o realitate socială specifică.

Pe de altă parte, angrenați în cezura disputelor principiale nu va trebui uitat adevărul conform căruia actul de formare în această problematică atât de delicată nu incumbă în mod exhaustiv doar structurilor educaționale, ci și altor paliere sociale formale sau informale, începând evident chiar cu familia, inclusiv unora care la nivelul discursului public nu au înțeles sau au contestat rațiunile și principiile educației sexuale.

Societatea românească trebuie să întoarcă, de fapt, oglinda asupra ei însăși!…

^[11] Conform informațiilor prezentate pe site-ul https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/patriarhia-se-opune-orelor-de-educatie-sexuala-e-minciuna-sa-spui-ca-lipsa-lor-a-dus-la-numarul-mare-de-mame-minore-1571557, accesat la data de 26 iunie 2021, ora 21:25 p.m.

^[12] Ibidem.

^[13] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/arhiepiscopul-teodosie-o-noua-declaratie-controversata-despre-educatia-sexuala-nu-poti-sa-i-dai-copilului-cutitul-sa-se-joace-1580359, accesat la data de 30 iunie 2021, ora 11 a.m.

^[14] Conform informațiilor prezentate pe site-ul: https://dexonline.ro/definitie/sanitar, accesat la data de 27 iunie 2021, ora 9:03 a.m.

^[15] Plx nr. 457/2019 aflat în proces legislativ, Legea fiind adoptată de Camera Deputaților la data de 3 iunie 2020 și fiind trimisă, la data de 5 iunie 2020, către Președintele României pentru promulgare; acesta din urmă a invocat sesizarea de neconstituționalitate, fiind constituit Dosarul nr. 795A/2020.

^[16] Preluare din textul Sesizării de neconstituționalitate formulată de Președintele României, disponibil la adresa: https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/sesizare-de-neconstitutionalitate-asupra-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copilului, accesat la data de 27 iunie 2021, ora 10:17 a.m.

^[17] Decizia nr.644 din 24 septembrie 2020 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, publicată în Monitorul Oficial nr.1001 din 29.10.2020.

^[18] Conform textului Cererii de reexaminare formulată de Președintele României, disponibil la adresa: https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/cerere-de-reexaminare-asupra-legii-pentru-modificarea-si-completarea-legii-nr-272-2004-privind-protectia-si-promovarea-drepturilor-copilului, accesat la data de 27 iunie 2021, ora 11:24 a.m.

^[19] Ibidem.

^[20] Cuvântul este utilizat în context cu sensul de „formal”, rupt de realitatea cotidiană.